Sabbagh: „Femeia ideală trebuie să fie deşteaptă, sexy, înarmată şi să-mi poarte numele în buletin”

Libertatea.ro: Infractori sunt de când lumea, şi or să fie mereu, materiale pentru emisiune, la fel. Ce te-ar determina să ieşi din „lumea în uniformă” şi să faci altceva? 

De multe ori m-am gândit la acest aspect. Probabil că viaţa mea s-ar schimba radical în  momentul în care penitenciarele se vor goli de infractori, devenind astfel muzee. Asta ar însemna să trăim într-o societate ideală, benefică indivizilor, bazată pe morală şi norme de conduită profunde, dar din păcate, în viaţa reală nu există timp pentru meditaţii filozofice. Or emisiunea pe care o realizăm este o transpunere a realităţii din stradă, iar în aceste zone găseşti că ai mereu ceva de făcut şi nicio zi nu seamănă cu cealaltă.

Libertatea.ro: Dacă nu ai realiza emisiunea „Poliţia în acţiune”, ce alt job ţi-ar plăcea?

Probabil să fiu profesor, să le predau elevilor filozofie. Vezi tu, în viaţă nimic nu se produce din pură întâmplare. Există o cauză şi un efect sau altfel spus, orice efect are o cauză. Dacă nu ştii de exemplu ce îi determină pe minori să fure sau să cumpere o foiţă de staniol, nu o să poţi niciodată să ştii cum să controlezi delincvenţa. Or filozofia, alături de celelate ştiinţe, încearcă să ofere răspunsuri şi să educe.

Recomandări

Experții militari explică: „Fără ciuperca atomică sau pustiu apocaliptic, al Treilea Război Mondial a început deja”

Libertatea.ro: Dacă ar fi vorba despre televiziune (sau presă în general) ce şi de ce ai alege?

Aş alege tot presa de investigaţii. Nu mă pricep la altceva. Nu mă văd om de afaceri, pentru că nu sunt făcut pentru afaceri. Nu pun preţ pe bani, nu sunt sclavul lor. De exemplu, ori de câte ori am schimbat maşina, nu am facut decât să pierd foarte mulţi bani. Cumpăram o maşină şi peste câteva luni, când mă plictiseam de ea şi intenţionam să o schimb, mi-o evaluau la jumătate.

„Nu aş putea sta departe de pericole”

Libertatea.ro: E meseria o pasiune sau pasiunea s-a transformat în meserie?

Iniţial a fost o meserie ca oricare alta. Cu timpul, s-a transformat în pasiune. Nu aş putea sta departe de stradă, de oameni, de pericole. Ca să scrii, trebuie să te pui în pielea personajelor, să gândeşti ca ele, să trăieşti aceleaşi pericole, să vezi drama în starea ei pură, necosmetizată.

Libertatea.ro: Dacă tot vine vorba despre pasiuni. Toată lumea ştie că eşti înnebunit după maşini. Câte ai avut până acum, ce fel de maşini îţi place să cumperi şi care e marca preferată?

Nici nu le mai ştiu numărul. Am avut multe, dar m-aş opri doar la două modele. De exemplu, din categoria SUV, singura care într-adevar m-a încântat este Porsche Cayenne, iar din categoria berlină aş nominaliza Maserati. Au tot ce vrei, confort, eleganţă, rafinament şi, ce e mai important, putere. Mulţi cai putere.

Recomandări

Mircea Diaconu a murit. Actorul suferea de o boală cruntă

„Poliţiştii pun benzină din buzunar ca să plece în patrulare”

Libertatea.ro: Am auzit că primeşti tot felul de scrisori de la telespectatori care te roagă să îi ajuţi în diverse cazuri. Ba chiar parcă ştiam de oameni deranjaţi de OZN-uri, care îţi cereau ajutorul. Care e cel mai ciudat caz la care ai fost rugat să lucrezi?

Paleta e foarte largă. De la oameni disperaţi, care ne cer sprijinul pentru a le găsi copiii dispăruţi, până la oameni cu mintea extrem de odihnită, care nu fac decât să compună scrisori-roman. Temele sunt şi ele pe măsura scrierilor: marţieni care le-au invadat casele, securişti care îi răpesc şi îi duc în laboratoare clandestine şi vor să-i transforme în mutanţi etc. Un caz care m-a amuzat a fost cel al unui ieşean care dorea să-l însoţesc într-o misiune periculoasă în Afganistan. Spunea că ar fi lucrat cu teroriştii din Al Qaeda şi că l-ar cunoaşte foarte bine pe Bin Laden, cu care s-ar conversa des.

Libertatea.ro: Nu îţi e frică de tot felul de oameni dubioşi, infractori, care îţi pun gând rău pentru că le strici „munca”?

Când faci o astfel de emisiune, intri într-o altă lume. Arati chipul ascuns al străzii, aşa cum nu-ţi este prezentat în Pagini Aurii. Practic, intri într-o lume sumbră, în care domneşte nu legea bunului simţ, ci legea nescrisă a crimei. Ameninţările sunt zilnice. Plecând de la apeluri telefonice, până la acostări în trafic. Dar asta nu mă împiedică să-mi duc proiectul mai departe.

Recomandări

Aventura românului care a ajuns la Cercul Polar cu o Dacia Spring. A parcurs 3.000 de kilometri în 9 zile | VIDEO

Libertatea.ro: Există poliţişti oneşti? Şi, pe partea cealaltă… e Garcea real sau glumele cu poliţişti sunt doar… glume?

Majoritatea poliţiştilor sunt oameni oneşti şi devotaţi profesiunii lor şi, cu riscul să mă creadă lumea purtător de cuvânt pentru poliţie, puţini ştiu câte sacrificii fac oamenii legii în sprijinul cetăţenilor. Săptămana trecută, de exemplu, am cunoscut un subofiţer care a prins un hoţ făcand uz de armă în mod legal. În acest moment, hoţul este liber, iar omul legii este anchetat ca un infractor. Deja nu mai este o noutate faptul că deseori poliţiştii pun benzină din buzunar ca să plece în patrulare cu maşina de poliţie sau că pleacă la filaje cu maşinile personale.  Evident, există şi excepţii. Pentru poliţiştii care comit greşeli, avem o rubrică dedicată, numită „Kaşketa dă tablă”. Dacă am materializa în procente,cei care trec de partea infractorilor ar fi ceva de genul zero, virgulă zero zero patru.

„Ţin cu naţionala Libanului şi cu FC Vaslui”

Libertatea.ro: Pentru că „alergi” încontinuu de la un caz la altul, zi şi noapte, ce părere ai despre sport? Te pasionează un sport anume?

Sportul meu preferat poate fi practicat doar în locuri special amenajate. Îmi place tirul sportiv, iar sportul ăsta se poate practica doar în poligon. Nu sunt tocmai un trăgător de elită, dar i-am provocat daune considerabile ţintei piept numărul şase cu diferite forme de armament. Îmi place foarte mult Heckler&Koch MP5, o armă automată de asalt aflată în dotarea trupelor speciale şi a serviciilor secrete. Evident, în calitate de civil nu pot deţine o asemenea armă, dar am tras cu ea în poligon, cu prietenii mei în uniformă. Mi-ar plăcea enorm să primesc de ziua mea un Browning sau un CZ 75, dar, din păcate, armele din aceasta categorie sunt pentru uzul militarilor şi mă pot mulţumi doar să visez.

Libertatea.ro: Dar despre fotbal de spui? Care e echipa cu care ţii şi care fotbalist (de la noi sau internaţional) îţi place mai mult?

Nu prea mă pasionează fotbalul, poate şi din cauza huliganilor care au stricat numele unui sport minunat. La capitolul echipe preferate, ţin cu naţionala Libanului şi cu FC Vaslui, pentru că şi producătorul ţine cu ei, că e de pe acolo.

Libertatea.ro: Referitor la numele de cod pe care le foloseşti cu colegii tăi. Ne poţi dezvălui câteva?

Cel mai vechi nume de cod este „Mullah”, dar este doar unul dintre ele. L-am primit în 2002, cînd tocmai începusem emisiunea şi războiul din Afghanistan abia începuse. Colegii mei făceau, evident, glume şi mă întrebau despre legăturile mele cu Mullah Omar – pentru că sunt libanez, iar atunci tocmai începuse isteria cu teama de arabi. Apoi, „Carcotasii” m-au botezat „Mullah-ul Sabbagh”. Istoria a evoluat, din necesităţi de siguranţă. E mai bine să folosim codificări atunci cand se vorbeşte despre mine în locuri publice. Nu e tocmai sănătos în mediile prin care ne învartim să spună colegii mei „vezi că vine Sabbagh în cinci minute acolo”. 

„Am o soţie minunată şi doi îngeraşi”

Libertatea.ro: Cum se împacă familia cu serviciul? Mai ai timp pentru relaxare, pentru familie?

Am o soţie minunată şi doi îngeraşi. Un băieţel şi o fetiţă. Din păcate, constat cu amărăciune că am tot mai puţin timp pentru familie.

Libertatea.ro: Soţia ta e frumoasă, blondă, înaltă. Pare a fi visul fiecărui bărbat. Cum arată femeia ideală pentru Christian Sabbagh?

Femeia ideală pentru mine trebuie să fie deşteaptă, sexy, înarmată şi să-mi poarte numele în buletin.

Libertatea.ro: În urmă cu vreo câteva săptămâni, ai fost un fel de Robinson Crusoe, când ai rămas blocat în deltă, în şalupă. Amuzant sau trist? Cum ai procedat şi cum s-a rezolvat până la urmă? 

Privind în urmă, a fost amuzant, dar atunci ne întrebam cu ce l-am supărat pe Dumnezeu. Pornisem cu o şalupă prin Deltă să ne amuzăm, dar ne-a prins seara. Eu sunt libanez, aşa că pe mine mă ajută soarta mai mult prin deşert decât prin Deltă – prin urmare, am avut norocul să intrăm cu barca într-un hăţiş de vegetaţie. De unde, evident, am încercat să ieşim cu diverse manevre, până când am terminat benzina. Telefoanele mobile nu aveau semnal, staţia de pe şalupă era pe limită de semnal, aşa că a durat câteva ore până când ne-a auzit cineva apelurile. În cele din urmă, am primit ajutoare, am fost scoşi din încurcătură şi aduşi la mal, dar întreaga aventură a durat câteva ore bune. Oricum, mi-a plăcut enorm în Deltă şi vreau să mă întorc acolo. Le-am promis prietenilor cu care am fost în această odisee că data viitoare o putem repeta în Liban, unde, oricum, ştiu mai bine locurile.

Emisiunea „112 – Poliţia în acţiune” poate fi urmărită în fiecare zi de luni, la 23.00, la Prima tv

Urmărește-ne pe Google News