Robert Gavrilaş vrea să învingă cancerul şi să devină poliţist

Chiar şi cu părul căzut din cauza curelor cu citostatice pe care le face, Robert are chipul de băieţel cuminte, timid şi blând, aşa cum i-a fost firea dintotdeauna. Până în vara aceasta era un băieţel normal. Era chiar premiant, iubea matematica, echipa Steaua, era fascinat de poliţiştii cu pistoalele la brâu şi asta era meseria pe care dorea s-o facă. Dar în luna iunie i-a apărut un nodul, o umflătură micuţă la burtică. Apoi, i s-a făcut cât pumnul, după care s-a transformat foarte rapid într-o tumoare gigant, ce i-a acaparat şi intestinele. Deşi medicii din Craiova i-au deschis burtica pentru a-l opera, s-au temut de labirintul de vene şi ramificaţii ca o iederă, cu care tumoarea năpădise organele afectate. Au luat doar probe pentru biopsie. Iar rezultatul a fost unul rău: limfom malign non- Hodgkin, mai pe scurt, în cazul lui, cancer în zona abdominală. Robert a ajuns între timp la a treia cură de citostatice, la Institutul Oncologic Bucureşti, iar tumoarea s-a redus, dar până la o posibilă vindecare drumul e lung. Şi mai ales costisitor pentru mama care mai are acasă o fetiţă de 14 ani, Alexandra, suferindă şi ea de parapareză spastică cu deficit neuromotor. Familia, ce mai cuprinde un băieţel de doar 2 ani, Zorian, nu se întreţine, practic, decât din ajutoarele sociale ale copiilor. Iar drumurile periodice în Bucureşti, la chimioterapie, se adaugă acum celorlalte cheltuieli cărora familia abia le mai face faţă. De aceea speră într-un gest generos al vreunui om bun. Cine ştie, poate al cuiva care ar vrea să-l vadă pe Robert făcându-se mare şi… poliţist.