Este vorba de un statut pe care tarile vecine il au deja si care ne-ar putea aduce importante avantaje in relatiile comerciale si in domeniul investitiilor. In urma cu un an nici nu puteam visa la asa ceva. Pentru ca, inca, aproape 50% din economia Romaniei e in mainile statului. Pentru ca avem un blocaj financiar cu ci-fre-record. Pentru ca unele fabrici isi platesc muncitorii in ciorapi si chiloti, iar altele traiesc doar ca urmare a subventiilor mascate de la buget. Pentru ca lista marilor datornici la stat este una a clientelei politice a partidului de guvernamant. Iar motivele pentru care nu puteam fi denumiti „economie de piata functionala” sunt multe. Situatia nu este alta acum, in 2003. Altele sunt insa nevoile americanilor in legatura cu Romania. Ne-o spun multele mangaieri pe crestet primite in ultimul timp de la Washington.
Dar, atentie, sa nu ne furam singuri caciula! Daca guvernantii se vor culca pe o ureche, multumiti cu situatia de acum, si nu vor continua reformele economice, riscam sa traim o amara deziluzie. Situatia geostrategica se poate schimba de asa natura in cativa ani, incat Romania sa redevina tara de care nu are nevoie nimeni. Si, atunci, americanii nu ne vor mai mangaia pe crestet… Sa nu confundam interesele de moment ale marilor Puteri cu o „iubire” sincera si subita pentru Romania.