O mână sigură trage dintr-o mișcare fereastra bătută de vremuri și de vânturi. Păsările se animă, de pe clădirile vecine vin altele, și altele.
”Hai la mama, hai!” șoptește femeia și le-aruncă boabele. Se întoarce către mine zâmbind. ”Sunt ca niște copii”, zice. Oftează ușor și se așează pe o canapea mică. Ia spune, ce vrei să-și povestesc?”
E Magda Răutu. Soția lui Colea, actorul care a bucurat generații și generații de români. Un monstru sacru. Fabulosul moldovean care a dat naștere unor personaje memorabile ale scenei și filmului românesc.
La cei 84 de ani ai săi, Madga Răutu ține mult la tabieturile ei. De zece ani, de când și-a pierdut sufletul pereche, trăiește cu amintirile. Și îi șin, da, de urât.
Dimineața iese mai mereu la o mică plimbare în zona Pieței Romane. De fapt așa am și întâlnit-o. Venea din Piața Amzei, de unde își cumpărase una-alta. Se codește până sa accepte să stam la povești. “Eu mereu am fost calculată cu banii, Colea, nu. Cumpăra prea mult de fiecare dată”, îmi spune. Chipul i se luminează și până la urmă mă invită în casă. Un apartament de aproape 100 mp unde îndrăgitul actor a trăit până în ultimele momente ale vieții.
Apartamentul e un sanctuar. Casa e plină de fotografii: cu ei doi, Colea singur, Colea surprins în imagini interpretând diferite personaje. premii pe care le-a primit de-a lungul carierei. “Mie nu îmi place să apar în poze. Eu, uite, am poza asta cu Colea. E preferata mea” ( și îmi arată poza în care sunt ei doi, la masă, la o petrecere).
Delicată, de după un fotoliu apare o pisică. “Nu-ți fie teamă, e Zuzu, pisica mea. E sperioasă, de când a căzut de pe terasă”, ține să-mi precizeze doamna Magda Răutu. A avut și un cățel pe care-l chema Boby. Și poza lui lipită pe frigider îi mai alină singuratatea. “S-a urcat pe scară, la etajul unu. Acolo blocul are o curte mare. De acolo, brusc, a dispărut. Am urcat nouă etaje ca să-l găsesc, până acolo s-a dus. Doamne, ce l-am mai căutat”, își amintește femeia uitându-se cu drag la poza de pe frigider.
La geamul ei se auzea muzica de la cinema Patria
Doamna Magda iubește animalele. Zuzu e prietenul ei cel mai bun. Și mai are câțiva prieteni necuvântători. I-am descoperit pe pervazul de la bucătărie. Într-un colț al bucătăriei, doamna Magda are un sac cu grâu. “E pentru porumbei, că eu le dau de mâncare. Cumpăr câte un sac, am pe vineva care mi-l aduce”, zice și ia un pumn de grâu pe care îl aruncă pe geam. În acel moment, pe pervaz apar și mai mulți porumbei. “Ce mulți sunt”, îi zic. ”Ooo, să vezi că sunt și mai mulți. Eu îi hrănesc pe toți. Haideți, mă, veniți să mâncați”, strigă femeia.
Cu ochii încă pe ferestră, își aprinde o țigară. Și-n fumul gri, prind a se țese amintirile:
“Aici, la cinematograful Patria rulau numai filme bune. Franțuzești, americane, românești. De la geamul meu se auzea muzica. Aici erau băieții cu proiecția de la cinematograf. Și, într-o zi, am auzit muzica de la “Pe aripile vântului” și ne-am dus și l-am văzut ( acesta i-a plăcut cel mai mult din câte filme a văzut acolo- n.r.). Erau lojele sus și acolo stăteau actorii și regizorii. Și sala era frumoasă și curată. Avea și un bufet”.
Dar Magda și Colea nu-și petreceau timpul la cinema. Ieșeau des cu prietenii lor. “Colea era bun prieten cu Sergiu ( Nicolaescu- n.r.). Venea la ziua lui Colea. Dar dintre prietenii lui, mi-a plăcut foarte mult Ștefan Iordache. De Gheorghe Dinică nu mi-a plăcut. Toată lumea zicea: «Vaai, când se îmbată Dinică e nenorocire!». Eu l-am prins și beat și a fost la locul lui, dar câteodată când bea mai mult, era groaznic. Bea și Colea. Dar el când avea a doua zi ori repetiție, ori filmare, nu bea”, mai povestește soția regretatului actor.
Cum a vrut să-i păcălească un chelner la Capșa
Magda Răutu a fost ”echilibrul” familiei. În ciuda lumii artistice în care se învîrtea, și-a văzut mereu de serviciul ei. Era inginer constructor și își amintește cum, mereu, seara când venea de la muncă, începea să sune telefonul fix. “Ieșeam seara cu băieții. Toți dădeau telefon aici. «Unde ne vedem diseară?» Vara ieșeam la Cina și iarna, la Athénée Palace. Mai mergeam și vara la Athénée, că avea și grădină. Ieșeam cu Mișu Fotino, cu Dan Puican, cu regizorul de la Teatru Național, cu băieții, cu fetele. Întotdeauna noi beam bere. Iarna, Colea și băieții mai luau o vodcă de 50, mică, și pe urmă o sticlă de vin. Eu beam bere”.
Magda își amintește că și atunci erau chelneri care voiau să te păcălească și să “umfle” nota de plată: “Mi-aduc aminte o dată, că am fost la Capșa, în trei, cu Dan Puican, regizor la radio. Era iarnă. Am mâncat și am băut tot bere. Și la final Dan a luat bonul. El făcea imediat socoteala. Erau puse 15 sticle de bere. Am stat cam o oră acolo și să zicem, că băusem maxim, maxim 8 sticle, dar nu 15. Dan l-a chemat pe chelner și i-a zis, iar el și-a recunosut neatenția. Deci totdeauna au fost furtișaguri”.
Colea Răutu nu se uita pe nota de plată de la restaurant
Colea Răutu, își amintește doamna Magda, nu se uita niciodată pe bonul fiscal, să vadă cât a costat mâncarea și băutura la restaurant. El plătea totalul cât scria pe bon, iar soția lui mereu îl certa. “Colea avea un obicei: îi invita pe băieți să mergem să mâncăm și plătea el întotdeauna. Eu îi ziceam: «Stai mă, ce ăștia nu au bani? Au și ei filme. De ce să plătești tu? ». Nu înțelegeam de ce”, mai spune doamna Magda.
Când nu ieșeau la restaurant, Colea Răutu și soția sa jucau rummy la ei acasă. Sau la prietenii lor acasă . Acum, doamna Magda mai joacă doar partide de cărți cu câțiva amici. Recunoaște că are momente când simte foarte tare lipsa soțului ei și i se face foarte dor de el. Se uită des la fotografiile lui din casă și atunci se mai liniștește. “L-am iubit foarte tare”, îmi spune cu emoție în glas.
S-a stins acum 10 ani
Colea Răutu s-a născut la 28 noiembrie 1912, în localitatea Bălţi, din Basarabia. A jucat în peste 70 de filme de lung metraj, românești și străine, dar și în seriale de televiziune. Rolul său de debut a fost în „Desfășurarea”, regia Paul Călinescu, prima ecranizare după Marin Preda. A interpretat roluri memorabile în „Moara cu noroc”, „Mihai Viteazul”, „Frații Jderi”, „Nemuritorii”, „Pintea”, „Răzbunarea haiducilor”, „Răpirea fecioarelor”, „Vânătorul de cerbi”, „Zestrea domniței Ralu”, „Ulzana”, „Mastodontul”, „Singurătatea florilor”, „Căutătorii de aur”, „Mircea”, „Cel mai iubit dintre pământeni”. Actorul Colea Răutu s-a stins pe 13 mai 2008 la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti unde era internat de zece zile, el având probleme hepatice. A fost înmormântat la cimitirul Bellu
La 10 ani de la moartea actorului, Vasile Popa, fost cascador și om de încredere al regizorului Sergiu Nicolaescu, a povestit pentru Libertatea cum Colea Răutu era un microbist înrăit, fan al Rapidului.
CITEȘTE ȘI: