Marele bâlci electoral are abia trei zile de când şi-a ridicat oficial cortina. Campania însă n-a încetat o clipă şi s-a acutizat mai ales după ce în aprilie 2007 liberalii i-au evacuat pe PDL-işti din Palatul Victoria, iar PSD-iştii şi-au vândut scump Guvernului ultraminoritar voturile din Parlament. În fine, ca la noi… Precampania a fost marcată de o luptă înverşunată privind stabilirea colegiilor pentru aşa-zisul scrutin uninominal, harta vădind în multe situaţii desemnarea anticipată nu numai a candidaţilor, ci efectiv a viitorilor parlamentari. Între care se vor regăsi mulţi dintre cei ce au compromis actuala legislatură, alţii care târâie după ei tinichele penale, ori sunt paraşutaţi de la Centru, fără a avea nimic comun cu interesele electoratului din colegiile respective. Până la urmă, nu e mare deosebire faţă de votul pe liste de până acum. Prea puţini candidaţi sunt reprezentativi pentru comunităţile locale şi prea mulţi se trag din Agamiţă Dandanache. Iar faptul că doar 31 din 2965 de candidaţi s-au încumetat să fie independenţi spune şi el multe.
Calitatea campaniei? Aşa cum au debutat chiar liderii partidelor, va fi execrabilă. Nu va fi nici de astă dată aplicată, nu va fi o confruntare de idei şi obiective concrete (toţi vor face autostrăzi şi poduri, vor da lefuri şi pensii mari etc.), ci un concurs de insulte şi de acuze nedemonstrate. Ca de obicei, deşi peste 70% din electorat se declară sastisit de scandaluri. Cu o notă în plus acum – manipularea populaţiei pe tema salariilor profesorilor, a bugetarilor în genere şi exacerbarea frământărilor sindicale pe fondul unei crize mondiale, pe care preşedintele ţării, din plin implicat în campanie, refuză să o vadă ca afectând sever în perspectivă şi România. Miza e accesul direct la fondurile UE, ce curg din 2009.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro