Printre victime se numără și Harem Pirot, un tânăr în vârstă de 25 de ani, care plecase din orașul Ranya din Kurdistanul irakian. Prietenii lui spun că era un înotător excelent, care se descurca bine în apele adânci, însă priceperea lui nu a fost suficientă pentru a-l salva de la moarte în Canalul Mânecii, după ce a pornit cu barca fragilă de pe coastele Franței.
Rudele din Ranya cred că cel puțin zece dintre membrii familiei lor se aflau pe barca răsturnată. Ei încă nu au fost notificați oficial de autoritățile din Irak sau Franța, dar au făcut verificări pe cont propriu vorbind cu personalul de la serviciile mortuare, cu alți kurzi din taberele de la Dunkerque și chiar cu contrabandiştii care au organizat călătoriile. Au fost asigurați că apropiații lor și-au pierdut viața în apele Canalului.
Încă nu este clar cum s-a produs naufragiul, însă rudele au reușit să țină legătura pentru o vreme cu cei din barcă, iar relatările lor arată că ambarcațiunea a început să ia apă după ce fie a fost lovită de o navă mai mare, fie, pur și simplu, a început să se dezumfle. Iar cei de la bord au încercat cu disperare să scoată apa din barcă.
Potrivit rudelor, în acel moment, ambarcațiunea se afla în apele britanice. Cineva din barca a încercat să alerteze autoritățile franceze și apoi paza de coastă din Marea Britanie. Aveau nevoie de ajutor urgent, dar ajutorul nu a venit la timp, iar Pirot și ceilalți refugiați au ajuns în apa înghețată.
Pirot încercase să ajungă în Anglia pentru a-și întâlni fratele, Anwar, care acum locuia la Cambridge. Reuniunea nu a avut loc. În schimb, Anwar a făcut o călătorie dureroasă în sens invers, la Calais.
„Am încercat să identific cadavrul fratelui meu. Dar mi s-a spus să aștept până luni, când morga se redeschide după weekend”, a declarat el pentru Observer, adăugând că va primi și rezultatele probelor ADN în două săptămâni. Nu vrea să accepte că fratele lui a murit până când nu va avea o confirmare oficială.
În tabăra improvizată de lângă Dunkirk, unde stătuse Pirot, prietenii săi sunt șocați de dispariția lui.
„Ca noi toți, a plecat din cauza unor probleme sociale și politice”, spune unul dintre ei, care arată o imagine de pe Facebook în care tânărul apare pe bicicletă.
„De fapt, familia lui era săracă. Bicicleta a fost împrumutată”, adaugă prietenul lui.
Anas, un alt refugiat, spune că a vorbit cu Pirot cu o zi înainte de tragedie. El și prietenul său Amanj, încă mai vor să ajungă în Marea Britanie cu barca, în ciuda a două încercări eșuate din ultimele două săptămâni. Și ei urmau să călătorească în aceeași noapte cu Pirot, dar s-au întors din drum după ce duba care îi transporta către coastă a făcut pană.
De obicei, a spus Amanj, contrabandiştii făceau aranjamentele cu familiile, acasă, în Kurdistan. Traversarea canalului costă aproximativ 3.000 de lire sterline de persoană, banii fiind solicitați în totalitate odată ce rudele ajung pe teritoriul britanic.
Unul dintre traficanții kurzi irakieni care au aranjat călătoria lui Pirot și-a șters pagina de Facebook și contul WhatsApp, adaugă Amanj.
„Nu am știut niciodată că este riscant”
În barcă s-a aflat și prietenul lui Pirot, Twana Mamand Muhammed, tot din Ranya. Era alături de familia lui din orașul Darbandikhan: mama, Khazal Hussein, 45 de ani, și alți trei copii, Hadia, 22 de ani, Mubin, 16 ani, și Hasti, 7 ani. Potrivit The Guardian, nici ei nu au rezistat hipotermiei și epuizării. Daily Mail notează însă că decesul lui Twana nu este deocamdată confirmat oficial.
Rudele de acasă ale kurzilor mai spun că totul a mers bine până când barca a ajuns în apele britanice, însă de la un punct, toate telefoanele au fost închise și nici contrabandiștii din Franța nu au mai răspuns. Iar miercuri, în jurul prânzului, pescarii au văzut trupurile în apă. Doar doi bărbați au supraviețuit: un irakian și un somalez.
În tot acest timp, rudele de acasă au așteptat vești, iar abia sâmbătă a început să devină clar că nu mai sunt multe speranțe ca persoanele dragi să fie în viață.
„Soția și copiii mei erau nemulțumiți de viața noastră aici. Au vrut să mergem cu toții în Marea Britanie. Le-am spus că nu pot pleca împreună cu ei din cauza meserii mele de polițist. Aș fi pierdut-o. Au insistat să meargă, așa că am fost de acord să mă alătur lor dacă vor reuși, iar dacă nu, se pot întoarce. Nu am știut niciodată că este riscant”, spune soțul lui Khazal Hussein, Rezgar.
Bărbatul a vorbit ultima oară cu familia lui marți seară.
„Au spus că sunt pe cale să se urce pe o barcă. După aceea, nu am mai auzit de ei”, spune Rezgar, care nici acum nu știe cu adevărat ce s-a întâmplat cu ai lui.
Fratele unei alte victime a declarat că pasagerii au comunicat cu autoritățile britanice timp de 20 de minute înainte de a se pierde conexiunea.
„Valurile i-au adus înapoi în apele franceze. Și în tot acest timp, nimeni nu a venit să-i ajute. Aș fi recunoscător dacă britanicii sau francezii i-ar aduce trupul acasă. Nu vreau nimic de la autoritățile kurde. Ei au fost motivul pentru care a plecat”, spune acesta.
Foto: Profimedia