Reprezentanții Executivului comunitar precizează că, în prima situație, țara noastră ”nu a asigurat funcţionarea a trei instalaţii industriale cu deţinerea unei autorizaţii valabile în temeiul Directivei privind emisiile industriale (Directiva 2010/75/UE) pentru a preveni sau a reduce poluarea”.
Directiva are ca scop prevenirea și reducerea emisiilor industriale nocive în aer, apă şi sol, precum împiedicarea generării de deșeuri.
Potrivit acesteia, instalațiile industriale au nevoie de autorizații pentru a funcționa, iar în lipsa lor, nu se poate verifica dacă valorile-limită de emisii sunt respectate, ceea ce poate crea riscuri pentru mediu și pentru sănătatea oamenilor.
Trei instalaţii industriale din România nu deţin încă o autorizaţie care să garanteze că emisiile lor în aer nu depăşesc valorile-limită de emisie stabilite de legislaţia UE.
Comisia Europeană:
În a doua situație, România nu a adoptat ”primul program naţional de control al poluării atmosferice în temeiul Directivei (UE) 2016/2284 („Directiva PNE”)”.
”Directiva prevede angajamente de reducere a emisiilor statelor membre în ceea ce privește cinci poluanți atmosferici (dioxid de sulf, oxizi de azot, compuși organici volatili nemetanici, amoniac și particule fine în suspensie – PM2,5)”, precizează Comisia Europeană, iar țările membre UE trebuie să trimită în fiecare an rapoarte cu privire la nivelul poluanților.
Potrivit Comisiei, România trebuia să transmită până la 1 aprilie 2019 primul program național de control al poluării atmosferice, însă acesta nu a fost încă adoptat.
Conform procedurilor europene, Comisia a trimis României scrisori de punere în întârziere și avize motivate cu privire la cele două situații, iar următorul pas, dacă statul continuă să nu se conformeze normelor UE, este înaintarea cazului către Curtea de Justiție a Uniunii Europene.