Comentează„Aveam doua fetite mici, carora trebuia sa le pun o paine pe masa…”. Afirmatia – care aproape ca m-a facut sa vars o lacrima – ii apartine liderului conservator Dan Voiculescu. Asa si-a justificat el, ieri, nu colaborarea, ci lunga aventura cu Securitatea, inceputa in anii 70. Cum s-a transformat, mai apoi, coltul de paine intr-o avere de sute de milioane de dolari, este o alta poveste…
Problema in cazul Voiculescu este insa alta. Ca orice securist prins cu mata-n sac, el afirma ca a vegheat la „siguranta nationala” (ce ne faceam noi daca inainte de 1989 nu ne pazeau oameni ca Felix, pe numele lui de cod?!). Ca turna studenti straini care ne voiau raul. Ca era vigilent cu reprezentantii „agenturilor”. Si, printr-un spectacol mediatic atent regizat, incearca sa se transforme intr-o victima. Problema care se pune – spuneam – este ca, daca aceasta manevra ii va reusi, din autoritatea CNSAS se va alege praful. Pana la urma, „cazul Voiculescu” pune sub semnul intrebarii insasi existenta acestei institutii.
Deciziile luate de CNSAS ar trebui sa duca la retragerea din viata publica a impricinatului, nu la un sir de procese interminabile. Rolul fundamental al colegiului ar trebui sa fie acela de asanare morala a societatii… Or, ceea ce se intampla acum ne arata cum, in Romania, orice idee buna sfarseste in derizoriu.