Iulia Roșu (Lisabona)

Ce urăște Putin? Femei despuiate care se tăvălesc pe jos, țipă de pe boxe, se revoltă. Vorbesc tare despre nedreptăți, despre regimul opresiv, complicitatea bisericii și abuzurile poliției. Putin urăște libertatea și decadența Occidentului. Putin urăște Pussy Riot și invers. 

Fugite acum două luni din Rusia, deghizate în costume de livratori de mâncare și fără pașapoarte, membrele trupei Pussy Riot cântă pe scena Teatrului Capitolio din Lisabona, Portugalia, în fața câtorva sute de oameni. 

Fetele punk

Diana Burkot, Anton Ponomarev (în rochie roșie), Maria Alyokhina și Olga Borisova

„Fuck Putin”, „Crush Putin” (Distrugeți-l pe Putin, n.r.) țipă fetele punk în microfoane, în rusă și engleză. Pe ecranul mare din fundal se derulează video-uri cu Putin, Patriarhul Kiril, Lukașenko, Poliția Rusă. 

O istorie pe repede-înainte a Rusiei contemporane se scurge în imagini care descriu o societate suprimată prin abuzuri și țintuită în frică. „Fuck Putin”, strigă și sala. 

„Noi suntem rușii care vor să se facă auziți”, spune Maria (Masha) Alekhina la microfon, iar concertul continuă cu muzica Pussy Riot care parcurge întregul traseu al formației, de la „Punk Prayer”, în 2012, protestul din Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova în urma căruia au fost arestate trei membre, la toți ceilalți ani amprentanți de proteste, luni de detenție și arest la domiciliu. „Pentru că am vorbit”. Vine explicația de pe scenă. 

„Toată viața am trăit sub un singur nume: Putin”

Muzica Pussy Riot e o invitație la revoltă politică, antifascism, antiputinism, antiimperialism. Cel puțin așa o descriu oamenii veniți la concert. „50% pentru formație, 50% pentru Ucraina”, spune un tânăr portughez care admite că, în Lisabona, războiul nu se prea simte. „Avem refugiați, vedem știri, dar războiul e distant. Viața curge în mod obișnuit pentru noi”. 

Portugalia a primit 36.000 de refugiați ucraineni de la începerea războiului. Peste 27.000 de ucraineni locuiau deja în Portugalia, înainte de invazie. 

Pentru un spital de copii

„Dar viața n-ar trebui să fie obișnuită pentru tinerii ruși, pentru tinerii din estul Europei”, îmi spune Lucy Shtein, una dintre membrele Pussy Riot care a fugit din Rusia prin Belarus. Stăm de vorbă în fața teatrului, după concertul care a fost nu doar o declarație anti-Putin, dar și un vehicul de a strânge fonduri pentru cel mai mare spital de copii din Kiev. 

Lucy Shtein are doar 25 de ani. „Toată viața n-am trăit decât sub un singur nume: Putin”. Speră acum că tinerii de vârsta ei, mai ales cei din țările est-europene, cu trecut comunist, să găsească drumul spre schimbare. „Să nu rămână indiferenți”. 

În arest la domiciliu timp de un an, în urma unei simple postări

Născută la Moscova, cu familia în Portugalia, Lucy a fugit din țară în urmă cu două luni. Încă se afla în arest la domiciliu pentru „instigare la protest/revoltă”. Postase pe o rețea socială un îndemn ca oamenii să iasă în stradă împotriva lui Putin, acum un an. Pentru asta a primit un an de arest la domiciliu. 

A purtat o brățară electronică pe gleznă până de curând. Și tot de curând a aflat că mai are un proces inițiat pe numele ei tot în urma unei postări pe o rețea socială. Nici măcar nu știe pentru care dintre ele. Noua lege semnată de Putin în martie îi pedepsește cu până la 15 ani de închisoare pe cei care „distribuie informații false privind armata rusă”. 

Regimul Putin marchează generații întregi de ruși

Nu cred că schimbarea lui Putin poate veni din Rusia

Lucy a postat o opinie și riscă așadar o nouă detenție. A mai petrecut alte 15 zile în spatele gratiilor, în trecut, alături de Masha. 

„Multor ruși le e teamă să vorbească. Riscă ani grei de închisoare. Alții sunt pur și simplu spălați pe creier de propaganda de la Kremlin”, explică Lucy de ce nu se revoltă întreaga societate așa cum, din Vest, oamenii se așteaptă, într-o reprezentare iluzorie. Occidentul speră ca răsturnarea să vină din interior, însă Lucy nu vede asta posibil. „Oamenii chiar cred că rușii denazifică Ucraina și că tinerii și copiii care mor sunt eroi”.

Se întrerupe. Ridică un deget în aer: „Nu te gândi că pleacă la război bărbații din Moscova, nu! Pleacă la război oamenii săraci, cărora li s-au promis milioane de ruble dacă luptă. Iar astăzi mamele lor nu le primesc nici trupurile înapoi, fiindcă guvernul spune că au dispărut, că nu-i mai găsesc”. Scufundarea navei-amiral Moskva e doar un astfel de exemplu. 

Lucy Steihn, când a plecat din Moscova. | Foto: Instagram

„Unii ruși se revoltă. Acestea sunt gesturile eroice”

În timp ce vorbesc cu Lucy în fața teatrului din Lisabona, care se umple ușor-ușor de punkiști localnici, dar și de turiști britanici și francezi binedispuși, în interior, Masha semnează postere și tricouri marca Pussy Riot. Banii sunt donați aceluiași spitalul din Kiev. 

Masha Alekhina, 33 de ani, e, probabil, cea mai cunoscută dintre membrele trupei. Aflată în centrul manifestărilor anti-Putin, și-a petrecut cumulat trei ani în detenție. Doar în ultimul an a fost arestată de șase ori și reținută câte 15 zile pentru activismul său. 

Și ea, ca și Lucy, a reușit să fugă din țară în urmă cu două luni. În aprilie, autoritățile au anunțat-o că va fi trimisă 21 de zile într-o colonie penală. Masha a decis atunci să plece – cel puțin temporar – din Rusia. 

A reușit să iasă din țară prin Belarus, din a treia încercare, cu ajutor din afara graniței. A ajuns în Lituania, apoi în Islanda, iar pe 12 mai a pornit într-un turneu cu trupa din Berlin până în Portugalia. 

Pe scenă Masha poartă o cagulă balaclava, cântă frenetic, războinic și dur la adresa regimului lui Putin. În afara scenei, e o tânără firavă, cu codițe împletite, care stă răbdătoare pe un scaun, dă autografe, face poze, vorbește cu oamenii. Pentru același spital de copii. În rusă se mai aude câte un „Niet” adresat femeii care vinde articolele imprimate cu brandul Pussy Riot. 

O întreb și pe Masha de ce nu se revoltă rușii. O întrebare pe care mă gândesc că a auzit-o zilnic de când e în turneu. Dar Masha răspunde ferm: „Rușii se revoltă, iar tribunalele sunt pline de oameni judecați, în fiecare zi. Nu sunt proteste masive, e adevărat. Sunt însă gesturi extrem de curajoase. Gesturi eroice. Oamenii incendiază centre de recrutare, clădiri ale Armatei, sedii. Sunt mii de astfel de revolte, dar lumea nu are cum să afle despre ele”. 

„Fără banii europeni, regimul lui Putin ar cădea în câteva luni”

Invocă și ea propaganda și presa conduse de Kremlin. Și atunci cum poate fi răsturnat Putin, dacă regimul său controlează tot ce mișcă în Federația Rusă? Masha se uită înspre puterea pe care o are Europa în acest război. 

Cred că pentru a-i răsturna de la putere pe Putin și pe ai săi e nevoie ca întreaga comunitate internațională să impună embargo pe petrolul și gazele rusești, pentru că altfel nu face altceva decât să sponsorizeze războiul.

Maria (Masha) Alekhina:

În Rusia, Poliția și Armata sunt plătite foarte, foarte bine și atrag încă foarte mulți oameni. Însă fără banii europeni sunt convinsă că regimul lui Putin ar cădea în câteva săptămâni, cel mult luni”.

Maria Alekhina, la concertul Pussy Riot din Berlin. | Foto: Bernd von Jutrczenka/dpa

„Indiferența e cel mai mare rău”

La un moment dat, în timpul concertului, pe ecran încep să curgă imagini din timpul procesului Pussy Riot. Singurul bărbat de pe scenă, Anton Ponomarev, saxofonist de jazz și coleg de trupă pentru acest turneu, îi imită apoi pe gardienii ruși. „Ridică-te, Masha! Jos! AM ZIS SĂ STAI JOS! Masha, ridică-te, mergem la control ginecologic”.

În detenție, fetele de la Pussy Riot s-au lovit direct de abrutizarea gardienilor și a autorităților în lagărele de prizonieri din Rusia. Imaginile stau mărturie. 

„Rușii curajoși mor sau ajung la închisoare. Pentru mine cel mai mare rău este indiferența”, spune, din nou, Masha. Ea este și autoarea cărții „Pussy Riot” pe care este bazat întregul show din Europa.

Indiferența de acum 8 ani ne-a adus aici, în ziua în care masacrul de la Bucea a fost posibil, o completează Lucy. 

„Am prieteni, cunoscuți, colegi de facultate care spuneau, inclusiv după 2014, că pe ei nu-i interesează politica. Acum sunt șocați că e război în Ucraina. Dar șocul a durat doar o lună, apoi lumea s-a obișnuit să se întoarcă din nou cu spatele la crime”. 

Au trecut 109 zile de când Rusia a invadat Ucraina. Pe 24 februarie, când a fost declanșată „operațiunea specială”, Masha era în arest. Câteva zile mai târziu, Putin îi spunea Mashei, rușilor și lumii întregi că „Ucraina nu există”. 

Bucha! Bucha! Bucha!

Dacă la Lisabona spectacolul fetelor de la Pussy Riot a început ca un simplu concert de muzică punk, mesajul trupei de activism a ajuns treptat să zguduie publicul. 

„Bucha! Bucha! Bucha!”, țipă Masha Alyokhina și ecranul se face roșu. Imagini cu realitatea și crimele războiului care se desfășoară, în paralel, chiar cu spectacolul la care noi participăm, sunt proiectate în sala teatrului din capitala lusitanilor. „Războiul e real. Ucraina, te iubim!”, transmit rusoaicele de pe scenă. E furie în mulțime, e furie și pe scenă. 

„Respect trupa Pussy Riot pentru valorile pe care le reprezintă”, spune după concert Katalina, o tânără studentă din Slovacia, venită la Lisabona prin programul Erasmus.  

Katalina e din Košice, oraș aproape de granița cu Ucraina. Pentru ea războiul se simte mult mai aproape, iar urmările conflictului o sperie. 

„Vin dintr-o țară fostă comunistă. Pentru mine tot ce văd pe scenă și proiectat pe ecran sunt lucruri foarte familiare. Încă există mulți oameni proruși în țara mea, mai ales acum, când ar trebui ca toți să-i sprijinim pe refugiații ucraineni. Nu ar trebui să existe atâta ură”.

Peste 4.000 de civili au murit în Ucraina, peste 30.000 de soldați ruși sunt morți sau dispăruți, peste 7 milioane de refugiați au părăsit Ucraina. Iar zeci de mii de ruși au plecat și ei, spunând un fel de „Nu” tăcut războiului. În cazul fetelor, ele strigă. Pentru un spital de copii ucraineni.

 
 

Urmărește-ne pe Google News

Libertatea îşi propune să ofere o voce egală femeilor în reprezentarea lor din media și crede în puterea #EqualVoice pentru a face mai vizibile femeile în presa românească, pentru a include vocile lor și perspectivele feminine. Fie că vorbim de jurnaliste, de surse, de specialiste sau de comentatoare / editorialiste, doar așa putem reflecta echilibrat societatea.

Libertatea își folosește capacitatea jurnalistică și tehnologică de a promova valorile în care crede: egalitatea între femei şi bărbați.

Vezi noutățile din cadrul inițiativei EqualVoice!