Ritualuri periculoase in manastiri din Romania

Sunt lucruri despre care nu se prea vorbeste: exorcizari, demoni care graiesc prin gura posedatilor, ritualuri infricosatoare. Si totusi, pana la un punct, ceea ce s-a intamplat la Tanacu nu este ceva iesit din comun. Asemenea ritualuri se petrec in multe manastiri din tara. Si nu de ieri, de azi, ci dintotdeauna. Cazul Irinei Cornici este unul socant. “Sufera de schizofrenie” – o boala psihica grava – a fost diagnosticul medicilor. “E posedata de diavol” – a fost verdictul preotului Daniel Corogeanu si al maicutelor de la manastirea din Tanacu. Sunt practic doua moduri diferite de a percepe aceeasi realitate. Doctorii au spus ca n-au ce-i face, oamenii bisericii au vrut “sa-l scoata pe dracu’” din tanara femeie. Cu certitudine nu a fost nici prima, nici ultima oara cand un asemenea ritual s-a petrecut in bisericile din Romania. Dar de ce la Tanacu a trebuit sa moara un om? Unde trebuie sa se opreasca un astfel de ritual? In cautarea unor raspunsuri, am ajuns la Manastirea Caldarusani, aflata la 35 de kilometri de Bucuresti, loc cunoscut mai ales oamenilor cu necazuri care cauta alinare si ajutor. Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, care se afla aici, ii aduce pe credinciosi zi de zi si in special de sarbatori. La Caldarusani l-am intalnit pe parintele Laurentiu, care ne-a vorbit, e drept, destul de rezervat despre ritualuri asemanatoare celui la care a fost supusa Irina Cornici. Subiectul exorcizarilor e unul despre care orice preot evita sa dea amanunte. “Mie nu-mi place cuvantul exorcizare. Noi stim de Moliftele Sf. Vasile, de dezlegari”, ne-a spus parintele Laurentiu, explicandu-ne ca in timpul acestor ritualuri se spun “rugaciuni de taina” despre care, evident, nu se poate pomeni, iar a vorbi despre acest subiect ar insemna sa fii trufas si sa uiti ca “nu preotul are puterea, ci Dumnezeu”. Ce se poate spune, totusi, despre ritualul exorcizarii? “Rugaciunile, aghiasma si Sfantul mir – acestea sunt armele”, ne-a spus parintele Laurentiu. L-am intrebat cum ramane cu faptul ca “posedatii” sunt legati in timpul acestui ritual si ne-a raspuns citindu-ne randuri din Sfanta Evanghelie care povesteau pe indelete cazuri ale unor “indraciti”. Ca acela din Gadara, de pilda, care “era legat cu lanturi si obezi”. Ne amintim ca si Iisus ii ajuta pe demonizati. Deducem, prin urmare, ca la slujba exorcizarii se recurge si la asa ceva. Nu primim confirmarea din partea parintelui Laurentiu, care ne lasa sa intelegem adevarul din puterea exemplului. Ne mai spune atat: “Si in spitale oamenii care sufera de boli psihice sunt legati de paturi, nu? Dar asta nu inseamna ca le este pus calusul in gura!”. Ritualul “dezlegarii” depinde – dupa cum ne spune parintele – de puterea preotului, de viclenia duhului rau. Teribila tragedie de la manastirea din Vaslui da fiori oricarui muritor si intelegem ca i-a uimit si pe reprezentantii Bisericii. “Tanacu este un caz nefericit. E foarte usor sa dai cu piatra…”, ne mai spune parintele si ne conduce spre iesirea din manastire. Lasam in urma oaza de verdeata de la Caldarusani, manastirea asezata pe buza lacului si pe parintele Laurentiu, care ne-a fost gazda buna. Se spune ca atunci cand te calugaresti se inmultesc dracii. Irina a inceput sa se simta rau imediat dupa ce a devenit maicuta. Pe de alta parte, ea avea varsta la care apar de obicei bolile psihice de genul celei de care suferea. Fara doar si poate, crizele pe care le facea tanara de 23 de ani vor fi puse de medici pe seama bolii, iar de preoti pe seama diavolului. Povestea de la Tanacu e desprinsa parca din filmele de groaza. Si are ceva diavolesc in ea. Poate ca, in sensul lumesc al cuvantului, la fel de “indraciti” ca Irina sunt si cei care au vrut sa o “elibereze” pe tanara. Sau poate ca numai in sfantul potir si in piciorul altarului nu intra diavolul!