România și perspectiva unei armate a Europei. Generalul (r) Virgil Bălăceanu: „Poate fi realizată doar pe un pilon NATO european cu continuarea legăturii transatlantice”

Șansă nesperată pentru Armata României

Pericolul reprezentat de Rusia a grăbit țările din Uniunea Europeană (UE) să își asigure o apărare proprie care să descurajeze posibile agresiuni militare asupra spațiului european.

ReArm Europe presupune un plan de înarmare în valoare de 800 de miliarde de euro. Administrația de la Bruxelles a propus și alte măsuri care să accelereze consolidarea industriei de apărare în blocul cu 27 de membri. 

Astfel, UE urmează să excludă din calculul deficitelor investițiile în apărare, dar și să acorde împrumuturi în valoare de 150 de miliarde de euro pentru aceste investiții. 

Banii ar urma să fie contractați sub formă de credite pentru achiziţii comune de echipament militar produs în Europa, cu fonduri strânse de Comisie în conformitate cu Security Action for Europe (SAFE). 

Deciziile luate la nivelul Uniunii Europene reprezintă o șansă nesperată și pentru Armata României, rămasă mult în urmă din aproape toate punctele de vedere. 

17 tancuri diferite folosite de armatele Europei

Discuțiile ulterioare, purtate și împreună cu Marea Britanie, au scos în evidență necesitatea constituirii unei așa-zise Armate a Europei. O unificare a forțelor armate ale țărilor europene ar rezulta într-o entitate militară cu resurse considerabile. 

Recomandări

Donald Trump recunoaște că au loc negocieri privind „împărțirea” Ucrainei: „Problema este discutată chiar acum”

Conform datelor disponibile, statele europene membre NATO (fără SUA), inclusiv Turcia, dispun de aproximativ 1,97 milioane de militari activi, depășind astfel Rusia, care are aproximativ 1 milion de militari activi, dar și SUA, care are circa 1,4 milioane de militari activi. 

Analiștii militari spun că problemele cele mai mari apar în ceea ce privește interoperabilitatea și standardizarea echipamentelor militare. De exemplu, armatele europene utilizează 17 tipuri diferite de tancuri principale de luptă, în timp ce Statele Unite și Rusia folosesc unul singur.

Statistici militare relevante

O analiză publicată de cotidianul spaniol El Pais arată următoarea configurație umană și tehnică a armatelor țărilor europene aflate în NATO:

Militari activi: Circa 1,97 milioane, inclusiv Turcia și Marea Britanie

Arme nucleare: 525 de focoase deținute de Marea Britanie și Franța

Tancuri: Peste 15.000 de unități

Avioane de luptă: Peste 2.500 de unități

Recomandări

Avocații jandarmilor din Dosarul 10 August, revoltați că procesul se judecă „cum nu s-a mai văzut” de repede. Victimele îi contrazic: „E o strategie de a împinge dosarul înspre prescripție”

Drone: Circa 1.300 de unități

Elicoptere: Peste 1.200 de unități

Portavioane: 4 unități (comparativ cu 11 ale SUA)

Submarine: Peste 65 de unități

Fregate și distrugătoare: Peste 100 de unități

Sateliți militari: Peste 60.

De asemenea, aceste state europene dețin avioane de luptă avansate precum Eurofighter Typhoon, Dassault Rafale și SAAB Gripen, precum și unele arme americane de ultimă generație, cum ar fi avioanele F-35. 

România poate contribui la o posibilă viitoare armată a Europei cu 80.000 de militari, 45 de mijloace navale, inclusiv 18 nave militare, circa 400 de tancuri și 146 de aeronave, inclusiv 32 de avioane de luptă F-16 Fighting Falcon. 

Avioanele F-16 cumpărate din Norvegia au fost livrate în stare operațională, resursa disponibilă a acestora asigurând operarea lor pentru o perioadă de tranziție de minimum 10 ani. 

Armata României mai deține sisteme de rachete Patriot și HIMARS, transportoare blindate PIRANHA 5, drone Bayraktar TB2 și baterii de coastă NSM.

Păstrarea unității UE, condiție pentru asigurarea securității

Generalul (r) Virgil Bălăceanu, fost reprezentant al României la Comandamentul NATO de la Bruxelles și fost șef al Brigăzii Multinaționale din Sud-Estul Europei, susține că o Armată a Europei nu va putea funcționa independent de NATO și nici fără sprijinul SUA. 

Recomandări

Moartea misterioasă a unui polițist criminalist. Bogdan Deftu a fost găsit într-o baltă de sânge, la capătul peronului din gara Câmpina

„O viitoare Armată a Europei poate fi realizată doar pe un pilon NATO european cu continuarea legăturii transatlantice. Astfel, Europa își asumă principala responsabilitate din punct de vedere al posturii de apărare și descurajare, Statele Unite fiind un multiplicator de efecte completând nevoile pe care deocamdată nu le pot acoperi europenii și oferind o mai bună soliditate posturii de apărare și descurajare. 

Schimbarea de paradigmă este legată în primul rând de faptul că europenii, și abia apoi americanii, sunt cei care completează postura de apărare și descurajare. Până acum, paradigma era că Statele Unite sunt cele care cheltuiesc mai mult, asigură mai multe efective, cantități mai mari de tehnică și de muniții, iar europenii erau în plan secundar. 

Este definitiv și pe înțelesul tuturor că va avea loc o inversare a rolurilor pe care cred că Europa o poate asigura cu o singură condiție: păstrarea unității Uniunii Europene și a unei colaborări de viitor foarte bune cu alte state membre NATO care nu sunt membri ale Uniunii Europene, în mod deosebit Marea Britanie și Turcia. Trebuie să înțelegem că forța NATO este forța armatelor națiunilor care sunt membre ale NATO”, spune Virgil Bălăceanu.

Va trebui regândită reacția în situații de criză

Potrivit acestuia, în paralel, trebuie reevaluată structura de forțe care se întemeiază pe corpurile de reacție rapidă, respectiv corpurile multinaționale, care sunt alcătuite în Europa, sunt conduse în Europa și sunt generate în Europa. 

„Toate corpurile de reacție rapidă și multinaționale, inclusiv corpul multinațional de sud-est din România, sunt pe teritoriul Europei. Fiecare are o națiune gazdă care este responsabilă, din punct de vedere al asigurării personalului și al comenzii. 

Comandamentul corpului multinațional de sud-est este condus de un general român. Majoritatea personalului în comandamentul respectiv este asigurată de către națiunea cadru sau națiunea gazdă. Însă va trebui să se regândească modul în care, într-o situație de criză, sunt generate forțele pentru aceste corpuri, care pot să ajungă până la 60.000 de oameni. Inclusiv cu ceea ce ar însemna problema mai critică a participării americane”, a completat generalul în rezervă.

Ministerul Apărării a anunțat în luna ianuarie că România și-a extins prezența începând cu luna ianuarie a anului 2025, cu efective și tehnică militară la încă două grupuri de luptă ale NATO care funcționează în țările aliate de pe flancul estic, respectiv Slovacia (cu un detașament antitanc) și Bulgaria (cu un detașament de cercetare), continuând, în același timp, participarea la grupul de luptă din Polonia, cu un detașament de apărare antiaeriană. 

În prezent, România participă cu peste 150 de militari și tehnică la grupurile de luptă ale Alianței Nord-Atlantice.

Pilonii apărării europene

Virgil Bălăceanu mai susține că noul concept al apărării europene are trei piloni principali pe care se bazează, respectiv statele membre ale Uniunii Europene, statele care nu fac parte din Uniunea Europeană, în mod deosebit Marea Britanie și Turcia, respectiv state partenere din Europa, care pot să fie implicate, chiar dacă au o poziție de neutralitate față de NATO și față de alte alianțe militare. 

„Un prim aspect foarte important este cel legat de creșterea efectivelor. Pilonul european al NATO are aproape 1,4 milioane de luptători, fără Marea Britanie și Turcia. Trebuie să se facă o analiză și, dacă este nevoie, vom asista la o creștere a efectivelor. 

Se vorbește de 300.000 de oameni. Eu cred că, la ora actuală, efective există, din punct de vedere numeric. Ceea ce trebuie făcut este ca planurile de apărare regională să aibă o fundamentare mai bună în ceea ce privește implicarea europenilor. Al doilea aspect este cel legat de alocațiile bugetare. 

Cheltuielile la capitolul la apărare sunt de 370 de miliarde de euro în lumea europeană, la nivel NATO ajungem la aproape 450 de miliarde de euro și avem proiecția de «ReArm» cu cele 800 de miliarde de euro. Aceasta înseamnă o creștere importantă a cheltuielilor alocate pentru apărare în următorii patru ani, care se asigure 650 de miliarde de euro, plus 150 de miliarde de euro alocate prin împrumuturi cu dobânzi favorabile și, eventual, prin alte mecanisme financiare”, a mai spus Virgil Bălăceanu.

Militarul afirmă că industria de apărare europeană trebuie să aibă un caracter integrat și să asigure ea, în primul rând, necesarul de echipamente militare și de muniții pentru postura de apărare și de descurajare. 

Apărarea teritorială, absentă din strategia României

Bălăceanu spune că România trebuie să decidă prin analiza strategică a apărării nevoia de efective pentru că acest aspect nu este încă definit. 

„Ministerul Apărării a venit în spațiul public cu anumite cifre (creșterea numărului militarilor activi la 100.000 – n.r.). Nu știu dacă aceste cifre sunt fundamentate printr-o analiză strategică a apărării care trebuie să țină seama de amenințările la adresa integrității, securității, suveranității României. 

România are extrem de mult de făcut pe linia industriei de apărare și a mobilității militare unde suntem rămași în urmă. România trebuie să gândească conceptul apărării teritoriale care în mod sigur va fi mult mai dezvoltat la nivel european. 

Sunt deja state care aplică sistemul apărării teritoriale, cum ar fi Finlanda, unde a făcut recent o vizită locțiitorul șefului Statului-Major al Apărării, generalul Dragoș Iacob. 

Cred că a mers în Finlanda tocmai în ideea ca Statul-Major să dezvolte un asemenea concept pe care să-l promoveze la nivel de minister, interinstituțional, apoi la nivelul Consiliului Suprem de Apărare a Țării. M-am uitat și pe agenda întâlnirii recente pe care a avut-o ministrul Apărării cu comisiile de apărare. S-au concentrat mult pe înzestrare, ceea ce nu este rău, dar apărarea României nu înseamnă numai înzestrarea. 

Din păcate, n-a fost abordată perspectiva apărării teritoriale a României. Nu avem nici măcar un studiu pe problematica respectivă, până a trece la o acțiune directă în plan legislativ și sigur în plan pragmatic”, afirmă Bălăceanu.

România este rămasă foarte mult în urmă

Generalul în rezervă completează că acest concept al apărării teritoriale este prezent și în Suedia, Polonia, țările baltice și chiar în Ungaria. Astfel, Polonia are o categorie de forțele teritoriale de sine stătătoare, a cincea categorie a forțelor armate, pe lângă forțele terestre, forțele aeriene, forțele navale și forțele de operații speciale. 

Forțele teritoriale au o dublă misiune, una fiind de implicare în cazul în care pe zona respectivă, în teritoriul respectiv, se desfășoară acțiuni militare și o a doua este cea de participare la dezastre. În Polonia, unitățile de apărare teritoriale sunt organizate la nivel de voievodat și sunt formate din voluntari rezerviști instruiți și pregătiți la zi.

„Pentru ca Europa să fie puternică din punct de vedere al apărării, cel puțin în zonele care sunt direct amenințate sau pot fi direct amenințate, trebuie, de lângă consolidarea forțelor active, o creștere a efectivelor și o mai bună înzestare. 

România este foarte mult rămasă în urmă și trebuie să găsească soluții și în ceea ce privește rezerva, care poate fi asigurată pe principiul voluntariatului sau a serviciului militar obligatoriu. România trebuie să acționeze și pentru pregătirea infrastructurii care are o folosire duală, atât pentru scopuri economico-comerciale, cât și pentru apărare. 

În esență, noi, dacă vorbim de apărarea teritorială în contextul construcției apărării europene, trebuie să luăm în consioderare trei piloni: pregătirea populației pentru apărare, a economiei pentru apărare și a teritoriului pentru apărare”, a mai afirmat generalul Bălăceanu.

Puterea Armatei României, locul 51 la nivel global

Faptul că România are mai restanțe în domeniul Apărării o arată și locul ocupat în clasamentul Global Firepower, organizație care prezintă anual topul celor mai puternice armate din lume. 

Țara noastră ocupă în 2025 locul 51 din 145 de state, în scădere cu 10 locuri față de 2024. Scăderea în clasament a fost atribuită unor punctaje mai slabe la capitolele „putere aeriană” și „putere navală”. 

Deficiențele principale includ lipsa elicopterelor de atac și a obuzierelor moderne. Pe de altă parte, România stă bine la infrastructura feroviară, artilerie și lansatoare de rachete, precum și la partea financiară și numărul de militari activi.

Clasamentul este dominat de superputeri militare precum Statele Unite, Rusia și China, urmate de India și Coreea de Sud. În topul primelor zece țări se mai regăsesc Marea Britanie, Franța și Japonia. Cu scoruri similare României sunt clasate Venezuela, Peru, Etiopia și Cehia. 

Global Firepower folosește un indice numit PowerIndex, care clasifică armatele naționale pe baza unui set complex de factori, inclusiv: capacități militare (numărul de trupe, tancuri, avioane, nave, submarine etc.), bugetul pentru apărare, industria militară internă, resurse naturale și combustibil, capacitatea logistică și factori geografici.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro