- Bali are 152 de cazuri de persoane infectate cu COVID-19 și 4 morți. La o populație de 4,2 milioane de locuitori
- 85-90% din economia din Bali se bazează pe turism
- Resorturile uriașe, cu sute de locuri, s-au închis complet și oamenii au rămas fără locuri de muncă. Unitățile mici de cazare au coborât mult prețurile, sperând să-i convingă pe puținii turiști blocați pe insulă să stea la ei
- Restaurantele și cafenelele au rămas deschise, proprietarii au asigurat distanța între mese și peste tot sunt recipienți cu dezinfectanți
- La intrarea în orașe, voluntarii dezinfectează scuterele și mașinile celor care se deplasează între localități
- ”Dușmanul” cel mai mare este incertitudinea. Nimeni nu poate face o previziune despre momentul când se vor întoarce turiștii
Vlad și Andreea Moraru și-au dat demisia în februarie de la corporațiile unde lucrau și au plecat într-o călătorie „pentru suflet” pentru câteva luni în Asia. Acolo i-a prins pandemia de coronavirus, care treptat a închis granițele. Au analizat situația și au decis să rămână pe insula indoneziană Bali până când vor putea să-și continue călătoria și în celelalte țări asiatice pe care voiau să le bifeze.
Le e dor de țară, dar nu-și doresc să fie acum în România. Cei doi tineri trăiesc din plin visul izolării în paradis. Unde mai pui că mentalitatea de insular se simte: în Bali și restricțiile sunt mai relaxate.
Insula s-a golit sub ochii lor
Vlad și Andreea au ajuns din Cluj în Sri Lanka pe 10 martie, prima țară de pe lista lor. Apoi ar fi urmat Malaesia și la final, Bali. În fiecare țară ar fi stat cam o lună, suficient timp de excursii, vizite, relaxare. În Sri Lanka erau atunci doar două cazuri, dar s-a luat decizia repede ca granițele să fie închise, la o zi de la venirea lor. „Pe 12 martie am decis să plecăm din Sri Lanka pentru că era foarte-foarte cald și sistemul sanitar nu e atât de bine pus la punct, nu e o țară foarte dezvoltată. Ne-am luat în aceeași zi biletul de avion și am plecat spre Bali pentru că ne-am gândit că e mai sigur”, povestește Vlad.
Când au ajuns pe exotica insulă, turiștii încă umblau nestingheriți, restaurantele și obiectivele turistice erau deschise. Românii au văzut cu ochii lor, timp de o lună, cum se pustiește insula și se pun lacătele pe resorturi.
Ce am observat e că foarte multe resorturi mari, cu sute de camere, s-au închis complet, foarte mulți oameni și-au pierdut locurile de muncă. Aici localnicii nu au economii, nu pun deoparte. Salariile sunt foarte mici și trăiesc de pe o zi pe alta. Le este foarte greu să trăiască, iar unele spații de cazare mai mici sau medii s-au orientat spre noi care am rămas pe o perioadă mai lungă și au oferit niște pachete. Au aplicat o strategie să dea prețul cât mai jos ca oamenii să vină și la ei, cât să-și acopere costurile cu angajații și utilitățile probabil. Doar să minimizeze costurile”, explică Vlad situația de acum.
Vlad Moraru
Cei doi români scriu despre aventura lor pe blogul Valize vesele. Iar acum li se potrivește perfect întrebarea care nu părea să depășească granițele fanteziei, până la epidemia de coronavirus: „Ce ați lua cu voi pe o insulă pustie?” „Deja am luat prea multe haine. Chiar după două zile în Sri Lanka am mai lăsat haine la pensiune și aici unde am stat am lăsat și la angajații de acolo. Acasă nu ne-am dat seama că aveam prea multe bagaje”, râde Vlad care recunoaște și că acum toți prietenii îl invidiază. Trăiesc izolarea de vis.
Ouă încondeiate cu fructul dragonului, plajă, piscină, relaxare
Pe insula mai sunt rătăciți vreo câteva mii de turiști din toată lumea, dar oricum la nici 10% din numărul de altădată. Până și Andreea și Vlad au mai dat de un alt cuplu de români pe insulă, cu care și-au petrecut Paștele. Ca să se simtă aproape de casă au vrut să înroșească și ouă folosind fructul dragonului. „Nu ne-a ieșit, dar Andreea a găsit soluția: am folosit un marker, ca să avem și noi simbolic ouă roșii”, râde Vlad.
Până să se închidă granițele, pe 2 aprilie, au stat în cumpănă dacă să se întoarcă și ei acasă. „Ne-am gândit să ne întoarcem fiindcă erau niște emoții, niște trăiri văzând ce se întâmplă în jur. Doar că noi ne-am luat doar bilet dus către Sri Lanka. Pentru cei cu bilet dus întors companiile aeriene au căutat soluții chiar dacă anumite zboruri s-au anulat”, mai spune Vlad.
Am căutat și noi într-adevăr zboruri spre România. Erau foarte-foarte scumpe, cel mai ieftin bilet l-am găsit la Quatar, cu escală în Doha, cu 2000 de euro de persoană și am găsit și la 7000 de euro! Am făcut și poză. Biletele erau foarte scumpe. Și ținând cont că trebuia să trecem prin aeroporturi, am evaluat ce se întâmplă aici, ne-am calmat și am decis să nu plecăm.
Vlad Moraru
Și n-au regretat nicio clipă. Nu mai sunt niște turiștii tipici, nu mai pot vizita nimic, dar sunt totuși într-un paradis. Planul de acasă nu s-a potrivit întocmai cu cel din Asia, dar nici nu i-a dezamăgit.
„Oamenii care au rămas pe insulă sunt relaxați, încearcă să-și găsească activități în natură, să facă sport, dar nu văd o panică, oameni supărați. Din contra, chiar pozitivi și relaxați. Soția mea scrie pe site, facem și video-uri să rămână amintire și le urcăm pe canalul nostru de Youtube. Ieșim mult în natură, ne relaxăm la piscină, mergem la cumpărături, mai citim”, își povestește Vlad zilele.
Oricum nu își planificaseră să se întoarcă prea curând. Voiau să descopere cum trăiesc localnicii, poate chiar să facă voluntariat. Pur și simplu să ia o pauză. Și le-a ieșit. Acum toată Planeta a luat o pauză.
„Au avut atentate, cutremure, dar tot timpul știau că durează o lună, apoi își revin și se întorc turiștii”
Cei loviți cu adevărat sunt localnicii care trăiau numai din turism. „ Localnicii cu care am interacționat noi sunt puțin îngrijorați că e o incertitudine foarte mare. 85-90% din economie se bazează pe turism și acum turismul e aproape spre zero. Și noi, câteva mii care am rămas pe insulă, nu mai putem fi considerați turiști, că nu putem vizita, nu ne putem comporta ca niște turiști. Trăim aproape ca niște localnici”, explică Vlad.
Ei au trecut prin multe, au vulcan activ, au avut atentate, cutremure, dar tot timpul știau că durează o lună, apoi își revin și se întorc turiștii. Acum ei pot să n-aibă niciun caz pe insulă, dar dacă toate țările din jur sunt blocate, tot nu vine nimeni. Incertitudinea îi macină. Ei iau toate măsurile și poate ajung la zero cazuri, dar dacă australienii au multe cazuri, nu vor veni în vacanță…
Vlad Moraru
Este impresionat însă de felul în care s-au mobilizat autoritățile. Guvernul indonezian a decis să mai lase o supapă prin care micii comercianți să respire. „Aici nu sunt restricții de mișcare, oamenii pot ieși liberi afară, la cumpărături, sport, job, restaurant, dar sunt recomandări din partea autorităților de distanțare socială, oamenii să stea acasă cât se poate de mult și cei care pot, să lucreze de acasă. Dar la cafenelele și restaurantele rămase deschise s-au instalat la intrare zone unde te poți spăla pe mâini și dezinfecta, numărul de mese a fost redus considerabil și pot sta la masă doar cate două persoane, la supermarket nu mai poți intra fără mască, ești dezinfectat pe mâini la intrare”, explică Vlad.
În plus, la intrarea în localități cu voluntari care îți dezinfectează mâinile și chiar scooterul sau mașina. În plus, magazinele sub bine aprovizionate cu măști și dezinfectant.
Pentru Vlad și Andreea călătoria rămâne o aventură, chiar dacă diferită de cea pe care o planificaseră. „Nu e experiența plănuită de acasă, dar sunt alte experiențe și suntem recunoscători. Am vrut să fie o călătorie pentru suflet și pentru cunoaștere.”