Româncă din Berlin explică munca medicală de îngrijire: „În istorie, asta au făcut-o mai mereu femeile, în familie, și nimeni nu s-a gândit să zică măcar un mulțumesc”

Când îți alegi meseria asta, e foarte important să știi că o să înveți mult și vei fi o persoană calificată care depune o muncă esențială pentru societate. Tocmai pentru că speli la fund pe cineva! Să ne gândim câtă lume va ajunge cândva în situația asta. E un subiect care ne privește pe toți. Tu nu mergi la persoana respectivă să faci pe servitoarea, ci prestezi un serviciu esențial. De asta e important să soliciți să fii tratată cu respect și plătită pentru munca ta.

Diana Perneac:

„Aici e a doua noastră casă”, îmi spune Diana în timpul turului pe care mi-l oferă la centrul de îngrijire la domiciliu Diakonie Rahnsdorf, într-o după-amiază de sâmbătă. Cele câteva birouri dispuse de-a lungul unui hol spațios adăpostesc o echipă de 35 de persoane. 

Centrul acoperă arii diverse, de la munci domestice până la îngrijire medicală specializată, și are aproximativ 130 de beneficiari. Unitatea ține de Diakonie, serviciul social al Bisericii Protestante din Germania.

Biserica Protestantă și Diakonie, în câteva cifre

Biserica Protestantă din Germania este organizată într-o grupare oficială care unește 20 de biserici luterane, reformate și protestante regionale, sub numele „Biserica Evanghelică din Germania” (EKD). Are peste 20 de milioane de membri (aproape un sfert din populația țării), care îi susțin vistieria cu un impozit eclezial de 9% din impozitul lor pe venit. 

Recomandări

Rezultate prezidenţiale Republica Moldova – Turul doi. Câte voturi au obținut Maia Sandu și Alexandr Stoianoglo

Din luna noiembrie 2021, capul acestei biserici este pentru a doua oară în istoria sa o femeie: teologa și pastora Annette Kurschus. 

Die Diakonie, serviciul social al EKD, e o instituție non-profit cu aproximativ 600.000 de angajați, 700.000 de voluntari și 33.000 de unități de îngrijire, la care apelează anual circa zece milioane de persoane.

Muncă multă, mai puțină presiune legată de profit, respect pentru angajați

Ca instituție non-profit, Diakonie stipulează că toată activitatea sa economică este „subordonată în mod altruist misiunii sale”, care este „practicarea carității” și are mai multe modele de finanțare pentru unitățile sale. 

Centrul Diakonie Rahnsdorf își acoperă toate cheltuielile, fiind independent din acest punct de vedere. Valoarea totală a serviciilor pe care le oferă ajunge la 1,2 milioane de euro pe an. 

Pentru Diana, munca în acest mediu e un avantaj: „la firmele private e mai multă presiune pentru profit, spre deosebire de Diakonie sau Caritas” (n.r. – serviciul social al Bisericii Catolice). Și în ce privește drepturile angajaților există avantaje, de la tariful fix de salarizare până la zilele de concediu. 

Recomandări

Cifrele din spatele alegerilor pentru desemnarea noului președinte al României: peste 22 de milioane de buletine tipărite și o sută de mii de ștampile

Totodată, există o cerere mare pentru serviciile pe care le oferă. Uneori, sunt puși în situația să refuze anumite contracte, pentru că nu au capacitatea necesară de a le duce la îndeplinire. 

O zi de lucru obișnuită

Turele normale încep la ora 6. Îngrijitoarele au pe telefon o aplicație cu programul zilei, care include pacienții și ce au de făcut. 

Diana este cea care întocmește planurile de lucru, cu două luni înainte, după discuții prealabile cu angajatele pentru a ține cont de preferințele lor. 

Dacă cineva ajunge să lucreze într-o zi liberă (pentru a înlocui o colegă bolnavă de exemplu), primește 30 de euro în plus și ziua liberă înapoi. Centrul oferă și cursuri de specializare și formare, dar și alte beneficii sociale.

Iar sprijinul intern, între membrii echipei, e foarte important. „Eu zic mereu: să nu ne stresăm, dimpotrivă, să încercăm să fim acolo unii pentru alții. Stresul vine oricum din afară.” Cuvântul-cheie pentru atitudinea pe care încearcă să o cultive este „Gelassenheit” (n.r. – seninătate). 

Recomandări

Regele Felipe și regina Letizia, sub o ploaie de noroi și obiecte aruncate de mulțimea furioasă, lângă Valencia: „Asasinilor! Asasinilor!”

A introdus și obiceiul ca echipa să gătească împreună înaintea ședințelor comune – o activitate îndrăgită și împământenită între timp.

Contractele de îngrijire 

Diana se ocupă și de consilierea celor interesați de serviciile centrului și de încheierea contractelor. 

În Germania, dacă se stabilește că ai nevoie de îngrijire, poți alege între a primi bani (dacă au grijă de tine aparținătorii) sau servicii specializate.

Nevoile de îngrijire sunt încadrate pe o scară de la 1 la 5, iar sumele care se pot primi variază între 316 euro pe lună (pentru gradul 2) și 901 euro (pentru gradul 5). 

 „Arta e să folosești cât mai bine cadrul existent pentru a acoperi nevoile”, spune Diana. De aceea e important să vorbească în tihnă cu aparținătorii.

Se decontează și balustrada din case

Sunt multe lucruri pe care le poți face, chiar și în locuință. În cazul persoanelor în vârstă, de exemplu, asigurarea plătește până la 4.000 de euro ajutor pentru a instala un duș în loc de cadă. Se decontează chiar și scoaterea pragurilor care prezintă pericol de împiedicare. Iar o beneficiară în vârstă de 90 de ani și-a instalat recent, tot pe această cale, o balustradă în jurul casei, pentru a se deplasa mai ușor. 

Asigurările nu acoperă însă toate nevoile de îngrijire – o parte din ele sunt suportate de cetățean. În funcție de caz și posibilitățile familiei, unele contracte ajung chiar la 3.000 de euro pe lună (ceea ce include partea suportată de asigurări), dar acestea sunt mai degrabă excepții. În general, munca se împarte între aparținători și îngrijitori specializați. 

„Familiile joacă un rol esențial aici”, observă Diana. „În munca mea, observ zi de zi ce înseamnă când familiile sunt solid structurate. Copiii vin, organizează, fac cumpărături, fac curățenie. Sunt multe cupluri care se îngrijesc unul pe celălalt”. 

În acest context, gândul o duce și la România, unde, spune ea, „mi se pare un punct critic că sunt mulți oameni plecați”.  

„Mergi să consiliezi și să ajuți, nu să controlezi”

România apare în discuție și când vorbim despre consilierea la domiciliu a persoanelor cu dizabilități (Beratungsbesuch), o altă arie de care Diana se ocupă. În Germania, asigurarea medicală plătește pentru mai multe vizite anuale ale unei specialiste în îngrijire la domiciliul a persoanelor cu dizabilități. E o vizită de consiliere, când aparținătorii și persoana în cauză pot pune întrebări și primi sfaturi specializate. Nu se verifică gradul de dizabilitate, acesta este reevaluat la cererea persoanei sau a aparținătorilor împuterniciți. 

Deși au existat inițiative de a schimba parțial această procedură, ea continuă încă.  

Îngrijirea – o muncă esențială

În Germania, mai ales pe fondul îmbătrânirii populației, se vorbește de ani buni despre „Pflegenotstand” – „criza îngrijirii”. Iar în timpul pandemiei, a devenit mai clar ca niciodată că îngrijirea este o muncă esențială, subfinanțată și neglijată. 

Dar, în ciuda eforturilor de a reforma sistemul, problemele persistă, cea mai mare dintre ele fiind lipsa de personal. 

„Generația tânără nu îmbrățișează această meserie”, observă Diana. „Multe decenii la rând nu a fost promovată. Dacă nu ai nici apreciere și nici salariu bun, evident că nu te atrage”.

Recunoașterea ca serviciu valoros

Și în România, dar și în Germania, munca de îngrijire e deseori invizibilă: „Dacă ne uităm în istorie, îngrijirea au făcut-o mai mereu femeile, în familie, și nimeni nu s-a gândit să zică nici măcar un mulțumesc. Încă pare ciudat să ceri bani pentru asta, parcă e și rușine să spui așa ceva”, remarcă Diana.  

În poziția ei actuală, ea trebuie să aducă și discuția despre bani, așa că a ajuns să cunoască mai bine aceste mentalități. 

Chiar dacă lumea discută despre criza îngrijirii sau aplaudă personalul medical la balcon, nu trebuie uitat aspectul financiar, „pentru că nu le dăm copiilor să mănânce mulțumiri”. 

Echitate și demnitate

Deseori, și îngrijitoarele sunt afectate de mentalitățile existente, inclusiv cele de genul „ca femeie, trebuie să mai fac una-alta”, observă Diana. Și le e greu să pună anumite limite.

Când a început să coordoneze munca colegelor ei, a discutat cu fiecare în parte despre programul zilnic și a ajuns la concluzia că făceau multă muncă neplătită, pentru că nevoile sunt mai mereu acolo și e greu să nu reacționezi. 

„Unii beneficiari vor să li se facă duș doar o dată pe săptămână, ceea ce eu, ca îngrijitoare, pot să consider insuficient, dar atunci calea e să propun să facem de două ori, nu să fac gratis” – e unul dintre exemple. 

„Când vine un instalator acasă, nu îl pui să îți rezolve treburi în plus gratis”, observă Diana, care le-a descris colegelor munca lor ca pe cea a unui Handwerker für Gesundheit (n.r. – meșter sanitar).

Evident, asta nu înseamnă să nu schimbăm așternuturile dacă patul e ud, de exemplu, dar e important să existe o remunerare pentru munca suplimentară, lucruri de care eu țin cont acum, când facem contractele. Vreau ca lucrurile să fie echitabile.

În acest context, un rol important îl joacă încrederea în sine: „când îți alegi meseria asta, e foarte important să știi că o să înveți mult și vei fi o persoană calificată, care depune o muncă esențială pentru societate. Tocmai pentru că speli la fund pe cineva! Să ne gândim câtă lume va ajunge cândva în situația asta. E un subiect care ne privește pe toți. Tu nu mergi la persoana respectivă să faci pe servitoarea, ci prestezi un serviciu esențial. De asta e important să soliciți să fii tratată cu respect și plătită pentru munca ta”.

Munca de îngrijire nu e ușoară, pentru că, în funcție de specializare, ai nevoie de cunoștințe în multe direcții, de la a calcula concentrația dintr-o injecție, la cunoștințe medicale și, foarte important, inteligență emoțională. 

Stadiile îngrijirii

„Practic, la noi se începe cel mai des cu îngrijirea emoțională”, observă Diana. 

Primele cerințe din contracte sunt, de obicei, câteva ore la curățenie și o oră pe care îngrijitoarea să o petreacă cu beneficiarul, eventual la plimbare. 

„Să ai grijă 24 de ore din 24 de un partener cu demență, de exemplu, e foarte solicitant. Îți dorești să mai mergi și tu la un frizer, într-un loc unde să te deconectezi un pic. Chiar dacă e totul bine organizat, cu sprijin de la restul familiei, poate fi dificil. Iar persoanele care îngrijesc au și ele deseori vârste înaintate”.

Treptat, căpătând încredere în îngrijitoare, oamenii se deschid spre a accepta mai mult ajutor. 

Centrul din Rahnsdorf e specializat în îngrijirea paliativă și cooperează și cu două cabinete medicale pentru a oferi toate serviciile necesare. 

Și în acest proces, comunicarea și conectarea emoțională sunt foarte importante, subliniază Diana. 

„Fiecare trebuie să se gândească dacă poate face față acestui moment. Pentru că pe de o parte îți spui «da, am promis, la bine și la rău, până la final», dar nu poți să știi ce te așteaptă, cât de dificil o să fie să ai grijă de cineva până în acest punct”. 

„Eu când fac planul de îngrijire paliativă am mare grijă să întreb, înainte să fac orice recomandări: spuneți-mi dumneavoastră cum vă imaginați această fază? Spuneți-mi de ce fel de ajutor aveți nevoie. Cel mai important e că noi suntem acolo, vă însoțim la domiciliu și ne adaptăm la nevoile dumneavoastră. Și dacă spuneți: «nu mi-am imaginat că o să fie așa, nu mai pot, nu pot să continui», e o realitate care trebuie acceptată, nu e un eșec, Sie haben das beste gemacht (n.r. – ați făcut tot ce ați putut)”. 

„Din experiența mea de până acum, asta e cheia”, e concluzia Dianei. Comunicarea și empatia sunt esențiale, mai ales în îngrijirea paliativă. „Cum spuneam, dacă ne-am ales meseria asta, punem suflet și ajutăm.” 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro