Desigur ca va intrebati ce dracu o fi insemnand „Ouagadougou”? Nimic altceva decat ultimul oras, inaintea capitalei Romaniei, care a avut onoarea de a gazdui „sommet-ul” francofoniei. Sommet care ne va face viata un haos in urmatoarele cateva zile. Unde e Ouagadougou? Pai, prin Burkina Faso.
De o saptamina incoace nu-i autoritate sa nu ne admonesteze ca suntem revoltati de haosul rutier care va cuprinde orasul. Ba chiar se face apel la patriotismul nostru si ni se spune cat va avea de castigat imaginea Romaniei de pe urma francofoniei! Un ministru a tinut chiar sa ne spuna ca gazduim „un eveniment de magnitudine planetara”. Va dati seama cat de mandri vor fi soferii romani blocati cu orele prin ambuteiaje? La fel de mandri cum au fost si maimutele din Ouagadougou, care aruncau cu nuci de cocos de prin palmieri in invitati… Inaintea Bucurestiului au fost si alte orase la fel de mandre sa gazduiasca o reuniune la care majoritatea participantilor sunt dictatori cocotati prin baobabii puterii in Africa: Beirut (Liban), Hanoi (Vietnam), Cotonou (Benin), Dakar (Senegal) sau Mauritius. Si, nu-i asa?, ce imagine buna au acum, dupa ce au gazduit francofonia, Beninul si Burkina Faso!
Ce vreau sa spun? Nimic altceva decat faptul ca ne comportam ca o tara din lumea a treia. „Sommet-ul” putea fi foarte bine tinut la Sinaia sau la Poiana Brasov. Nu era nevoie ca autoritatile sa dea peste cap viata unui oras cu peste doua milioane de locuitori ca sa se faca pres in fata liderului gabonez, de exemplu, care conduce tara „democratic” de 40 de ani, un amic al lui Ceausescu, care va da acum, mandru, mana si cu Basescu. Puteam lua exemplul Canadei, una din putinele tari de prima mana care a gazduit „sommet-ul” in 1999 nu in capitala, ci intr-un orasel linistit, Moncton, cu putin peste 100.000 de locuitori, un fel de… Caracal al Romaniei, ca sa pastram proportiile. Dar nu! Noi vom fi mandri sa-i primim pe francofonii Banga, Zabanga si Muganga la Casa Poporului, sa blocam strazile Capitalei, sa inchidem scolile si sa cheltuim o caruta de bani. Totul pentru o reuniune menita doar sa dea iluzia Frantei, din cand in cand, ca e o mare putere mondiala, comparabila cu Statele Unite. Au revoir, mes amis!