De fapt, Saddam si Ceausescu au foarte putine asemanari, in afara aceleia ca ambii au fost dictatori. Nu e loc aici sa dezvoltam ideea, insa sa privim cat de diferit au reactionat cele doua societati, cea romaneasca si cea irakiana. Duminica, ziua in care a fost facuta publica stirea, cativa prezentatori tv exaltati se chinuiau sa ne transmita entuziasmul irakienilor. Care entuziasm? in piata centrala a Bagdadului, celebra prin imaginile daramarii statuii dictatorului – un fel de Piata a Universitatii, pentru cei care cauta neaparat similitudini – abia erau cateva zeci de irakieni. N-au trecut apoi nici 24 de ore de la capturarea lui Saddam si au inceput manifestatii dezaprobatoare. inchipuiti-va in Romania din decembrie 1989 manifestatii pro-Ceausescu! indraznetii ar fi fost linsati! Realitatile sunt foarte diferite si putini par a intelege acest lucru.
Irakul 2003 nu e Romania. Iar lumea araba nu e Europa de Est din 1989, a lui Havel, iar democratia in acceptiunea ei occidentala nu e telul de capatai al irakianului de rand. Comparatiile propagandistice stupide cu caderea Zidului Berlinului nu fac decat sa intretina o ceata in care s-au afundat americanii, care au victime zi de zi. Nu, acolo nu este un front al democratiei, ci unul al luptei pentru petrol.

 
 

Urmărește-ne pe Google News