Comentează“Canadienii sunt indieni, chinezi, africani, spanioli, din întreaga lume. Ăștia suntem noi, canadienii”, spune mândru.
O țară de imigranți care acum, în pandemie, caută ajutor tot de la ei. Autoritățile canadiene au în plan să atragă 1,2 milioane de străini în următorii trei ani, care să ajute motoarele economiei să se învârtă în continuare.
Dumitru Răchițan povestește pentru Libertatea ce înseamnă viața în “cea mai stabilă țară din lume”.
M-am gândit, când am plecat din România, că trec un pod care în spatele meu se dărâmă. Când ajung unde ajung să nu mă gândesc de unde am plecat, să nu am opțiunea să mă întorc dacă nu reușesc.
Dumitru Răchițan:
Poate era mai ușor să-ți vezi trecutul ca pe un pod în ruine în 1987, când România trăia cea mai întunecată perioadă a comunismului. Româno-canadianul Dumitru Răchițan definește, de fapt, setarea mintală a unui emigrant care vrea să se integreze ușor: să pleci fără să te uiți în urmă.
Astăzi trăiesc în Canada cel puțin 200.000 de conaționali, potrivit ultimului recensământ. Peste 7 milioane de persoane născute în străinătate au sosit în țară prin procesul de imigrație.
S-a pregătit să treacă Dunărea înot
Dumitru Răchițan avea un frate în New York și a încercat în nenumărate rânduri să obțină pașaportul și viza pentru a-l vizita. Comuniștii au luat cu rezervă promisiunile unor simple “vizite”, așa că l-au tot amânat.
“Atunci m-am hotărât să trec Dunărea. Mergeam cu soția pe lacurile din jurul Bucureștiului și înotam, soția mergea cu barca. Eu pe sub apă, ca să văd câtă rezistență am, să nu fiu văzut de grăniceri. Erau mulți nemulțumiți pe vremea aia, dar foarte mulți erau fricoși. Eu eram hotărât”, își amintește bărbatul. Avea 35 de ani atunci, o soție și un copil de doi ani. Dar nu mai vedea în România un acasă.
“Parcă venisem dintr-un întuneric”
Cu o lună înainte de a înota spre libertate, i-a venit pașaportul. O minune. A plecat în Austria, unde știa că există un centru de refugiați. “Șocul cel mai mare l-am avut când am ajuns pe aeroport în Viena. Nu-mi găseam liniștea, nu știam încotro s-o apuc. Am stat prin aeroport vreo două ore și mă uitam la oameni. Parcă venisem dintr-un întuneric, dintr-un pustiu”, povestește bărbatul.
Când am văzut cum era lumea îmbrăcată, citeai pe fața omului o liniște, o încredere. Pe când, în partea cealaltă, era disperarea, teama, mizeria. Ce diferențe enorme dintre ceea ce lăsasem în urmă, la nici două ore distanță, cât a fost zborul.
Dumitru Răchițan:
A stat în centrul de refugiați timp de doi ani și a început procedurile pentru a merge în Canada. A ales Canada datorită unui ziar românesc.
“Primeam în centru un ziar care era editat la Câmpul Românesc, se numea Cuvântul românesc. Și acest ziar circula în întreaga lume și în lagărele de emigranți români. Am citit ziarul ăsta și am rămas șocat. Venind din România în care citeam România liberă, Scânteia, ziarul ăsta parcă nu eram pe același Pământ”.
Câmpul Românesc, o mică Românie la 8.000 de kilometri
Când a ajuns pe pământ canadian, acolo s-a dus prima dată, la Câmpul Românesc din Hamilton, la 60 de kilometri de Toronto. 25 de hectare cumpărate de imigranții români dinaintea lui, în anii 60 și transformate într-un parc.
Asociația care îl administra avea renumele de grup de rezistență anticomunistă. “Sigur, Securitatea a încercat să-i compromită. Și au spus că sunt legionari, că, vezi Doamne, o să sară guvernul canadian și evreii pe români. De unde? Nimeni nu i-a băgat în seamă”, își amintește românul. De la Câmpul Românesc se porneau protestatari în toată America de Nord, atunci când era vreo vizită oficială din România.
Din anii 2000 conduce el asociația, organizează evenimente românești și îmbogățește peisajul multicultural din regiunea Ontario cu tradițiile românești. Îi ajută pe nou veniți cu informații despre traiul în Canada, de la ce înseamnă o ipotecă pe casă la cum să contești amenzile rutiere în instanță.
“Sâmbătă am avut muncă voluntară să curățăm parcul de frunze și a fost și unul dintre fondatori alături de noi. Are în jur de 80 de ani”, spune Dumitru Răchițan. O mică Românie.
“Canadienii mi-au dat de la ciorapi și pantofi până la pălărie”
Abia în 1991 au venit alături de el soția și fetița lui, după patru ani în care nu s-au văzut deloc. România intra timid în democrație și Dumitru Răchițan căuta să înțeleagă capitalismul, la aproape 8.000 de kilometri distanță.
“Erau agenți ai guvernului care te îndrumau, te ajutau să îți găsești o cameră. Mie mi-au dat de la ciorapi și pantofi până la pălărie. Și camera mi-au mobilat-o. Nu era o mobilă extraordinară, un pat, o masă, un birou, o saltea. Am fost ajutat pe vremea aia, nu ca acum”, își amintește românul.
Astăzi e mult mai diferit pentru românii care vor să emigreze în Canada. Trebuie să vină cu bani de acasă.
Statul canadian te obligă să ai minimum 13.000 de dolari în cont de persoană și suma crește cu cât familia e mai mare. Astfel, pentru o familie de patru, e nevoie de minimum 24.000 de dolari. În plus, trebuie să îndeplinești și o serie de condiții, cum ar fi să ai anumite calificări care sunt căutate la un moment dat pe piața muncii, ca să obții viza. Altfel, de la 1 decembrie 2017, românii pot călători în Canada fără vize, pentru o perioadă de maximum 6 luni. E nevoie însă de o autorizație electronică de călătorie (Electronic Travel Authorization – eTA).
Cum să-ți drămuiești banii în Canada
“Cei care vin, să uite că au banii cu care vin și să-i pună deoparte. Banii ăia să fie acolo doar pentru cazuri de excepție, nu să consumi din ei că lasă, găsesc mâine un alt loc de muncă”, e sfatul românului.
Drumul profesional poate fi anevoios. Dumitru Răchițan se consideră o excepție fericită: era inginer în România, în Canada a fost întâi tehnician într-o fabrică, apoi supervizor și a ieșit de pe piața muncii ca manager într-o companie, în domeniul ingineriei electrice. Dar deseori mulți imigranți pornesc de jos, de pe șantier.
“Am întâlnit oameni care sunt acum manageri și spun că au început în construcție, puneau faianță, amestecau la ciment. Dacă nu ești pregătit și pentru asta, poți să refuzi un loc de muncă într-o parte, apoi în alta și te trezești că nu mai ai bani. Și apoi încep coșmarurile”.
Cu un salariu minim de 2.500 de dolari pe lună și o chirie lunară de până în 1.000 de dolari, cât este media în Canada, viața poate fi grea la început. Dar perspectivele vieții canadiene sunt bune. Salariul mediu al unui inginer poate ajunge la 6.000 de dolari pe lună. Cu răbdare, spune românul.
Statul canadian se uită la cetățean
Dumitru Răchițan spune că n-a întâlnit nicăieri o grijă pentru om mai mare decât cea oferită de statul canadian.
“Dacă vrei să te duci să-ți cumperi o mașină și o casă, trebuie să îndeplinești anumite condiții. Nu te lasă să-ți rupi gâtul, să te arunci în ceva fără să fii pregătit. Adică ei văd, ei știu că tu ai nevoie de un minim ca să supraviețuiești. Oi fi tu mândru și vrei să ai casă și mașină, dar stai puțin, noi avem grijă de tine să nu înnebunești sau să nu te sinucizi că ai pierdut”.
Și printre asigurările pe care le primești de la muncă, se numără, pe lângă cea medicală de bază, și asigurare stomatologică, oftalmologică sau de fizioterapie. Dar mai mult decât asta, pentru român sunt importante stabilitatea și liniștea.
E o diferență între ce se întâmplă în SUA și ce se întâmplă în Canada. Dacă acolo este o junglă, unde nu știi pe unde să te strecori, la noi e o pădure cu poieni, cărări și vezi la distanță, nu e ceva unpredictable (n.r. – neprevăzut), e frumos. Mă uit și în Europa, atâtea acte de terorism, atâta instabilitate. Canada e cea mai liniștită țară din lume.
Dumitru Răchițan
“O fi o iarnă mai grea, dar viața e mai sigură”
Îi place și vremea în Toronto, unde locuiește. Deși Canada este asociată cu iernile cu troieni, în realitate, este o țară a extremelor. “Acum sunt 20 de grade. O fi poate o iarnă mai grea, dar și în România e zăpadă, e frig. Dar viața este mult mai ușoară și mult mai sigură”, spune românul.
Printre orașele cu vremea cea mai blândă se mai numără Victoria, Ottawa sau Montreal, iar la polul opus este Quebec.
Reguli, nu restricții în pandemia COVID-19
Pentru Dumitru Răchițan, engleza e limba pe care o vorbește la muncă și la magazin. În familie, vorbesc română. Fără accent. Singurul lucru care îl trădează este acel “well” (n.r. – “păi”) pe care îl mai scapă la începutul frazelor.
Dumitru Răchițan este însă canadian. Și are multe motive să fie mândru că trăiește în Țara celor o mie de lacuri. Cum ar fi modul în care autoritățile au gestionat pandemia.
Până acum, aproape 11.000 de canadieni au murit de COVID-19, în timp ce în România, o țară cu o populație la jumătate, a ajuns aproape de 9.000 de morți. Și la numărul de îmbolnăviri i-am depășit pe canadieni: ei au de la începutul pandemiei 284.000, România se apropie de 335.000.
Soția lui, de exemplu, completează în fiecare dimineață, înainte de a merge la muncă, un formular online în care scrie dacă a părăsit orașul sau cu ce prieteni s-a văzut.
Cetățenii canadieni intră în izolare și după ce au fost într-o altă regiune, din Ontario în Quebec, de pildă. N-au voie întruniri sau activități sportive, iar masca este obligatorie în spații închise. “Sunt reguli, nu restricții”, specifică românul.
“Nu suntem nici reci, nici calzi. Suntem o țară prietenoasă”
Canada este o țară cu aproape 38 de milioane de oameni, locuită la început de populația amerindiană, dar fondată sub forma unei uniuni de colonii britanice. A avut mereu o politică deschisă către imigranți. Și astăzi, în plină pandemie, caută sprijinul străinilor.
“Înainte de pandemie, dorința Guvernului nostru de a mișca economia cu ajutorul imigranților era un plan ambițios. Acum este un plan vital”, a declarat recent ministrul imigrației, Marco Mendicino, citat de Al Jazeera. Printre ei, așteaptă și români.
“Canadienii sunt indieni, chinezi, africani, spanioli, din întreaga lume. Ăștia suntem noi, canadienii. Nu suntem reci, că nu suntem la Polul Nord, nu suntem calzi, că nu suntem la Ecuator. Suntem moderați. E o țară prietenoasă”.