9 comentariiAsociația care a ajutat-o pe victimă a reclamat cazul și în România, la DIICOT, dar procurorii români au clasat dosarul.
Anul 2009. Mariana și Tunde Vadasz, surori gemene crescute în centrul de plasament, sunt pe punctul de a părăsi sistemul de protecție a copilului. Mariana trebuie să iasă din sistem pentru că și-a terminat studiile, la școala profesională.
Sora ei, Tunde, mai are un an de școală și mai poate rămâne o scurtă perioadă în centrul de plasament. Aflată încă în grija statului, dar pe punctul de a fi nevoită să își ia viața în propriile mâini, Mariana este racolată, direct din centrul de plasament, de o femeie pe nume Irina Cionca. Aceasta îi propune să meargă în Italia și să lucreze la curățenie (apartamente și birouri) pentru 100 de euro/lună, iar tânăra acceptă oferta cu entuziasm.
„Pe vremea aia, eu nu știam banii, pentru că nu am lucrat niciodată. Nu am știut cât e. Pentru cât am muncit, a fost foarte puțin”, povestește Mariana, la 15 ani distanță, pentru Libertatea.
„Planul ascuns era să fugă din casă”
La terminarea școlii, Tunde a ajuns beneficiară a Asociației Solidere Emmaus Satu Mare, care îi ajută să se integreze în societate pe tinerii ieșiți din sistemul de protecție a copilului.
Surorii din România îi este tot mai greu să ia legătura cu Mariana, deposedată de acte odată ce a ajuns în „Cizmă”. În 2013, după patru ani petrecuți în Italia, Mariana o convinge pe stăpână să o aducă în Italia și pe sora sa, Tunde. „Planul ascuns era să fugă din casă și să se întoarcă împreună în țară”, explică președintele Asociației Emmaus Satu Mare, Jean-Philippe Légaut.
În Italia, Tunde a mers să își vadă sora însoțită de doi reprezentanți ai ONG-ului din Satu Mare, printre care și Jean-Philippe Légaut. „Doamna Irina nu i-a permis să plece, invocând existența unui contract care o leagă de ea pe cinci ani. Asociația noastră a sesizat Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane (ANITP), care a transmis că nu e de competența sa și a transmis reclamația noastră la atașatul pentru Afaceri Interne al Ambasadei României în Roma, care răspunde, la rândul său, același lucru”, mai spune reprezentantul Asociației Emmaus.
Cazul, închis în România
În ianuarie 2014, Mariana reușește să-l convingă pe un portar al unui bloc în care făcea curățenie să-i împrumute telefonul său mobil și astfel reușește să sune în țară și să ceară ajutor surorii sale.
Tunde și Jean-Philippe Légaut au plecat din nou la Roma pentru a o convinge pe Irina Cionca să o elibereze pe Mariana. Are loc o conversație într-un bar gestionat de fiul Irinăi Cionca în timp ce Mariana este închisă într-o bucătărie. Pentru că bărbatul este agresiv, Tunde și Jean-Philippe Légaut sesizează Poliția din Roma.
Până a fost găsit un avocat au trecut 24 de ore. Suficient cât Mariana să fie trimisă de urgență în România. „Speriată, doamna Irina a trimis-o în România pe Mariana, astfel încât aceasta să nu fie găsită în locuința ei”, rememorează reprezentantul Asociației Emmaus.
În urma acestei situații, ajutată de Emmaus, Mariana a depus simultan o plângere în România și una în Italia. „Din păcate, plângerea din România a fost clasată de trei ori. Există și alte dosare în așteptarea unei rezolvări, inclusiv o plângere depusă de un alt beneficiar al asociației noastre pentru fapte asemănătoare petrecute în România”, spune Jean-Philippe Légaut, pentru Libertatea.
„Cine să te caute? Toți au uitat de tine”
În timp ce dosarul din România era clasat, procurorii italieni au strâns probe pe baza cărora Irina Cionca și fiul ei, Sorin Kozma, au fost trimiși în judecată pentru trafic de persoane. Ancheta avea să scoată la iveală detalii tulburătoare. Potrivit lui Jean-Philippe Légaut, Marianei i-a fost luat pașaportul și a ajuns să lucreze, fără contract, de dimineața până seara târziu șapte zile din șapte pentru 100 de euro în primul an și pe 200 de euro din al doilea an.
„Era obligată să locuiască cu mai multe fete aduse ca și ea din România, mâncau și se spălau pe un balcon, rufele le-au spălat cu mâna ca să «nu murdărească mașina de spălat rufe a familiei» și a suportat injurii dureroase. Mai mult, nu i-a fost permis să vorbească des cu sora ei, Tunde, rămasă în România și încet, încet toate legăturile cu cei de care era apropiată în țară i-au fost tăiate. Iar când Mariana o întreba pe doamna Irina dacă cineva a căutat-o la telefon, ea îi răspundea: «Cine să te caute? Nimănui nu-i pasă de tine! Toți au uitat de tine!»”, explică Asociația Emaus abuzurile la care a fost supusă Mariana.
Contactată de Libertatea, tânăra, eliberată și ajunsă în România, unde și-a întemeiat o familie și are un copil, spune cum a fost tratată în Italia. „Noi nu mâncam cu ei la masă, nu mâncam ce mâncau ei. Eram mai rău decât câinii. Baie făceai de două ori pe săptămână, când dădea drumul la apă. Nu îmi spunea «Mariana», îmi spunea «țigancă». Ăsta mi-a fost numele acolo”, spune Mariana Vadasz, pentru Libertatea.
Potrivit Asociației Emmaus, din 2009, în afară de Mariana, cel puțin patru fete din sistemul de protecție din România au fost recrutate de Irina Cionca, dintre care una a reușit să fugă, iar celelalte trei sunt încă acolo, autoritățile din Italia fiind sesizate și de situația lor.
Sentință finală: cinci ani și patru luni de închisoare
În primă instanță, Irina Cionca a fost condamnată la opt ani de închisoare pentru „punerea sau ținerea unei persoane în stare de sclavie”, iar fiul ei a fost achitat, considerându-se că împotriva lui nu sunt probe.
Ulterior, pedeapsa româncei a fost diminuată la cinci ani și patru luni. Condamnarea a fost redusă pentru că, pe lângă lipsa antecedentelor, Irina Cionca a dat dovadă de „unele mici manifestări de umanitate și afecțiune (precum sărbătorirea uneia dintre zilele de naștere ale Marianei)”.
În condamnarea femeii, judecătorii au reținut „profitarea de o situație de necesitate” și „de o situație de inferioritate fizică sau psihică” față de „o tânără orfană care s-a trezit nevoită să-și găsească cu promptitudine un loc de muncă și o locuință în momentul ieșirii forțate din orfelinatul din România, după ce a atins limita de vârstă”.
„Credem cu tărie că lupta împotriva traficului de persoane, împotriva exploatării persoanelor vulnerabile sau a minorilor trebuie să devină o prioritate a politicii penale în România”, susține Jean-Philippe Légaut.
Reprezentantul ONG-ului care a ajutat-o pe tânără să scape de sclavie spune că dacă situația tinerilor care părăsesc sistemul de protecție s-a îmbunătățit de când Mariana a fost recrutată în 2009, acești tineri rămân totuși victime potențiale ale unor oameni rău intenționați.
„Credem că este necesar ca adolescenții care beneficiază de protecția statului și care se apropie de vârsta majoratului sau a ieșirii din sistem să fie pregătiți mai intens pentru o viață independentă. Numai astfel ei pot deveni mai conștienți de riscurile și responsabilitățile pe care le presupune traiul pe cont propriu”, mai spune francezul, care s-a stabilit în România și îi ajută pe tinerii ieșiți din sistemul de protecție a copilului.
Potrivit lui Jean-Philippe Légaut, recentele măsuri de ajutor financiar luate în favoarea tinerilor care părăsesc sistemul de protecție sunt binevenite, dar nu pot să țină în niciun caz loc de servicii de consiliere, mentorat, integrare socială și profesională. Aceste servicii pot fi cu adevărat sprijinul de care orice tânăr are nevoie la început de drum, consideră Légaut.
FOTO ILUSTRATIVĂ: Shutterstock