ComenteazăCuprins:
„Oamenii au încercat să treacă fraudulos granițele dintotdeauna. Această afacere va continua atât timp cât vor exista granițe”, explică Baver, un traficant de refugiați în vârstă de 32 de ani, care operează la granița dintre Turcia și Iran.
El a acceptat să povestească pentru Deutsche Welle cum funcționează întreaga rețea și cum reușește să treacă fraudulos granița mii de refugiați afgani.
Baver spune că rolul său în rețea este unul foarte important. Potrivit acestuia, el este responsabil pentru aducerea refugiaților în „zona sigură”, adică în orașul Van, din Anatolia, Turcia. „Am trecut deja mii de oameni peste graniță”, spune el cu mândrie.
Traficantul nu a dezvăluit însă locul de trecere a frontierei din Iran în Turcia și a explicat că întreaga rețea se va prăbuși, dacă rutele acesteia ar fi descoperite. Vorbim de o rețea de trafic cu persoane care cuprinde Afganistan, Pakistan, Iran, Turcia și chiar părți din Europa.
Recent, Turcia a început să construiască un zid de 560 de kilometri de-a lungul graniței cu Iranul, tocmai pentru a opri valul de refugiați afgani la care se așteaptă, odată cu recucerirea talibană.
Lupta împotriva migrației ilegale
În ultima perioadă, poliția și-a dublat controalele în orașele turcești de-a lungul frontierei iraniene. Chiar înainte de preluarea puterii de către talibani în Afganistan, poliția a efectuat mai multe operațiuni acolo.
Încă de la începutul anului, peste 900 de persoane suspectate de trafic au fost puse sub acuzare. „Nu vreau să fiu unul dintre ei”, a spus Baver, care a mărturisit că se teme de poliție.
„Trebuie să fiu foarte atent dacă nu vreau ca poliția să fie pe urmele mele”, spune bărbatul, care a vorbit prin WhatsApp cu jurnaliștii de la DW.
Bărbatul îi numește „invitații săi” pe refugiații pe care îi ajută să treacă granița. Limbajul codat îl ajută, spune el, să nu fie interceptat de oamenii legii. De aceea, traficanții preferă să comunice prin intermediul aplicațiilor de mesagerie precum WhatsApp sau Telegram, care sunt mai greu de monitorizat de către poliție.
O rețea internațională
De foarte mulți ani, Afganistanul stă la originea fluxurilor de migranți, iar acolo rețelele de trafic de persoane au înflorit.
Taxa de transfer pentru migranții afgani cu destinația Istanbul este de 1.500 de dolari sau aproximativ 1.300 de euro.
Prețul a crescut considerabil odată cu preluarea puterii de către talibani – în primul rând, pentru că granița turcă este acum mult mai bine păzită, notează sursa citată.
Baver a explicat că rețeaua de trafic e formată din sute de persoane, de peste granițe, care lucrează împreună. „Garanții” din Afganistan, Pakistan, Iran și în Turcia sunt intermediari care primesc întreaga sumă pe care trebuie să o plătească un refugiat.
După finalizarea fiecărei etape prin care trece un refugiat, garanții transferă o parte din sumă traficanților prin sistemul „Hawala”.
„Hawala” este un sistem informal de transfer de valori, „transferul de bani fără mișcare de bani”. Se bazează pe activitatea unei rețele uriașe de brokeri de bani (cunoscuți sub numele de hawaladari), răspândiți în întreaga lume, în primul rând în Orientul Mijlociu, Africa de Nord, Cornul Africii și Subcontinentul Indian, care operează în afara sau în paralel cu sistemele bancare tradiționale, financiare și sistemele de remitență.
O călătorie lungă și dificilă
DW explică traseul refugiaților afgani.
În prima etapă se strâng 30 – 40 de refugiați, aceștia sunt conduși de la Kabul în regiunea de frontieră cu provincia Baluchistan, din sud-vestul Pakistanului. Traficanții încearcă să evite ruta peste granița afgano-iraniană din cauza pericolelor extreme.
După ce grupul de refugiați ajunge în Pakistan, începe următorul pas: călătoria lungă și dificilă până la granița cu Iranul. Călătoria implică, de obicei, trei, patru călăuze. Refugiații sunt lăsați apoi la un „punct zero”, o locație convenită la frontiera iraniană.
După ce refugiații trec frontiera iraniană, un vehicul îi adună în diferite puncte de întâlnire din zona de frontieră cu Pakistan și îi duc până la capitala iraniană Teheran. Drumul durează de obicei 10 ore. De acolo sunt urcați în autobuze și conduși către orașele vestice iraniene Maku și Khoy.
Acolo sunt predați altor călăuze și conduși spre sate din apropierea frontierei cu Turcia, unde se spune că traficanții au legături cu poliția de frontieră iraniană.
„E o meserie de viitor”
Ultimul pas: în grupuri de 40 sau 50 de persoane, afganii sunt în cele din urmă conduși în Turcia prin una din cele cinci rute secrete. Trecerea frauduloasă are loc în timpul nopții. Dimineața, la prima oră, ajung în orașele turcești Dogubayazıt, Caldiran, Ozalp și Saray.
Într-o declarație pentru sursa citată, Baver, traficantul care a vorbit sub protecția anonimatului, nu înțelege de ce „meseria” lui este incriminată. Tânărul este convins că nu face nimic rău și spune că, dimpotrivă, ei sunt cei care îi ajută pe oamenii a căror viață este în pericol.
Tot el menționează că traficul cu migranți e o „meserie de viitor”. Bărbatul nu a fost dispus totuși să dezvăluie cât și ce câștigă din această activitate.
Nu facem nimic greșit. Nu facem contrabandă cu droguri sau cu arme. Activitatea noastră e o roată care va continua să se rotească. Traficul cu oameni va exista întotdeauna. Și dacă nu o facem noi, o vor face alții. Bunicii noștri se ocupau cu asta, iar copiii noștri o vor face și ei.
Traficant de migranți afgani: