O analiză realizată de Rystad Energy indică faptul că aproximativ 4,34 de milioane de metri cubi de gaz sunt arse în fiecare zi. Experții spun că gazul ar fi fost exportat anterior în Germania.
Centrala Portovaya, unde este ars gazul, este situată aproape de o stație de compresoare, la începutul conductei Nord Stream 1, care transportă gaz pe sub mări spre Germania. Aprovizionarea prin conductă a fost redusă de la jumătatea lunii iulie, rușii acuzând problemele tehnice pentru restricție. Germania spune că a fost o mișcare pur politică după invazia Rusiei în Ucraina.
Dar, din iunie, cercetătorii au observat o creștere semnificativă a căldurii emanate de instalațiile de la Portovaya, despre care se crede că ar proveni din arderea gazelor naturale. În timp ce arderea gazelor este obișnuită la fabricile de procesare – se face în mod normal din motive tehnice sau de siguranță – amploarea acestei arderi a derutat experții.
„Nu am văzut niciodată o fabrică de gaz natural lichefiat să ardă atât de mult”, a spus dr. Jessica McCarty, expert de la Universitatea Miami din Ohio. „Începând cu luna iunie, am văzut acest vârf care pur și simplu nu a dispărut. A rămas un nivel foarte anormal de sus”.
Mark Davis este CEO-ul Capterio, o companie care este implicată în găsirea de soluții pentru arderea gazului. El spune că arderea nu este accidentală și este mai probabil o decizie deliberată luată din motive operaționale.
„Operatorii sunt adesea ezitanți în a închide instalațiile de teamă că ar putea fi dificil din punct de vedere tehnic sau costisitor să fie repornite și probabil că acesta este cazul și aici”, a spus el.
Alții cred că ar putea exista provocări tehnice în abordarea volumelor mari de gaze care au fost furnizate conductei Nord Stream. Este posibil ca Gazprom, compania energetică rusă, să fi intenționat să folosească acel gaz pentru a produce gaz natural lichefiat la noua fabrică, dar este posibil să fi avut probleme în manipularea acestuia și cea mai sigură opțiune este să-l ardă.
Probleme de mediu
Costurile financiare și de mediu cresc în fiecare zi în care focul continuă să ardă, spun oamenii de știință.
„Deși motivele exacte ale arderii sunt necunoscute, volumele, emisiile și locația arderii sunt o amintire vizibilă a dominației Rusiei pe piețele energetice din Europa”, a declarat Sindre Knutsson de la Rystad Energy.
„Nu ar putea exista un semnal mai clar – Rusia poate reduce prețurile la energie mâine. Acesta este gazul care altfel ar fi fost exportat prin Nord Stream 1 sau alternative”.
Prețurile energiei din întreaga lume au crescut brusc, pe măsură ce restricțiile COVID au fost ridicate și economiile au revenit la normal, punând presiuni fără precedent asupra furnizorilor de energie. Prețurile au crescut din nou în februarie anul acesta, după invazia rusă a Ucrainei. Guvernele europene au căutat modalități de a importa mai puțină energie din Rusia, care anterior furnizase 40% din gazul utilizat în UE.
Impactul arderii asupra mediului îi îngrijorează pe oamenii de știință. Potrivit cercetătorilor, arderea este mult mai bună decât pur și simplu eliberarea metanului, care este ingredientul cheie al gazului și este un agent foarte puternic de încălzire a climei.
Rusia are un istoric de ardere a gazelor. Conform Băncii Mondiale, este țara numărul 1 când vine vorba de volumul arderilor. Dar pe lângă eliberarea a aproximativ 9.000 de tone de dioxid de carbon în fiecare zi din această ardere, provoacă alte probleme semnificative.
Carbonul negru este numele dat particulelor de funingine care sunt produse prin arderea incompletă a combustibililor precum gazul natural.
„O preocupare deosebită în ceea ce privește arderea la latitudini arctice este transportul carbonului negru emis spre nord, unde se depune pe zăpadă și gheață și accelerează semnificativ topirea”, a spus profesorul Matthew Johnson, de la Universitatea Carleton din Canada.