În urmă cu trei săptămâni, poliția a intrat într-o casă de toleranță din sud-estul Angliei, unde a găsit opt românce care purtau măști anti-COVID. O sticlă mare cu dezinfectant pentru mâini se afla lângă ușă.
În Regat, se estimează că un singur bordel aduce profituri de un milion de lire sterline pe an.
Deși, la prima vedere, nu părea un loc în care se desfășoară activități ilegale, ancheta poliției a scos la iveală că bordelul și femeile din interior se aflau sub controlul unei bande criminale care mai deține alte trei stabilimente. În toate acestea, sunt exploatate femei din România.
Majoritatea activităților sexuale din Marea Britanie se desfășoară independent și consensual, însă, când vine vorba despre criminalitate, există un model de afaceri care a făcut din UK o destinație principală pentru traficanții care aduc femei din estul Europei, în special din România.
Cristina Huddleston, specialist în victimele traficului de ființe umane:
Huddleston, în calitate de șef al operațiunilor europene în cadrul organizației de caritate antitrafic „Justice and Care”, asistă poliția în identificarea victimelor exploatării sexuale. Ea spune că, în ciuda lockdown-ului, echipa ei lucrează la capacitate maximă.
Un „avantaj” al restricțiilor cauzate de coronavirus a fost acela că a scăzut numărul spargerilor, oferind poliției mai mult timp pentru a se concentra asupra infracțiunilor grave și deosebit de grave.
Româncele se tem să meargă la poliție
Armata Salvării, care oferă sprijin pentru victimele traficului de persoane, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la scăderea accentuată, cu 53%, a raportărilor către organismul care identifică victimele exploatării (NRM), în perioada februarie-aprilie a acestui an.
„Cu siguranță acest lucru nu înseamnă că fenomenul a scăzut, ci doar că a devenit mai puțin vizibil”, a declarat Emilie Martin, șefa operațiunilor caritabile.
Colin Ward, de la poliția din Greater Manchester, spune că lockdown-ul a făcut mai dificilă identificarea femeilor care se confruntă cu exploatarea. „În timpul carantinei, serviciile de informare au fost întrerupte, cabinetele medicale sunt închise, oamenii nu sunt pe stradă ca să vadă adresele la care se desfășoară activități suspecte”, spune el.
Potrivit Armatei Salvării, doar 18 românce au beneficiat de serviciile organizației de sprijin anul trecut, comparativ cu 416 persoane din Albania, 78 din China, 48 din Nigeria și 46 de cetățeni britanici.
„Am lucrat cu peste 600 de victime, de 24 de naționalități diferite, dar majoritatea femeilor pe care le găsim în bordeluri legate de criminalitatea organizată și exploatarea sexuală sunt românce. Cu toate acestea, ele sunt reticente să meargă la poliție, iar cele care, în cele din urmă, declară că au fost exploatate rareori sunt de acord să intre în programul NRM, astfel încât nu pot fi considerate victime”, mai spune Cristina Huddleston.
Trafic de persoane „la scară industrială”
O comisie a Parlamentului britanic a descoperit, în 2018, că femeile din România sunt „traficate la scară industrială în Marea Britanie”, notează The Guardian.
În perioada 2016-2018, doar în Leicester 86% din femeile care lucrau în bordelurile ilegale erau românce.
În Northumberland, poliția a vizitat 81 de bordeluri cam în aceeași perioadă. Mai mult de jumătate erau legate de bande criminale organizate care operau la mai multe adrese și 75% dintre femeile găsite erau românce.
Poliția din Nottingham a găsit un grup implicat în furnizarea de femei la 10 adrese diferite.
„Exploatarea sexuală aduce profituri ieșite din comun, la care se adaugă banii făcuți din traficul de droguri și de arme”, a declarat o activistă pentru drepturile femeilor.
O româncă produce 135.000 de lire sterline pe an
La începutul acestui an, Radu Nicolae, un cercetător român de la Centrul pentru Educație Syene, a făcut interviuri cu 20 de traficanți români condamnați, pentru a vedea care este modelul financiar folosit în aceste afaceri. Traficanții au declarat că ei câștigă, lunar, cel puțin 12.500 de lire sterline de pe urma fiecărei victime sau 135.000 de lire sterline pe an.
Traficanții au un model de afaceri ierarhic eficient și nemilos, fiecare jucând un rol specific în procurarea femeilor pentru muncă sexuală în Marea Britanie, Italia, Spania și Germania.
În partea de jos a piramidei sunt recrutorii locali, care operează în zone rurale sărace din România și care sunt plătiți cu 500 de euro (450 de lire) pentru fiecare femeie pe care o recrutează. Aceștia ”tatonează” terenul și cu 10-20 de femei simultan.
Recrutorii folosesc metoda „Loverboy”
Recrutorii folosesc metoda „Loverboy”, adică devin iubiții victimelor pentru a le câștiga încrederea și a le determina să facă numite lucruri pentru ei.
Majoritatea femeilor vizate sunt de obicei foarte vulnerabile, din medii extrem de sărace, cu antecedente de abuz sexual sau violență domestică, care, prin acest model folosit de recrutori, sunt făcute să creadă că se află într-o relație autentică.
Laetitia Gotte, președintele Asociației „Free”, o organizație caritabilă românească ce oferă sprijin victimelor traficului:
„Scopul final al lor este de a face femeia să accepte să-și părăsească casa și să se mute în străinătate pentru a face bani. Sună naiv, dar cred că, dacă ați experimenta genul de viață pe care îl duc aceste femei, ați puteți înțelege alegerile și deciziile cu care se confruntă”.
O româncă trecută prin acest coșmar, care dorește să rămână anonimă, a povestit pentru The Guardian cum a fost recrutată și traficată pentru prostituție în Marea Britanie.
„Mai întâi, am plecat într-o altă țară europeană și a fost bine, am avut un contract adecvat și un loc de muncă real”, și-a început ea povestea.
„Scopul meu a fost să câștig bani pentru a-mi susține fiica, făcând aceeași muncă și în Marea Britanie, dar când am ajuns aici, nu era ceea ce mă așteptam. Bărbatul care m-a adus aici m-a forțat să rămân și să fac prostituție, o muncă pe care nu am vrut să o fac”, a mai declarat românca.
Huddleston spune că aproximativ 90% dintre femeile cu care lucrează au fost recrutate prin metoda „loverboy”, dar au ajuns să fie vândute în operațiuni criminale mai mari.
De multe ori femeile călătoresc aici știind că vor lucra ca prostituate. Ele cred însă că vor trebui să lucreze doar șase luni, vor putea păstra toți banii și vor putea alege câți clienți au în fiecare zi.
Cristina Huddleston:
În schimb, când ajung în Marea Britanie, femeile traficate sunt supuse violenței fizice și sexuale și li se spune că trebuie să achite costurile zborurilor și transportului, să plătească pentru haine, produse cosmetice, chirie și mâncare.
Adesea, li se oferă sume mici de bani pentru a le trimite acasă familiilor, suficient cât să le determine să continue să lucreze.