ComenteazăAcum câteva zile, în orăşelul vasluian cu doar 4.000 de locuitori, din care vreo 2.500 de romi, a avut loc o mare încăierare de stradă între clanurile Murui şi Sandu.
Totul a pornit de la o despărţire: o femeie din clanul Murui a părăsit un bărbat din clanul Sandu. Cei doi au împreună trei copii. Femeia a fugit în Franţa, la rude, cu tot cu copii, fără să aştepte decizia staborului.
Duel pe Facebook
Clanul Sandu a ripostat cu mai multe live-uri pe Facebook. Clanul
Murui a răbdat cât a răbdat, dar, până la urmă, a răspuns cu o postare. “Păi,
nu se putea. Ei făcuseră zece live-uri şi noi nici unul. Cum am postat, i-am
văzut coborând pe ai lui Sandu spre noi, la bătaie”, povesteşte un membru al
clanului Murui.
Încăierarea s-a lăsat cu răniţi şi arestaţi de ambele părţi.
Iar în Murgeni au venit trupe de jandarmi şi câteva zeci de poliţişti, cu
misiunea precisă de a reinstaura ordinea. O misiune, practic, imposibilă, după
30 de ani de letargie a autorităţilor. Bulgărele de probleme s-a transformat
deja în avalanşă.
Între migraţie şi
ajutor social
Înainte de 1989, în Murgeni exista o graniţă invizibilă
între teritoriul locuit de romi şi teritoriul locuit de români. Romii stăteau
la margine şi nu îşi ridicau case dincolo de drumul mare, care trece pe lângă
biserica ortodoxă. Erau puşi să muncească în timpul sezonului agricol pe la
C.A.P.-uri. Mulţi dintre ei erau analfabeţi şi nu-şi duceau nici copiii la
şcoală.
După Revoluţie, mica industrie din Murgeni – o filatură de bumbac, o moară, o fabrică de lapte – a murit în chinuri. Iar în locul ei au apărut câteva buticuri cu de toate, magazine de haine second-hand şi linii de microbuze spre Occident. Românii, cei mai tineri, au început să plece în străinătate. La fel şi romii. În oraş au rămas bugetarii, pensionarii şi asistaţii social.
Acum câţiva ani, peste 700 de familii primeau ajutor social. Între timp, numărul dosarelor s-a redus, au rămas mai puţin de 100. “Am făcut inspecţii la domiciliu şi am constatat că beneficiarii nu locuiesc în ţară”, explică o sursă din interiorul Primăriei Murgeni.
Românii se împuţinează în Murgeni, iar romii locuiesc
intermitent aici. Pandemia i-a adus în număr mai mare înapoi acasă şi le-a
oferit un răgaz în care să-şi amintească de rivalităţi străvechi.
Ciocolata şi copiii
ei
“Când Magdalena de-a lui Murui s-a luat cu băiatul lui Flagăra Sandu, m-am mirat tare. Am zis că poate nu se mai ceartă Murui cu Sandu. Dar uite că au făcut ce-au făcut şi tot au ajuns la scandal”, spune Costel Chiriac, poştaşul. Costel locuieşte din 1982 în Murgeni şi-i cunoaşte pe toţi locuitorii, cu toate istoriile lor de viaţă.
Romii din toate clanurile, săraci sau bogaţi, îl cunosc şi ei pe Costel, pentru că le aduce facturile la lumină, avizele de colet şi banii de la stat.
Costel şi soţia lui au crescut un băiat luat în plasament. L-au primit direct de la maternitate. Mama bebeluşului fugise din spital imediat după naştere. Ciocolata, care născuse şi ea, cu o zi în urmă, l-a alăptat şi pe sugarul abandonat.
“Băiatul meu îi zice mamă Ciocolatei”, spune Costel când ne-o prezintă pe femeia cu basma albastră. Ciocolata a crescut opt copii, “pe toţi i-am născut în pocăinţă, toţi sunt credincioşi”. Şi pe toţi i-a ţinut la şcoală, la liceu, să aibă diplome.
“Că s-o tulburat
oleacă apele, asta nu-i nimic. Cum să fim noi cu ceartă? Să omoară românii?
Doamne fereşte! Toată lumea munceşte, să zideşte căşile, să zideşte vilele…
Copiii mei munceşte în Anglie… Acum ridică pentru mine, că ei sunt la casele
lor”, spune Ciocolata, arătând spre şantierul din spatele gardului.
Regretul dintre vile
În Murgeni se construieşte de zor, într-adevăr, după arhitecturi baroce, în culori feroce.
Centrul, pe vremuri teritoriu al românilor, este ocupat de vila violet închis a lui Flagăra, pe numele lui bulibaşa Petru Sandu. Mai încolo, este reşedinţa unui cămătar faimos: o clădire cu gard de fier, statui de lei şi imitaţii de coloane greceşti.
Există şi case modeste, în care se înghesuie familii cu mulţi copii. Case vechi, care lâncezesc într-o rână, după cortine de vegetaţie, lângă cărări pe care numai poştaşul mai trece.
Romii săraci şi în vârstă îl regretă pe Ceauşescu. Erau săraci şi în dictatură, dar, “chiar dacă era pâinea la cartelă, dintr-o sută mi-o mai rămas ceva în buzunar”, spune o bătrână văduvă, care trăieşte din ajutorul de 150 de lei lunar.
“Unde să ne ducem din
casele noastre?”
Franz are 68 de ani, şapte copii şi e singurul rom din
Murgeni care a făcut armata, pentru că ştia carte. “Numa şpagă şi şpagă, toată
poliţia coruptă, de la a la ze… Poliţiştii care-au fost, nu ăştia care-o venit
noi”, oftează bărbatul, care-a ieşit în faţa porţii, să-şi supravegheze nepoţii
fotbalişti.
Bătrânul are necazurile lui cu clanul Sandu. “Am muncit 11
ani la casa asta, la cerşit, în Spania. 11 ani am stat pe o piatră şi am strâns
bani şi am făcut casa asta. Iar ei intră peste mine şi îmi iau cardurile,
televizorul… Am chemat poliţia, dar până în ziua de azi n-am ajuns la proces”.
Leana, din clanul Murui, spune că şi-a ridicat casa adunând fier vechi şi “alumină”, “18 ani am muncit de mi-a dat sângele pe nas, şi eu, şi băieţii mei, şi tot nu e gata”. Are 70 de ani, dar, mică de statură, slabă şi cu părul încă negru, pare mult mai tânără.
N-avem nimica cu nimenea, suntem pocăiţi de atâţia ani. Cei din clanul Sandu se laudă că nu ne mai lasă să cumpărăm nici pâine din Murgeni. Unde să ne ducem din casele noastre? Că n-am dat două, trei mii, am dat miliarde pe casele noastre. Unde să ne ducem, dacă ei vin asupra noastră?
Leana, 70 de ani:
Părerea bulibaşei
Bulibaşa Limbrian, zis şi Vasile Tănase, zis şi preşedintele romilor din Murgeni, spune că e o exagerare. Nimeni nu împiedică pe nimeni să cumpere pâine.
Cât despre bătaia din stradă, consideră el, e doar un accident. “Noi, ca lideri, încercăm să-i împăcăm, cu ajutorul Domnului. Am vorbit şi cu domnul primar. Încercăm să-i împăcăm. Dacă nu vor să înţeleagă şi să asculte nici de noi… Mai presus de lege nu-i nimeni. Cine-i vinovat să meargă la puşcărie”, explică şeful romilor din Murgeni.
Limbrian are un număr considerabil de copii şi, mai ales, de nepoţi, care roiesc în limuzine de plastic prin curtea casei sale.
Legat lângă cuşcă, la umbra unei sălcii, un metis de Saint-Bernard latră vlăguit de căldură. Are pielea roasă în jurul gâtului, de la zgardă şi tace doar când se apropie stăpânul lui de el. “Câine ca al meu n-are nimeni”, spune bulibaşa, scărpinând creştetul patrupedului.
De 15 ani n-au mai fost scandaluri atât de mari în Murgeni. Atât de mari încât să fie aduşi jandarmi şi poliţişti din alte părţi, la indicaţiile ministrului de interne. Staborul condus de Limbrian a mediat cu succes toate conflictele, de la mici furturi la mari răpiri.
Romii au avut
mereu câte un reprezentant şi în Consiliul Local, dar, adaugă Limbrian, “unii dintre ei s-a întâmplat că au fost
arestaţi”.
Strategia lui Năsturel
Năsturel Sandu,
zis şi Bică, caută o explicaţie pentru care Murgeniul s-a trezit cu elicoptere
pe cer şi mascaţi pe străzile de pământ. “Poate n-am vegheat îndeajuns”, spune Năsturel, pe care
familia Sandu l-a delegat să discute cu presa.
Tânărul insistă pe înţelesul pe care cuvântul ”clan” îl are aici, în Murgeni:
Se consideră clan atunci când eşti împreună… Dacă eşti unul singur… Dăm un exemplu: un român, dacă cineva îl bate pe stradă, celălalt stă să-l filmeze sau să vină televiziuni. Ei, la noi nu-i aşa. Dacă te iei de cineva, chiar dacă-i român, dacă-i de la noi sau nu-i de la noi, noi nu putem să-l lăsăm aşa pe omul acela”
Năsturel Sandu:
Cu rudele în jurul lui, ascultându-l ca la predică, Năsturel, nepotul lui Flagăra, continuă expunerea despre clanuri şi lege în Murgeni.
“Clanul nu înseamnă şmecherie, fudulie sau o mafie. Clanul înseamnă familie”. Iar legea e de două feluri. “Nu se ajungea la scandal dacă se făcea întâi judecata ţigănească. Dar o să se facă, am vorbit deja”.
Singurul detaliu care întârzie staborul e că unele părţi implicate se află fie în spital, fie în arest preventiv.
“Vom vedea care sunt problemele, care sunt păgubirile. Se
pare că sunt cu două picioare rupte şi la noi, şi la ei. Cred că lucrurile or
să meargă bine. Nu ştiu de ce s-a ajuns la cearta asta, pentru o femeie care a
vrut să se despartă de bărbatul ei… Pleci şi te duci. Casă cu forţa nu se
face”.
După ce judecă staborul, nu mai are rost să judece tribunalul. Vătămaţii îşi vor retrage plângerile, iar poliţiştii vor închide dosarele. “Poliţiştii vor vedea că la noi totul este pe pace şi nu este nevoie să meargă mai departe”, precizează Năsturel, în timp ce un clan de răţuşte îi atacă sandalele.
Aşa se împarte dreptatea în Murgeni. Autorităţile statului
împart doar facturi, pensii, alocaţii şi acele recunoaşteri simbolice ale neputinţei
cronice în faţa sărăciei, numite ajutoare sociale.
Copiii şi adolescenţii care zburdă pe uliţele Murgeniului spionează cu coada ochiului maşinile poliţiei, parcate la umbră.
Poliţiştii îi spionează, la rândul lor, pe localnici, dar fără tragere de inimă. Sunt echipaje venite tocmai din Bacău, iar unii dintre agenţi poartă însemnele poliţiei economice. “Păi, ştiţi”, explică ei, “se mai fac şi evaziuni”.