În mijlocul dezastrului, româncele badante în Italia le dau curaj bătrânilor: „Am sărbătorit o doamnă care are 100 de ani. Citim, cântăm, mergem mai departe”

„Libertatea” a vorbit cu românce din Italia care lucrează în căminele de bătrâni care astăzi sunt închise cu totul pentru public. Rude și prieteni nu mai pot veni în vizită la cei în vârstă pentru a-i proteja de o posibilă infectate. Așa că româncele noastre se străduiesc să-și facă meseria cu zâmbetul pe buze și să le dea curaj bătrânilor. Fac activități recreative împreună, continuă să le serbeze zilele de naștere. În continuare, fac o muncă sensibilă și extraordinar de importantă.

Italia, țara cu cea mai îmbătrânită populație din Europa, cu aproape un sfert din țară cu vârsta peste 65 de ani, și pe locul doi în lume, după Japonia. Și mulți pun asta în vârful listei explicațiilor cu privire la numărul mare de morți din Peninsulă. 

Căminul de bătrâni din Lombardia

Magda Neniscu lucrează la un cămin de bătrâni din Ispra, Lombardia. În aceste zile, personalul a serbat aniversarea unei femei din cămin care a împlinit 100 de ani. Practic, când această italiancă s-a născut, omenirea încă resimțea cicatricile lăsate de pandemia gripei spaniole din 1918. Într-o sută de ani, lumea a mai trecut prin trei alte pandemii și printr-un război mondial. Aniversarea a fost mai discretă decât în mod normal, când aveau tort, muzică live și familia alături. Acum fiecare a stat pe secția sa. Dar a fost multă bucurie și în tartele cu marmeladă cu care au sărbătorit acum. Și mai ales, a fost multă speranță.

Recomandări

Dosarul 10 August 2018: reperele unui proces început cu 5 ani întârziere. Coloneii Cucoș, Cazan și Sindile sunt la câteva luni de achitare

Chiar dacă au sufletele strânse din cauza a ce aud la televizor, bătrânii din centrul unde lucrează Magda își văd de activitățile zilnice și vorbesc cu rudele doar la telefon. Astea sunt regulile. Nu au înregistrat niciun caz de COVID-19. Respectă cu strictețe regulile de igienă.

2020, anul în care se întoarce să-și trăiască pensia în România

Cu atât mai mult astăzi, gândul Magdei este la cei din România. „Deocamdată sunt bine, dar sunt cu gândul la România și ce se întâmplă acolo pentru că am copiii acolo, o am pe mama mea care are 86 de ani și e singură. Așa că pe lângă grija față de mine, am acum alte griji. Cu cei de acasă mă aud mereu, pe mama o sun de două ori pe zi. Copiii mi-au spus să dau un semn de viață în fiecare zi, ca să știe cum sunt”, spune Magda.

Pentru a fi alături de mama sa, Magda și-a pus în plan să se întoarcă anul acesta de tot acasă, în Suceava. Are 65 de ani și ar putea să se pensioneze și să se bucure în sfârșit de familie. Și să facă voluntariat.

De 17 ani, Magda trăiește în țara care pune mare preț pe calitatea vieții pensionarilor care ajung la vârste foarte înaintate. „Noi în structură avem bătrâni și de o sută de ani. Avem o aniversare a unei bătrâne care împlinește 100 de ani. Am avut o bătrână care a murit la 107 ani. A intrat în structură la 90 de ani și a murit la 107 ani. Râdea, glumea, în fiecare zi își punea colierul de perle la gât și se uita în oglindă. Doar numai în ultima perioadă nu mai putea merge sau face anumite lucruri, dar a fost lucidă până în ultima clipă. Majoritatea din cămin sunt peste 80 de ani”, povestește Magda.

Recomandări

Similitudini în programele de guvernare: decalogul USR – AUR

Românca speră ca în această toamnă să ajungă acasă, în România. Până atunci, își adună orice picătură de optimism să le facă viața mai bună bătrânilor din cămin: „Noi le spunem că o să trecem cu bine și peste asta”.

„Am citit, ne-am jucat, am cântat. Viața merge înainte”

Și Elena Druță merge cu zâmbetul pe buze la muncă. Locuiește în Roma, unde lucrează ca operator socio-sanitar la domiciliu. Adică asigură asistența medicală minimă și activități recreative pentru persoanele cu dizabilități. Și aceștia fac parte din grupul vulnerabil în fața coronavirusului.

„Ei sunt mai speriați, când află de la televizor că dacă ai mai mult de 60 de ani, ești la risc. Eu mă apropii, am 59. De exemplu, eu mă duc la o persoană care are scleroză multiplă și are aceeași vârstă ca mine și îi înțeleg frica ei. Așa că eu trebuie să fiu atentă în tot ce spun și ce fac. Mai merg la o familie unde e fratele și sora, ea 70 de ani și el 67. Sunt singuri, se ajută unul pe altul. Cu ei am mai mult activități de socializare. I-am luat o carte rugăciuni și i-am pus să citească, ne-am jucat, am mai cântat. Și viața merge înainte”, povestește Elena, și ea de mulți ani în Peninsulă.

Recomandări

Hoție la Castelul Peleș. Casa Regală și statul român, furați de rețeaua angajaților prin metoda biletelor revândute

Elena asigură un serviciu social care la noi este doar în categoria visuri. Asistență medicală și recreativă la domiciliu pentru persoanele bolnave. Așa a ajuns Italia printre țările cele mai longevive ale lumii, a doua în Europa după Elveția, cu speranța de viață de 84 de ani. Prin servicii de calitate pentru pensionari și în care cultura plimbărilor, a ieșirilor în oraș, la cafea cu prietenele, la coafor este îmbrățișată de toate vârstele.

Italia, țara care are grijă de bătrânii ei

Și pensionarilor obișnuiți cu un anumit stil de viață le este cel mai greu astăzi, în vremea restricțiilor. A observat asta și Nina Frunză.

Românca locuiește în Ruvo di Puglia, o localitate mică din sudul Italiei, numai bună de pozat și pus într-o vedere. Unde bătrânii nu au astâmpăr și încă ies pe stradă, în ciuda sfaturilor de a sta în casă.

„Mai greu e să-i dezveți pe cei în vârstă să stea în case, pentru că au tabieturile lor, merg să bea cafeluța. A fost și o campanie de informare și li s-a spus să stea acasă. Dar mulți înțeleg. Îmi spunea o doamnă: „Am muncit toată viața în mediul chimic și nu mi s-a întâmplat nimic, și virusul ăsta mă omoară?”, spune Nina.

Românca e de 16 ani în Italia și până acum câteva luni a fost îngrijitoarea unei bătrâne. Astăzi, femeia a fost dusă de familie la un cămin unde Nina o mai vizita, până să vină criza COVID-19. Viața tuturor badantelor românce s-a schimbat. Ele oricum duceau o viață mai mult casnică, dar acum și-au limitat socializarea.

„Badantele aveau câte o oră liberă și mergeau în parc, dar acum nu mai merg. Dacă se mai duceau la o cafea, nu mai au unde acum, că s-au închis cafenele, baruri, orice. Suntem în casă. Firma soțului meu e exact în zona roșie și n-a mai început munca și așteptăm până se liniștesc treburile”, explică Nina.

Și badantele au fost incluse în legislația specială dată acum din cauza COVID-19. Practic, angajatorii sunt obligați să le informeze pe angajate de riscurile la care se expun și să le ofere, la cerere, și posibilitatea de a sta în carantină, cu plata asigurată pe această perioadă.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro