Dragoș Doran are un business în electronice și IT – o afacere care a înflorit în pandemie. S-a întâmplat asta pentru că, la fel ca Shelley Luther, patroana unui salon de coafură din Dallas, Texas, care a refuzat să pună lacătul pe ușă după ce a fost decretată carantina, și el a refuzat să-și închidă magazinul.
De ce a riscat astfel? Spune că simte că statul nu-l protejează, cum face cu angajații. “Patronii nu beneficiază de șomaj. Din ce să trăiesc?”
Libertatea: Cum a lovit criza COVID statul Illinois și cum te-a afectat pe tine, ca om de afaceri?
Dragoș Doran: Personal, nu mă pot plânge. Nu am datorii care să nu poată fi achitate – de fapt, e doar rata la casă -, iar afacerea a crescut cu 20% în prima lună de pandemie. Am vândut absolut tot ce aveam în magazin: laptopuri, desktopuri, monitoare, dispozitive de rețea, camere web. Ba chiar și lucruri mai vechi.
Multă lume lucrează acum de acasă și industria mea n-are cum să fie afectată. E nevoie de suportul nostru. Eu mă ocup de reparații de computere, telefoane, tablete, suport IT, rețele de calculatoare, administrare servere. Acasă am stat doar trei zile, iar soția lucrează de la distanță, pentru că este angajată într-o multinațională.
Statul însă s-a ales cu un milion de șomeri, ceea ce înseamnă aproape 13% dintre cei care lucrează. Illinois are circa 13 milioane de locuitori, dar aproape 40% sunt minori și pensionari.
– După câte zile de carantină ai decis să deschizi magazinul?
– Pe 20 martie a început carantina aici. A fost o zi de vineri. Am stat acasă în weekend, dar de luni am revenit la lucru. Oficial, magazinul e închis, dar în realitate, a fost mereu deschis, însă numai cu programare. Am anunț atât pe website, cât și pe ușa magazinului. Clienții mă sună și fac programare. De afară nu se vede că e deschis, ușa e închisă, iar firma luminoasă, stinsă.
– E în continuare carantină acolo?
– Da. Inițial, a fost instituită până la sfârșitul lunii aprilie, apoi, guvernatorul statului Illinois a decis să mai prelungească o lună carantina, până la sfârșitul lui mai. Acum se discută despre alte două săptămâni, adică până la 15 iunie.
– Care e riscul, dacă ești prins de autorități?
– Aici e destul de ciudat. S-au dat ordinele de carantină, dar fără să se stabilească ce pățești dacă nu le respecți. Nu există un regulament dat de guvernator care să precizeze care sunt sancțiunile. De altfel, guvernatorului Pritzker i-a și fost intentat un proces pentru neconstituționalitatea carantinei.
– Mai sunt oameni care și-au ținut afacerile deschise? Poate, dintre români?
– M-am uitat și-n jur, iar pe trei-patru străzi, nu sunt prea multe magazine deschise. În zona mea mai sunt deschise un magazin alimentar și unul care vinde băuturi alcoolice.
Sunt și câteva biserici neoprotestante românești care au reluat slujbele de două săptămâni. Dar sunt o minoritate. Din cele 27 de biserici creștine românești, majoritatea respectă carantina și transmit slujbele online.
În pandemie, americanii câștigă mai bine ca șomeri decât ca angajați
– Să înțelegem că lumea acceptă situația, în general?
– Da, majoritatea e de acord cu măsurile luate și respectă carantina. Împotrivă e o minoritate. Iar majoritatea e de acord dintr-un motiv simplu: câștigă mai bine nefăcând nimic.
Spre exemplu, dacă luăm un salariat cu un venit de 2.400 de dolari lunar, el acum încasează 4.000 de dolari, fără să meargă la muncă. În statul unde locuiesc, șomerii primesc 600 de dolari săptămânal în plus acum, față de șomajul obișnuit. Măsura e valabilă în perioada 29 martie 2020 – 25 iulie 2020.
Dragoș Doran:
Pe lângă asta, fiecare a mai primit un ajutor, acordat o singură dată, de 1.200 de dolari per adult și 500 de dolari per copil.
Eu am vorbit însă de o leafă mică. Ajutorul de șomaj e stabilit în funcție de cât ai avut salariul, știm bine. Dacă vorbim de un venit săptămânal de 1.000 de dolari ar însemna că acum respectivul ia 1.600 de dolari săptămânal. Adică 6.400 de dolari lunar.
– Peste tot în SUA e la fel?
– Da, e o decizie a congresului. Vă pot da și exemplul unei femei de serviciu. Cea angajată într-un spital, care acum e obligată să se ducă la muncă, ia mai puțin decât cea care lucrează într-o școală și a fost trecută în șomaj. În șomaj se ia cu 135-170% mai mult decât în timpul activității, iar asta e valabil pentru 68% dintre noii șomeri din America.
– Atunci, cine e împotriva măsurilor luate în criza COVID? Că vedem proteste peste tot în America…
– Oamenii de afaceri. Un patron nu poate beneficia de șomaj. Și atunci, întreprinzătorii din ce să trăiască? Ei au chirii de achitat și poate rate, dar nu-i ajută nimeni. Zilele trecute au fost câteva proteste în oraș, dar acum suntem afectați și de vreme. Avem inundații.
Revenind, unii se bucură acum că stau acasă și primesc mai mulți bani decât atunci când lucrau, dar toate astea costă. Banii dați acum ca ajutoare se adaugă la datoria publică, ceea ce înseamnă că toți vom fi afectați la taxe și impozite, care vor crește.