Daca zici ceva, guvernantii te plesnesc imediat cu statisticile: iata, am dres, am facut, aia a crescut, ailalta e mai mare, grafice si graficute ale caror linii ascendente te ametesc…
Ce ne facem insa cu Romania reala? Zilele astea, in buricul Bucurestiului, am putut-o admira in toata „splendoarea” sa: mii de oameni disperati s-au batut, efectiv, pentru o slujba de culegator de te miri ce in Spania. Pentru o leafa de cel putin trei ori mai mica decat a spaniolului mediu. A spaniolului mediu care e sarac in comparatie cu celelalte natii ale Uniunii Europene. Oamenii astia, pe care i-am vazut pe ecranele televizoarelor si in ziare, au stat zi si noapte afara, in frig, in ploaie pentru niste bani pe care, in Romania, i-ar aduna, in cazul fericit, in vreo zece ani. Ei sunt cei din statistici. Ei sunt „capul de locuitor”. Ei sunt cei adevarati, restul sunt doar hartii.
Asa arata, de fapt, Romania cu doar trei ani inainte de integrarea in UE – asta daca e sa luam de bun termenul avansat de guvernanti, de cei care stau cu pixul pe hartie si cu ochelarii in grafice. Dar tot ei, guvernantii, ar trebui sa-si dea seama de un lucru: oamenii astia sunt cei care voteaza… sau care nu mai vor sa voteze. Sunt cei a caror decizie de moment nu poate fi cuprinsa de profunzimea nici unui sondaj. Sunt cei care pot da realitatea de pe hartie peste cap.