„Câteva modificări ale programului „Prima casă” ar putea ajuta la soluţionarea unora dintre aceste probleme: de exemplu, printr-o direcţionare mai bună către gospodăriile care altfel nu ar putea contracta o ipotecă, efectele de distorsionare ar putea fi reduse deoarece veniturile beneficiarilor ar corespunde preţurilor locuinţelor mai mici, iar cheltuielile publice ar fi direcţionate corespunzător către gospodăriile cu venituri mai mici”, se arată în HG.
Revizuirea şi reformarea programului de garantare Prima Casă
Potrivit proiectului Guvernului, plafonul de garantare de 60.000-70.000 euro nu este destul de eficient în filtrarea şi orientarea către persoanele care au cu adevărat nevoie de acest tip de asistenţă din partea guvernului. „Un criteriu de eligibilitate bazat pe venit ar putea fi o soluţie în această privinţă. Astfel, eligibilitatea pentru obţinerea garanţiei din cadrul programului “Prima Casă” ar putea să se bazeze pe criteriul de venit”, se mai arată Stategia Națională a Locuirii.
Deşi programul „Prima Casă” a ajutat la revitalizarea pieţei imobiliare, dezvoltatorii s-au confruntat în continuare cu dificultăți în vânzarea stocurilor pre-criză și se feresc să desfășoare proiecte noi destinate cumpărătorilor cu venituri reduse.
Acest lucru poate fi explicat prin lipsa stimulentelor de pe piaţă, absenţa facilităților și a unor instrumente financiare dedicate persoanelor cu venituri mici , neluarea în considerare a dezvoltării de locuinţea private destinate închirierii, absenţa finanţării dezvoltatorilor şi lipsa terenurilor disponibile pentru construcții în zone atractive în oraşe. Oferta privată de locuinţe noi şi accesibile ca preţ este astfel redusă în acelaşi timp, programele din sectorul public au condus la o lipsă generală de locuințe pentru gospodăriile cu cele mai mici venituri.
Ofertă omogenă și limitată
Cele mai multe dintre noile locuințe oferite pe piața de astăzi reprezintă locuințe cu 2 și 3 camere. Acest lucru, din cauza costului ridicat al construirii, nivelurile reduse de accesibilitate a prețului și, într-o oarecare măsură, pragului de garantare al programului „Prima casă” de 60.000 euro, cu care se pot cumpăra apartamente de 1-2 camere, cu suprafeţe de 50-55 mp.
„Cerințele privind suprafața utilă minimă prevăzute în Legea Locuinţei fac ca unitățile cu trei și patru camere să fie mult peste pragul de eligibilitate de 60.000 euro din programul “Prima Casă”. Astfel, în unele privințe, acest program de garantare, care este unul din cele mai accesibile moduri de a finanța o locuință în România, poate să dicteze efectiv ce se construiește pe piață și nu invers. Aceasta limitează opțiunea de locuire pentru familiile aflate la început de drum și împiedică orice formă de „mobilitate ascendentă” pentru locuințele mai mari sau mai bune pe măsură pe familiile și veniturile cresc”, potrivit proeictului.
Locuințele și creditele prea scumpe pentru români
„Costul ridicat per locuinţă al construirii, împreună cu standardele de spațiu ridicate și ratele dobânzii formate din două cifre de pe piață (care se aplică locuințelor care depășesc pragul „Prima casă” de 60.000 euro) face ca locuințele cu mai mult de două camere să nu poată să fie accesate de majoritatea românilor. Persoanele care caută să cumpere o locuinţă sau să închirieze o locuinţă la preţul de pe piaţă se pot confrunta cu o povară a costului de peste 40% din venitul net al gospodăriei pentru locuire şi utilităţi împreună”, se mai arată în proiect.