România va avea două pierderi majore dacă nu adoptă legea salarizării. Avertismentul analistului Adrian Mitroi: „Inflația și deprecierea vor eroda masiv puterea de cumpărare”

„Suma de 770 de milioane de euro din PNRR nu este o amendă”

PNRR finanțează autostrăzi, spitale, energie și alte investiții pe care România cu greu și le-ar permite din propriul buget. Numai că suntem, din nou, ca studentul care învață fix în noaptea de dinaintea examenului. Să vedem și cât luăm din el.

Adrian Mitroi, analist economic, profesor de Psihologie și Comportament Organizațional la Academia de Studii Economice (ASE), a explicat pentru Libertatea ce se întâmplă dacă legea salarizării nu va fi adoptată.

Specialistul a realizat o radiografie a situației actuale din economie, subliniind situația dificilă prin care trecem:

„România se află astăzi într-o ecuație macroeconomică extrem de complicată: o creștere economică aproape de zero, un deficit bugetar masiv și costuri de finanțare tot mai ridicate. În acest context, legea salarizării unice nu mai reprezintă o simplă reformă administrativă, ci devine o piesă esențială în mecanismul de stabilizare fiscală a țării”.

Pentru a înțelege exact cum stau lucrurile, profesorul Adrian Mitroi a explicat faptul că „suma de 770 de milioane de euro din PNRR nu este o amendă și nici nu ar fi rezolvat singură deficitul României”.

Aici este vorba despre fonduri europene nerambursabile care, odată pierdute, trebuie compensate prin împrumuturi noi, prin redistribuiri interne sau prin tăieri de la alte capitole bugetare.

Potrivit analistului, doar dobânzile suplimentare pentru înlocuirea acestor bani pot fi estimate la 5 milioane de euro pe lună, într-un context în care România plătește deja aproape un miliard de euro lunar doar pentru a-și acoperi dobânzile la datoria publică.

Ce se prefigurează pe plan politic: mai puține fonduri nerambursabile și o nevoie crescută de finanțare externă

Mai mult, avertizează specialistul, „pierderea acestui jalon nu declanșează, de una singură, o criză macroeconomică. Pericolul real vine din efectul de cumulare: mai puține fonduri nerambursabile, o nevoie crescută de finanțare externă și o presiune suplimentară pe randamente, adică pe costul la care statul se împrumută. Evident, pe plan intern va urma jocul politic obișnuit al plasării responsabilității, o harababură din care lipsește tocmai asumarea față de încrederea oferită de cetățeni”.

Principalele vulnerabilități ale României

Totodată, profesorul Mitroi vorbește și despre salarizarea în sectorul public, o cheltuială rigidă, prin definiție. El afirmă că odată majorat salariul de bază, obligația bugetară devine recurentă și imposibil de ajustat în jos.

Din acest motiv, o reformă sustenabilă trebuie să controleze nu doar nivelul salariului individual, ci masa salarială în ansamblul ei.

„În lipsa spațiului fiscal, orice beneficiu acordat unei categorii trebuie neapărat redistribuit sau compensat din altă parte. Principala vulnerabilitate a României nu este doar nivelul salariilor din sistemul bugetar, ci elasticitatea scăzută a cheltuielilor publice – adică viteza cu care crește anvelopa salarială de fiecare dată când apar presiuni sau greve sectoriale. O lege bine concepută trebuie să pună o limită predictibilă acestei elasticități. Amânarea adoptării legii aduce două pierderi majore: una imediată – pierderea tranșei din finanțarea europeană – și una structurală – blocarea reformei sistemului de salarizare. Cea de-a doua s-ar putea dovedi pe termen lung mult mai scumpă decât banii pierduți din PNRR”, avertizează specialistul.

Sporuri scăpate de sub control stârnesc nemulțumire la Bruxelles

În continuare, Adrian Mitroi face referire la practica românească a sporurilor scăpate de sub control, care rămâne un punct central de nemulțumire pentru partenerii europeni:

„Problema sporurilor nu este că ele există; în orice sistem public eficient există compensații specifice pentru riscuri sau condiții deosebite. Problema apare atunci când sporul devine o a doua grilă paralelă și ajunge să substituie salariul de bază, o distorsiune pe care decidenții politici au refuzat constant să o corecteze. Fără o reformă reală, inflația și deprecierea vor eroda tăcut, dar masiv puterea de cumpărare. În ritmul actual, în 5 ani, valoarea reală a salariilor nominale de azi riscă să se reducă la jumătate, fără ca aceia care gestionează deciziile de astăzi să poarte vreo răspundere morală sau publică”.

De asemenea, specialistul arată că o salarizare unitară nu înseamnă venituri egale pentru toți, ci aplicarea aceleiași logici de remunerare pentru muncă de valoare comparabilă, indiferent de instituție sau de puterea de negociere a unui grup profesional.

„Când economia bate pasul pe loc, fiecare cheltuială permanentă trebuie analizată cu rigurozitate. Nu pentru a bloca creșterile salariale, ci pentru a garanta că există venituri permanente și sigure din care ele să fie plătite. Paradoxul actual este evident: trebuie să reformăm salarizarea tocmai într-un moment în care spațiul fiscal al statului este aproape inexistent. De aceea, singura cale rămâne raționalizarea și redistribuirea, nu o majorare generalizată a cheltuielilor de personal”, afirmă Adrian Mitroi.

România trebuie să dovedească faptul că poate construi un sistem public de salarizare sustenabil

În acest context dificil, specialistul spune că mesajul trimis creditorilor și piețelor internaționale este la fel de important ca suma în sine.

„România trebuie să demonstreze că este capabilă să-și respecte angajamentele și calendarul fiscal. Pentru o țară cu deficit mare și datorie în creștere, credibilitatea devine un activ financiar direct, care reduce costul împrumuturilor. Cele 770 de milioane de euro reprezintă urgența de moment, însă problema de fundal rămâne dacă România poate construi un sistem public de salarizare sustenabil pe care să-l poată finanța și peste zece ani”.

De asemenea, din punct de vedere economic, ecuația este simplă: cheltuielile permanente se finanțează exclusiv din venituri permanente, iar reforma salarizării trebuie să creeze predictibilitate, nu noi excepții. România nu mai are luxul de a amâna deciziile sau de a bifa reforme doar pe hârtie; trebuie să le pună în aplicare într-un mod care să fie, simultan, echitabil, sustenabil și finanțabil.

Decizia luată după ultima încercare a lui Nicușor Dan de a debloca legea salarizării

Președintele Nicușor Dan și liderii PSD, PNL, USR și UDMR au discutat din nou marți, 25 august, despre legea salarizării, după ce echipele tehnice ale partidelor s-au întâlnit ziua precedentă la Cotroceni, într-o ultimă tentativă de a debloca proiectul.

După aproximativ două ore de discuții între șeful statului și liderii politici, a rămas că experții tehnici de la Ministerul Finanțelor, Ministerul Muncii, Ministerul Educației și Ministerul Sănătății vor mai discuta până mâine în încercarea de a găsi totuși o soluție, potrivit informațiilor Libertatea.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro