ComenteazăRomică Țociu, 60 de ani, și Cornel Palade, 70 de ani, formează unul dintre cele mai sudate cupluri de comedianți din România. Practic, și-au petrecut jumătate din viață, împreună, pe scenă sau în cadrul diverselor spectacole de umor.
S-au întâlnit în premieră la un spectacol satiric de umor, la Galați, în 1989, acolo unde deja Cornel Palade profesa. Romică Țociu venise cu „Ceferiada” de la Craiova. Practic, Cornel l-a transferat pe Romică pe malul Dunării. Nu s-au certat niciodată de la bani, pe care-i împart în mod egal, Țociu povestind că iau câte 3.000 de euro pentru o oră de scenetă în duo. ”Structură de beton armat de oltean cu moldovean ce nu poate fi lucrată”, a mărturisit olteanul.
”Ești ultimul moldovean”, ”Tu vorbești, mă, olteanule?!”
Chiar dacă de ceva vreme sunt implicați și în proiecte individuale, cei doi artiști nu iau în calcul ca fiecare să meargă pe drumul lui, pe cont propriu. ”Vom fi împreună până când moartea ne va despărți”, a adăugat Țociu, invitat în cadrul emisiunii ”40 de întrebări cu Denise Rifai” la Kanal D. Cu ocazia interviului-maraton, Romică i-a relatat lui Denise Rifai de la ce au pornit singurele certuri dintre cei doi. Nici de la bani, nici de la conceperea textelor. Biliardul a fost motiv de ”vrajbă” între cei doi!
„După ce terminam spectacolul la teatrul „Constantin Tănase”, în București, mergeam la un biliard. Eu nu țineam scorul, eram mai „fentagiu”, mai băgam bile când nu era atent, dar moldoveanul ține minte tot timpul, dar tot timpul, unde era bila și ce se întâmpla. Jucam biliard până la ora 5:00 dimineața, apoi plecam pe Calea Victoriei. „Să-mi uiți telefonul!”, „Să nu te mai prind că …”, „Mâine, nu mai vin la spectacol, la revedere!”, „Ești ultimul moldovean”, „Tu vorbești, mă, olteanule?!”, doar astea auzeai. Se uitau măturătorii la noi și nu înțelegeau despre ce e vorba. Seara, ne împăcam în al doilea act, la teatru. Nu ne-am certat niciodată de la bani, de la texte, atât, de la biliard”, a mărturisit Romică.
”Puneam gogoașa în mâna copilului și forțam părinții să-i cumpere!”
Olteanul a explicat cum merge treaba în echipă: ”Tot ce se face se împarte, indiferent ce muncă face fiecare. Indiferent cine aduce spectacolul, cine produce dialogurile”. Țociu i-a explicat lui Denise Rifai și cu ce meserii a cochetat până la a deveni celebru pe scenă: ”Ai mei voiau să ajung ofițer de infanterie, dar am fugit acasă de la școala de la Sibiu. Am fost și sculer-matrițer. Am scris și textele pentru felicitări și scrisori camarazilor în Armată, contra cost. Ca să nu mai zic că am vândut sucuri și gogoși pe plajă! Aveam o întreagă scenetă, puneam gogoașa în mâna copilului, forțam părinții să le cumpere: „Ia-i, domne, nu vezi că plânge?!”. Forțam copilul, îl mai trăgeam de mână, se zbătea cel mic… Ce viață am avut! Până să devin actor, marele meu vis, am dormit și în gară, lângă un calorifer. Visam și simțeam că într-o bună zi am să reușesc”, s-a confesat artistul.