ComenteazăCercetarile care vizeaza transplantul de organe de la porci la oameni au luat amploare in ultimii ani, cel mai recent succes fiind cele cinci purceluse scotiene ale caror organe se presupune ca nu vor mai fi respinse de corpul omenesc. Nobilele intentii medicale sunt un paravan perfect pentru marile companii care, in cativa ani, vor derula miliarde de dolari in afacerea organelor de porc transplantabile la om. In aceasta saptamana, Romania va primi vizita unor oameni de afaceri britanici, interesati in a infiinta la noi o ferma de porci in care sa se produca organe compatibile cu ale omului. Exista multe voci care sustin ca proiectul poate declansa epidemii mondiale impotriva carora oamenii ar putea fi neputinciosi.
La Guvern este depus proiectul unei ferme de porci transgenici, initiat de prof. dr. Ion Miclaus, prorectorul Universitatii de Stiinte Agronomice din Bucuresti. Prin acest proiect se solicita Ministerului Finantelor sa garanteze un credit de 15 milioane de dolari de la guvernul britanic, banii urmand sa fie folositi la construirea fermei, in satul Moara Domneasca din judetul Ilfov. Daca autoritatile spun „da”, in Romania ar urma sa fie aduse 100 de scroafe transgenice. „Pana la 15 ianuarie, reprezentantii firmei britanice interesate de aceasta investitie vor veni sa vada locul ales pentru ferma”, a declarat Ion Miclaus.
Firma scotiana PPL Therapeutics a anuntat in a doua zi a acestui an ca a produs, in premiera mondiala, 5 purceluse „knock-out” (KO). Denumirea provine de la faptul ca acestor exemplare le-a fost eliminata gena care determina sistemul imunitar al omului sa respinga orice tesut transplantat de la porc. Cei cinci mutanti au „beneficiat” de cezariana chiar in ziua de Craciun a anului 2001 si au primit numele Noel (varianta franceza a Mosului), Angel (Inger), Star (Stea), Joy (Bucurie) si Mary (Maria). Reprezentantii PPL considera ca acesta este primul pas catre efectuarea pe scara larga, peste cativa ani, a transplanturilor de la porc la om. Aceasta firma este cea care, in 1996, in colaborare cu Institutul Roslin din Edinburgh, a realizat prima clona a unui mamifer, oaia Dolly. In perspectiva, PPL Therapeutics vrea sa construiasca „uzine” in care sa se produca organe transgenice (cu mutatii genetice) pentru transplantul la oameni.
In ultimii ani, porcii au devenit „preferatii” cercetatorilor care studiaza xenotransplantul (transferul de celule, tesuturi sau organe de la o specie la alta). Anumite organe ale porcilor sunt foarte apropiate, ca fiziologie, de cele ale omului si, in plus, utilizarea lor ca „subiecti” ai experimentelor determina incomparabil mai putine probleme etice decat in cazul primatelor, de exemplu. Asta pentru ca mai toti oamenii savureaza un cotlet sau un antricot de porc, in timp ce, multumita lui Darwin, maimutele se numara printre favoritele organizatiilor de protectie a animalelor.
Experimentele pe porci dateaza de la inceputul secolului XX. Scopul – cresterea compatibilitatii intre organe, pentru a „pacali” sistemul imunitar al omului. Metoda: implantarea de gene umane. Primul porc „umanizat” a aparut in 1992. Ca amanunt interesant, in 1995, japonezii au „produs” primul purcelus cu sange de om. Cercetarile au luat amploare, iar in statele avansate s-au construit zeci de ferme de porci transgenici, unde animalele sunt tinute intr-un mediu complet steril. In lume se folosesc deja valve de la inimile porcilor, piele, oase si chiar insulina obtinuta de la porci si vaci.
Principalul obstacol in xenotransplant este reactia de respingere a grefei, care, in limbaj de specialitate, se numeste „rejectie hiperacuta”. Declansarea acestei reactii depinde de anticorpii omului, care „inteleg” ca in organism a aparut un corp strain si se straduiesc sa il anihileze. Daca anticorpii se activeaza, organul sau tesutul donat este distrus in cateva minute. Oamenii de stiinta au descoperit ca una din genele porcilor (A1, 3GT) produce o enzima pe care sistemul imunitar uman o considera ostila si nu vrea nicicum sa o primeasca in „casa”. Pentru a evita conflictul, se poate actiona fie asupra „gazdei” (incercandu-se oprirea activarii anticorpilor), fie asupra „oaspetelui” (eliminandu-se gena cea „rea”). Pana acum, firma PPL lucrase la imbunatatirea celei dintai metode, realizand porci „umanizati”. Acestora le fusese „strecurat” un „cal troian”, o proteina umana care blocheaza una din primele faze ale activarii anticorpilor. Cei cinci purcelusi fatati de Craciun sunt primii asupra carora s-a reusit aplicarea celei de-a doua variante: A1,3GT a fost facuta „knock-out” printr-un asa-numit proces de „tintire” („gene targeting system”, in limba engleza), cu ajutorul caruia se poate adauga, indeparta sau inlocui orice secventa genetica.
Toate aceste realizari stiintifice n-ar fi fost posibile daca in spatele lor nu s-ar fi aflat interesele financiare ale unor gigantice companii din domeniul medical si farmaceutic. Inca din 1997, prestigiosul ziar american „Wall Street Journal” estima ca, in 2010, piata organelor de porc transplantabile poate ajunge la 6 miliarde de dolari pe an. In aceste conditii, companiile interesate sa-si vanda medicamentele sau sa porneasca productia de organe pentru transplant investesc masiv in cercetare. Inamicul numarul unu al acestor firme il reprezinta savantii care avertizeaza ca unele virusuri – cunoscute sau nu, detectabile sau nu – pot sa treaca de la porc la om si apoi sa infecteze un numar foarte mare de persoane, putandu-se ajunge chiar la o epidemie pe scara mondiala (pandemie).
In comunicatul de la 2 ianuarie a.c., scotienii de la PPL Therapeutics au anticipat ca, peste aproximativ 4 ani, vor incepe testarea pe maimute a unor celule care produc insulina, prelevate de la porci „KO”. Daca acestea vor da roade in tratarea diabetului, urmatoarele teste se vor face pe subiecti umani.
Riscuri medicale…
Ce riscuri presupune aceasta evolutie, pe termen mediu si lung? In primul rand, xenotransplantul nu este si, probabil, nu va fi sigur niciodata. Unele virusuri nu au efecte vizibile asupra animalelor, dar ar putea fi foarte periculoase o data instalate in corpul omului, mai ales daca sunt greu detectabile. Cel mai tragic exemplu este efectul devastator al mutatiei virusului HIV, care provine de la maimuta. In al doilea rand, chiar si transplantul de la om la om, care se face dupa studii de compatibilitate, esueaza adesea. Care ar fi atunci sansele unui xenotransplant de la porc la om, din moment ce organele animale, fie ele modificate genetic, prezinta o rata de rejectie cu mult mai ridicata?
…si riscuri morale.
In sfarsit, poate cea mai importanta este chestiunea filosofico-religioasa: cine stabileste „granita” dintre om si animal? La ora actuala, tarile avansate poseda tehnologia pentru a realiza un amestec egal intre orice mamifere; s-au efectuat deja combinatii „fifty-fifty” intre oi si capre, iar un om-maimuta ar fi relativ simplu de „produs”. Exisa animale mai „indreptatite” sa poata furniza organe omului? Se schimba statutul existential al unei persoane careia i-au fost efectuate unul sau mai multe xenotransplanturi si, daca da, cand? Cum? Si invers: cate gene umane ar trebui sa aiba un animal pentru a beneficia de drepturile omului? Aceste intrebari si derivatele lor trebuie sa-si gaseasca raspuns inainte ca interesul financiar ascuns in halat alb sa pericliteze fiinta umana.