Zece companii din Austria, Olanda, Germania și Cipru, care au construit în țara noastră cinci centrale solare începând cu 2010, au reclamat România, în 2019, la Centrul internațional pentru soluționarea litigiilor investiționale din Washington. 

Reclamanții, în frunte cu LSG Group din Austria, au acuzat autoritățile de la București că le-au încurajat să investească în România și că ulterior au schimbat legislația privind compensațiile pentru energia regenerabilă, producându-le pierderi în raport cu planurile de afaceri. Sunt vizate modificări realizate în două reprize: 2013-2014 și 2017-2018.

Centrul internațional pentru soluționarea litigiilor investiționale este o instituție internațională de arbitraj înființată în 1966 pentru soluționarea litigiilor juridice și concilierea dintre investitorii internaționali și state, care aparține de Banca Mondială.

Partea română a argumentat că nu s-a angajat în fața investitorilor să nu schimbe niciodată legislația și a susținut că modificările au fost rezonabile și justificate, fiind necesare pentru a reduce supracompensarea și presiunea de pe consumatorii finali, conform articolului publicat pe site-ul Institutului pentru Dezvoltare Sustenabilă, care citează din dosar.

România, bună de plată

Tribunalul de arbitraj nu a luat încă o hotărâre definitivă, însă, la 11 iunie anul curent, a emis o decizie preliminară referitoare la principiile reparațiilor și a invitat cele două părți să se pună de acord asupra valorii despăgubirilor.

Astfel, tribunalul a dat dreptate investitorilor, care au argumentat că legea le definea o serie de surse de venit timp de 15 ani. 

Instanța a fost de acord că România putea schimba legea, dar consideră că a schimbat-o într-un mod drastic, ceea ce a afectat investițiile făcute de grupul de reclamanți.

A fost invocat un articol din Carta Energiei, la care România este semnatară, și care protejează investitorii de schimbări drastice, în special în cazul investițiilor pe termen lung, unde legile ar trebui să rămână constante.

Evaluări greșite de ambele părți

Conform site-ului IISD, care a avut acces la dosar, tribunalul a decis că evaluările privind daunele sunt greșite de ambele părți, deoarece acestea pornesc de la premise diferite.

„În consecință, tribunalul a propus ca părțile să depună calculele lor pe baza deciziilor tribunalului. A direcționat mai departe părțile să ajungă la un acord în privința cuantumului despăgubirilor”, notează sursa citată.

În cazul în care nu se va ajunge la un acord, problema va fi tranșată prin decizia președintelui instanței. 

Pe site-ul Centrului internațional pentru soluționarea litigiilor, procedura în acest caz apare în continuare în derulare. 

Dacă tribunalul arbitral va obliga România la plata de despăgubiri, atunci este posibil ca și alți investitori afectați să urmeze aceeași cale.

Ministerul Finanțelor: poziția României nu e publică

Chestionat de Libertatea, Ministerul Finanțelor – care reprezintă România în procesele internaționale – spune că procedura arbitrală este în curs, astfel că nu poate furniza poziția României.

România este reprezentată de casele de avocatură Curtis, Mallet-Prevost, Colt & Mosle Llp și Maravela & Asociații. 

Ministerul Energiei a precizat pentru Libertatea că a furnizat documentele tehnice necesare apărării României, dar că nu are date despre parcursul procesului.

„Nu avem motive să ne așteptăm la noi procese”, mai arată Ministerul Energiei.

Reprezentanții LSG Group nu au putut fi contactați pentru comentarii.

De unde a plecat problema

România a decis în 2004 că trebuie să sprjine dezvoltarea energiei regenerabile, astfel încât aceasta să atingă o pondere de 33% în consumul de energie electrică.

Pentru a îndeplini țintele, statul oferă o serie de stimulente, numite certificate verzi. Aceste certificate se vând, la rândul lor, pe o piață reglementată, iar statul obligă furnizorii să cumpere anumite cote de certificate.

Prin Legea privind energia regenerabilă, din 2008, pentru producția de energie fotovoltaică investitorii primeau șase certificate verzi la fiecare MWh de energie verde livrată.

În 2013, statul a redus numărul de certificate de la șase la patru, diferența de două certificate verzi urmând să fie recuperată între 2025 și 2030.

  • Un astfel de certificat verde se putea tranzacționa la prețuri între 27 și 55 de euro, conform legislației din 2013, astfel că pentru un MWh de energie fotovoltaică un investitor primea între 162 și 330 de euro subvenție. La această sumă se mai adăuga prețul energiei vândute de investitor pe piață.

Statul a motivat schimbarea legii prin faptul că prețul panourilor fotovoltaice scăzuse puternic, iar industria grea amenința că va începe să închidă din combinate din cauza costurilor mari cu certificatele verzi.

Franța iese din Carta Energiei

Președintele Franței, Emmanuel Macron, a anunțat vineri, 21 octombrie, la finalul summitului european de la Bruxelles, retragerea Franței din Tratatul Carta Energiei, ratificat în 1994, conform Le Monde.

Șeful statului francez urmează astfel recomandările Înaltului Consiliu pentru Climat, care a spus într-un aviz că Franța și Uniunea Europeană ar trebui să se retragă din Carta Energiei.

Acesta a fost criticat de către militanții de mediu că este incompatibil cu „calendarul de decarbonizare”, prevăzut în Acordul de la Paris, adoptat în 2015 și intrat în vigoare în 2016.

 
 

Urmărește-ne pe Google News