ComenteazăNici când s-a închis ușa avionului și nici când era la 10.000 de metri altitudine, Diana nu a crezut că e liberă. Se afla într-un avion plin cu deportați din Marea Britanie și cu forțe de ordine. Un avion al condamnaților. „Mi-au spus alte persoane din avion că până nu se închide ușa avionului nu știm dacă vom pleca sau nu, pentru că în orice moment putea să existe cineva care să se opună deportării. Abia când am făcut o oprire în Germania m-am mai liniștit”, își amintește Diana Bercuci.
Era 24 noiembrie 2020 și trecuse un an de când fusese ridicată direct de pe aeroport, acuzată fiind de răpire internațională a propriului copil.
Lucra la o companie IT internațională și călătorea adesea între Spania și România, dar atunci mersese în Anglia pentru un training. Anterior, mai locuise pentru perioade scurte în Londra, acolo unde l-a și cunoscut pe tatăl copilului.
Un an de când nu și-a văzut copilul decât în poze
Tot un an a trecut și de când și-a văzut ultima oară băiețelul, care are acum 4 ani.
„Am avut parte de un tratament mai rău decât un criminal. A fost foarte umilitor, având în vedere că m-am dus într-o țară, am plătit taxe acolo, nu am făcut nimic penal acolo, n-am luat nici măcar o amendă de viteză și să ajung fiu deportată doar pentru că am avut grijă de copilul meu. Mi se pare extraordinar de discriminator și denigrator”, spune tânăra.
Situația absurdă creată de legea din Marea Britanie: Diana are voie să-și vadă copilul aflat acum în Anglia, doar dacă merge ea acolo. Însă femeia are interdicție de a mai intra în țară.
„Judecătoarea de la Curtea de familie, cu toate că i-am zis că voi fi deportată, a considerat că poate să-mi dea voie să-l văd în Marea Britanie, spunând că minorul nu are ce căuta în România”, explică Diana.
„Uneori, trec și trei săptămâni fără să știm ceva de băiat!”
Când s-a întors în România i-a trimis un mesaj tatălui copilului, în care îi cerea voie să-și vadă băiatul. Tatăl însă a apelat la poliție, care i-a trimis româncei condițiile prin care poate să-și vadă copilul.
„Am voie să contactez tatăl doar dacă mă duc în Marea Britanie și doar cu două săptămâni înainte. Dacă îl contactez în oricare altă zi încalc ordinul de restricție și o să fiu arestată din nou”, expune situația Diana.
Cât timp a stat închisă, mama ei a putut să-l vadă pe băiat câteva minute pe Skype, o dată la două săptămâni, fiindcă poliția metropolitană i-a impus tatălui să permită familiei să-l vadă două ore pe lună. Program care nu este respectat, susține Diana.
Tatăl copilului mi-a amenințat familia că dacă eu sunt în aceeași cameră când îl arată mamei mele, nu o să-l mai vedem niciodată. Câteodată, trec și trei săptămâni fără să știm nimic despre copil”.
Diana:
Merge până la CEDO
Viața ei s-a transformat într-un coșmar în urmă cu mai bine de patru ani, când a rămas însărcinată. Libertatea a spus povestea româncei încă de la începutul luptei sale pentru custodie. Iubitul ei de atunci nu și-a dorit niciodată copilul, ba chiar a vrut un test de paternitate în momentul în care mama i-a cerut pensie alimentară.
Pentru că îi expirase contractul de muncă în Marea Britanie, Diana a decis să revină cu copilul în România, băiatul având de altfel cetățenie română. Atunci, tatăl copilului i-a făcut plângere penală de răpire internațională. Era aprilie 2019.
Dosarul s-a judecat la Tribunalul București, care a decis, în două luni de la plângerea făcută de tată, să trimită copilul în Anglia.
„Curtea trebuia să se asigure că acest copil nu va fi supus la un tratament insuportabil, alienare parentală, pentru că, până la urmă, copilul a fost luat din familia cu care a locuit doi ani și jumătate și pus într-o casă nouă, cu niște persoane pe care nu le cunoștea. Cu tatăl se vedea la două săptămâni și nu avea o relație extraordinară și pe bunici nu-i văzuse în viața lui”, spunea Diana.
A făcut recurs, astfel că decizia nu s-a pus în aplicare. Urma să fie judecată în ianuarie 2020. Între timp însă, în noiembrie 2019, Diana a fost arestată de pe aeroport, iar copilul a ajuns la tatăl pe care abia îl cunoștea.
„Curtea de Apel a spus că, fiindcă la acel moment minorul se întorsese în Marea Britanie și eu sunt arestată, dosarul nu mai are obiect. Dar Curtea trebuia să judece indiferent unde era copilul sau mama, să se uite pe ce a făcut Tribunalul București și să dispună unde trebuie să rămână minorul, care era obiectul procesului. Nu au făcut asta”, mai spune tânăra.
Acum, după ce a revenit în țară, Diana Bercuci a deschis o acțiune la CEDO împotriva statului român, așteptând să-și găsească dreptatea aici.
Tânăra locuiește cu părinții ei în Focșani și a încercat să își caute de muncă, să-și reia cariera, dar fără succes. „E greu să le explic angajatorilor de ce n-am mai lucrat în ultimul an”.
„Nu cred că se poate spune despre o mamă că e un risc pentru copii fără a aduce o dovadă”
Refuză să se dea bătută, după toate umilințele ultimilor ani. „Am fost condamnată pentru răpire și am fost clasificată ca fiind un risc pentru copii. Nu cred că se poate spune despre o mamă că e un risc pentru copii fără a aduce o dovadă”, e revoltată românca.
În penitenciar a încercat să se reprezinte singură, a studiat toate documentele și legile. Așa a aflat că arestarea ei s-a făcut fără semnătura directorului Procuraturii, care a venit la șase luni după ce a intrat la închisoare. În plus, i s-a refuzat accesul la dovezi din dosar, susține femeia.
S-a chinuit să demonstreze instanței că nu au avut custodie comună niciodată și că ea nu a locuit cu tatăl copilului, dar declarația lui în instanță a contat mai mult.
Nu a contat nici faptul că ea avea acordul instanței de a merge cu copilul în țările semnatare ale Convenției de la Haga cu privire la drepturile copilului. De la un punct încolo, a refuzat să se mai apere, voia pur și simplu să fie condamnată și să ceară deportarea, ceea ce s-a și întâmplat.
Nu puteam să mă bat cu ei, mi s-au interzis atât dovezile, cât și să vorbesc despre violența domestică la care am fost supusă sau să zic că nu a plătit niciodată pensie alimentară. Dacă aș fi vorbit despre asta, jurații ar fi fost dați afară și s-ar fi reluat procesul la o dată ulterioară și asta însemna că eu aș fi stat mai mult în închisoare. Mi-am zis că trebuie să ies cât mai repede din închisoare, ca să pot să-mi apăr drepturile.
Diana Bercuci:
Ceea ce și face. De la distanță, românca a făcut recurs la procesele din Marea Britanie, cel care privește condamnarea sa la închisoare și cazul de la Curtea de familie pentru custodia copilului.
Libertatea a încercat în mai multe rânduri să contacteze autoritățile din Marea Britanie, cât și pe avocatul tatălui, dar nu a primit încă niciun răspuns de la aceștia.