Pe lângă șomajul tehnic, la care angajații ar trebui să aibă acces neîngrădit, Burnete propune un model germanic și, de fapt, european, de muncă flexibilă, care e o combinație de șomaj tehnic și muncă part-time.
“Unele industrii nu vor fi închise, ci își vor reduce activitatea, iar acest model îți permite să rămâni angajat part-time de 4 sau 6 ore, cât are nevoie compania și, pentru restul, să fii plătit din ajutorul de șomaj. Asta ar mai reduce un pic din presiunea pe bugetul public, dar și de pe companii. S-ar putea oferi ajutoare de șomaj, pe o perioadă mai îndelungată, mai multor angajați”, explică Radu Burnete.
Cei care au nevoie de sprijin imediat
-Pandemia a provocat două tipuri de victime: cea medicală și cea economică. În rândul patronatelor, care e atmosfera ? Cum se vede din interiorul companiilor criza economică?
-Confederația Concordia, pe care o reprezint, este formată din mai multe confederații sectoriale: transporturi, turism, retail, banking, energie. Primul semn pe care l-am văzut în companii a fost încercarea de a răspunde crizei sanitare: dacă angajații pot lucra de acasă și cum își vor putea menține contractele de muncă. În prima fază nu a avut nimeni timp să mai gândească impactul economic ale acestor măsuri de distanțare socială luate de stat.
În a doua etapă, unii au început să simtă foarte tare impactul închiderii economiei. Prima reacție am văzut-o în câteva industrii care s-au închis pur și simplu: hotelurile sau restaurantele. La fel în cazul transportatorilor, afectați din prima zi, când s-au închis granițele. A doua industrie foarte afectată este cea de retail, pe care aș împărți-o în două: pe de o parte în zona de alimente, unde cererea a explodat brusc pentru alimentele de bază, pe de altă parte ai produsele non-food, electronicele, mobila, industria textilă, care au fost închise complet și ai în jur de 500.000 de oameni în această industrie. Ele sunt și cele care au nevoie de sprijin imediat ca să poată treacă peste criză.
Mai e industria producătoare care, inevitabil, va simți închiderea unei bucăți a economiei. O să scadă cererea pentru energie, de pildă. Industria auto, este închisă în toată Europa, iar toate aceste lucruri au efecte în lanț.
Cum funționează șomajul tehnic
-Cum se vor traduce aceste efecte asupra angajatului simplu din mediul privat?
-Din punctul nostru de vedere, există trei priorități: criza sanitară, măsuri de sprijinire a angajaților, pentru că ei trebuie ajutați să treacă această perioadă de stare de urgență, când multe companii sunt închise și măsuri de sprijinire a companiilor să nu intre în faliment. Șomajul tehnic e o măsură destul de bună, în sensul că oamenii pot beneficia de 75% din veniturile lor cu anumite plafoane, iar asta este cea mai importantă măsură. Șomajul tehnic permite ca locurile de muncă să nu se piardă.
-Asta ce înseamnă, angajații vor primi banii de la companii, iar companiile vor fi despăgutite de stat?
-Da. Mecanismul este simplu. Companiile trebuie să depună câteva documente din care să rezulte că-și trimit angajații în șomaj tehnic din cauza crizei COVID și statul are obligația ca în maximum 15 zile să le vireze companiilor banii necesari. După ce primesc acești bani, companiile au obligația ca în maximum 3 zile să-i transfere mai departe angajaților în șomaj tehnic. Starea de urgență a început pe 16 martie și companiile au putut depune
-Există companii mici care nu au lichidăți pentru plata salariilor.
-Există, da. Lichiditățile nu țin neapărat de mărimea companiei, ci și de natura industriei. Se poate întâmpla să fii o companie mare și să rămâi fără lichidități. Ce ar putea face statul pentru ele? Amânarea unor impozite pe moment și linii de creditare cu garanții guvernamentale.
Să fim realiști, multe companii se află acum sub o presiune imensă, pentru că nu au nici un fel de activitate și trebuie să se reinventeze peste noapte.
Când ai un șoc atât de mare, care nu e venit din economie, statul e singurul actor care poate să intervină și să-și asume niște riscuri pentru a da o gură de oxigen industriilor, fără să scăpăm din vedere că resursele publice sunt limitate și trebuie utilizate chibzuit.
Statul român, cu un picior bolnav
-Statul român are buget pentru asta?
-România pleacă cu un picior bolnav. Am intrat în această criză cu cel mai mare deficit bugetar din Uniunea Europeană. Tocmai acum, când statul român ar avea nevoie de toate resursele disponibile, vedem că nu le are. Pe de altă parte, UE s-a mișcat destul de repede, flexibilizând utilizarea unor fonduri europene pe care statul român le poate accesa rapid, redirecționându-le pentru atenuarea efectelor acestei crize.
Semnalul Comisiei Europene
-Acele fonduri erau accesate prin niște proiecte. Cum poate statul să acceseze acei bani și să-i redirecționeze spre IMM-uri?
-Semnalul pe care l-a dat Comisia Europeană este că tot ce mai este rămas necheltuit din programele operaționale poate fi redirecționat spre criza economică. Ar mai fi o problemă: în anii din urmă, am supracontractat unele dintre aceste fonduri europene, ceea ce înseamnă că autoritățile au aprobat proiecte a căror valoare depășește 100% din fondurile alocate. Din acest motiv, avem deocamdată disponibil doar 3 miliarde de euro (nici asta o sumă mică). Dacă vrem să realocăm mai mulți bani europeni pentru criza COVID-19, trebuie să reevaluăm ce se întâmplă pe proiectele contractate. Separat de toate aceste fonduri mai există un mecanism european de protecție civilă de unde se fac deja achiziții centralizate pentru echipamente medicale și Comisia a anunțat că tot ce mai are disponibil din actualul buget (2014-2020) va fi alocat către criza COVID-19 și că următorul buget al Uniunii (2021-2027) ar putea fi folosit pentru un al doilea Plan Marshall de reconstrucție pentru economia europeană.
-Șomajul tehnic este mare, dar statul nu poate oferi mult timp acest tip de șomaj, iar cel normal este foarte mic.
-De vreo săptămână suntem în discuții cu sindicatele, Guvernul și cu mediul de afaceri pentru a folosi un model aplicat în țări precum Germania, Austria sau Olanda. Ideea de muncă flexibilă, care e o combinație de șomaj și muncă part-time. Unele industrii nu vor fi închise, ci își vor reduce activitatea, iar acest model îți permite să rămâi angajat part-time cu 4 sau 6 ore, cât are nevoie compania și pe restul să fi plătit ca ajutor de șomaj. Asta ar mai reduce un pic din presiunea pe bugetul public, dar și de pe companii. S-ar putea oferi ajutoare de șomaj pe o perioadă mai îndelungată mai multor angajați și activitatea economică nu s-ar reduce atât de tare
Cererea pierdută și cererea amânată
-Turismul este ramura cel mai mult lovită în această criză.
-Activitatea în turism este afectată peste 90%, ce mai supraviețuiește sunt hotelurile care vor fi transformate în centre de carantină și restaurantele care pot livra la domiciliu. Economiștii vorbesc de cerere pierdută și cerere amânată. Ce înseamnă asta? De pildă, industria auto este închisă, dar consumatorii pot amâna decizia achiziționării unei mașini. Când vine vorba de cerere în turism, ea este cerere pierdută, pentru că în septembrie, când economia o să revină la normal, nu e ca și cum clienții vor consuma tot ce nu au consumat în perioada asta. Tocmai d-asta criza lovește cel mai rău aceste industrii.
Transportul de persoane este afectat complet, iar cel de marfă nu chiar complet. Transportul era, în mare măsură, legat de industria auto, care este închisă în toată Europa. Același fenomen îl vedem în tot retailul nealimentar (bricolaj, mobilă, haine).
O sută de măsuri pentru atenuarea crizei
-Aveți vreun plan de ieșire din criză?
-Este foarte greu să faci prognoze, când nu știm cât va ține criza medicală. Dacă ține doar o lună, refacerea e mai ușoară, dacă vorbim de două luni, e mai greu, iar la trei luni, impactul este devastator.
Noi am făcut un document cu o sută de măsuri pentru atenuarea crizei, înțelegem că resursele sunt limitate și nu putem cere Luna de pe cer. Sunt două așteptări mari pe care le avem: una este să înceteze competiția populistă pe care o vedem în Parlament, Guvernul anunță niște măsuri, opoziția vrea altceva. Asta generează multă confuzie în economie, ca să nu mai spun că lipsa de coordonare poate duce la un pachet final de măsuri pe care să nu ni-l permitem și să avem probleme cu deficitul care oricum este mare. Un pachet agreat de toată lumea dă coerență. Pe de altă parte, există măsuri care se pot lua și care nu au neapărat un cost financiar, mai ales cele de flexibilizare a muncii sau accesul digital pentru anumite servicii ale unor instituții publice pe care oricum le așteptam de ani de zile de la clasa politică.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro