România e acuzată de Rusia că ia parte la „un complot pus la cale de NATO”: „Coridorul morții” de la Marea Neagră
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
NATO își intensifică strategia militară în Marea Baltică și Marea Neagră, consolidând infrastructura de apărare cu sisteme de rachete avansate NSM (Naval Strike Missile). Conform ziarului rus MK.RU, aceste mișcări nu sunt întâmplătoare, ci fac parte dintr-un plan mai larg de a transforma zonele maritime critice pentru Rusia în „acvatorii închise” controlate de alianță.
Cuprins:
Rusia susține că planurile sunt susținute financiar de SUA
Un exemplu evident al acestei strategii, potrivit presei rusești, este proiectul desfășurat în Letonia, unde construirea unor baze pentru sistemele NSM este finanțată în principal prin programe de ajutor militar american.
Deși formal aceste baze aparțin statelor aliate, ele sunt integrate într-un sistem de apărare coordonat de Statele Unite, consolidând capacitățile NATO de descurajare a forțelor navale rusești, susțin surse din Moscova.
Ce este NSM și cum funcționează
Racheta NSM, dezvoltată în Norvegia, este un standard pentru apărarea de coastă și pe mare în NATO. Are o rază de acțiune de peste 300 km, o viteză de aproximativ 0,9 Mach și o încărcătură explozivă de peste 200 kg. Zborul său la joasă altitudine, combinat cu capacitatea de a evita detectarea radarului și de a efectua manevre complexe, face ca interceptarea acesteia să fie extrem de dificilă.
Un alt avantaj al NSM este tehnologia sa avansată de ghidare, care include un sistem inerțial asistat de GPS, recunoaștere autonomă a țintelor și o capacitate de a selecta obiective precise, fie că sunt nave, fie ținte de pe uscat. În plus, racheta este proiectată pentru a fi integrată cu ușurință în rețelele de comandă ale NATO, devenind o componentă esențială a conceptului de descurajare A2/AD, care limitează accesul și manevra adversarilor în anumite zone strategice.
Un „zid” de rachete în Europa
Potrivit ziarului rus MK.RU, regiunea Mării Baltice, de la Norvegia până în Polonia, se transformă într-o linie continuă de apărare A2/AD, iar Letonia joacă un rol esențial în această ecuație. Proiecte similare sunt dezvoltate și în sudul Europei, în Bulgaria și România, completând flancul sud-estic al NATO.
Această rețea de sisteme NSM, susținută de capacități avansate de recunoaștere aeriană și spațială, permite monitorizarea și potențialul atac asupra navelor rusești care operează în Marea Neagră și Marea Baltică.
În Europa, rachetele NSM sunt deja adoptate de țări precum Norvegia, Polonia, Germania, Marea Britanie, Olanda și Danemarca, creând un sistem unificat cu muniții, logistică și software comun. Această abordare asigură o coordonare eficientă între statele membre NATO, reducând riscurile de fragmentare în caz de criză.
Extinderea amenințării împotriva Rusiei, la nivel global
Strategia NATO nu se limitează doar la Europa. Sistemul NSM este adoptat și în regiunea Indo-Pacifică, unde țări precum Australia și Japonia lucrează la integrarea acestuia în programele lor de apărare. Alte națiuni din regiune, precum Filipine, Malaezia și Indonezia, și-au exprimat interesul pentru acest sistem, ceea ce ar putea duce la formarea unui „zid” global, de la Atlanticul de Nord până în Pacificul de Vest.
Pe măsură ce infrastructura se extinde și sistemele de comunicare devin tot mai integrate, NATO ar putea crea un câmp de foc „virtual” unificat, în care rolul armatelor naționale devine secundar, iar deciziile operaționale sunt coordonate de un comandament centralizat, susține presa rusă.
Pentru Rusia, această rețea de apărare integrată reprezintă o amenințare directă la adresa libertății de mișcare în regiunile maritime, mai arată editorialul din ziarul rus. În cazul unui conflict, producția masivă de rachete NSM – estimată să depășească 1.000 de unități pe an până în 2028 – ar putea susține un război de înaltă intensitate pe termen lung.
În fața superiorității industriale și tehnologice a NATO, Rusia pare obligată să adopte o strategie asimetrică. Aceasta ar putea include dezvoltarea de arme pe rază lungă capabile să lovească poziții de coastă, utilizarea submarinelor și a platformelor invizibile, precum și intensificarea războiului electronic pentru a perturba rețelele NATO.
