La 1 ianuarie, România a împlinit 10 ani îm Uniunea Europeană. Începând cu anul 2000, ţara noastră a început să primească ajutor financiar UE pentru preaderare, adică pentru pregătirea integrării, apoi, după aderarea a primit un buget, pentru tragerea 2007-2013, care s-a ridicat, împreună cu preaderarea, la peste 35 de miliarde de euro. Pentru că nu a pututu să îi cheltuiscă pe toţi, a primit o păsuire până la finele anului 2015, apoi până la finele anului 2016. În fine, în decembrie s-a raportat absorbţia a 39,8 miliarde euro, inclusiv 3 miliarde din bugetul post-aderare 2014-2020, cu un total de 30,725 de miliarde. Din aceşti bani am mai avea de cheltuit 27 de miliarde de euro. Cu alte cuvinte, avem de cheltuit, în trei ani, 70% din cât am putut absorbi în zece ani.
Banii pot fi absorbiţi uşor, dacă există proiecte
”Este foarte uşor de absorbit aceşti bani, dar avem proiecte? Necesarul de investiţii în România se ridică la peste 15 miliarde de euro pe an, în special la infrastructură. Dacă am absorbi aceşti bani, nu am mai vorbi despre deficit bugetar. Dar, vrem să oare să îi luăm? La fondurile UE răspunzi de bani, eşti sub control şi iese scandal dacă eşti prins pe minus. La banii de la buget nu te prea controlează nimeni, până îţi face DNA dosarul, trec şi 10 ani. De aceea se preferă investiţia din bugetul de stat, banii stau în pixul unor şmecheri”, ne-a spus economistul George Vulcănescu
Sursele de venit ale bugetului UE
Sursele de venit ale bugetului Uniunii Europene provin din trei segmenete importante.
Primul este contribuţia de 0,7% din venitul naţional brut al fiecărui stat membru. Eset cea mai mare sursă de încasări la buget.
Apoi, contribuţia cu 0,3% din încasările din taxa pe valoarea adăugată armonizată ale fiecărui stat membru.
De asemenea, o mare parte din taxele la import percepute pentru produsele din afara UE se duc la bugetul UE. Ţara membră care le percepe reţine numai un mic procent din acestea.