În vârstă de 35 de ani, Nicolae Banu le-a reţinut actele românilor sub pretextul promisiunii că le va găsi de muncă şi le va oferi condiţii decente în care să locuiască. Acesta nu s-a ţinut însă de cuvânt şi i-a cazat pe românii care au venit la 20 august în Italia, într-o barcă abandonată din satul Capitanata, fără curent electric şi apă potabilă.
După aceea, românii au fost apoi scoşi la muncă pe întinsele câmpuri cu culturi de tomate şi primeau în schimbul prestaţiei lor 25 de euro pe zi, iar restul banilor erau încasaţi de Nicolae Banu. Când au aflat că fermierii plăteau de fapt mult mai mult pentru munca lor, mai mulţi dintre cei 20 de zilieri s-au revoltat împotriva lui Banu, cerându-i banii şi documentele pentru a se întoarce în România.
Acesta nu a fost însă de acord şi le-a cerut să rămână în continuare să muncească, spunându-le că fiecare îi este dator 400 de euro pentru locul de muncă asigurat. Mai mult, bărbatul i-a ameninţat că dacă nu se vor supune, familiile lor din România vor avea de suferit.
Muncitorii au contactat însă forţele de ordine locale, care l-au arestat pe Nicolae Banu pentru „reducere la sclavie” .