45 comentariiMarian Cîrlig, 58 de ani, este învățător la Şcoala Gimnazială „D.I. Ghica” din Radovanu, județul Călăraşi, și profesor MERITO (n.r. – un proiect de recunoaștere a excelenței în educație) în 2023. A intrat în învățământ în 1983, după ce a absolvit Liceul Pedagogic, ceea ce înseamnă că aproape 40 de ani i-a petrecut la catedră.
Într-o discuție cu Libertatea, profesorul a mărturisit că este dezamăgit de cum a ales Guvernul să trateze greva cadrelor didactice, deși nu avea mari așteptări că cerințele le vor fi îndeplinite.
Iohannis i-a invitat pe dascăli să renunțe la grevă
Joi, într-o declarație de presă susținută la finalul summitului comunității europene din Republica Moldova, președintele Klaus Iohannis i-a invitat pe profesori să înceteze greva. „Eu sper să se înțeleagă foarte bine la nivelul sistemului și oamenii să se întoarcă de marți la școală pentru că nu mai au de ce să facă grevă. Au primit tot ce s-a cerut”, a susținut președintele.
Guvernul a adoptat, tot joi, 1 iunie, ordonanța de urgență prin care cresc salariile cu 1.000 de lei brut pentru personalul didactic din învățământ și cu 400 de lei pentru personalul nedidactic. Greva va continua însă, anunţă liderii sindicatelor, menţionând că oamenii nu vor accepta ca grila de salarizare să fie aprobată în trei ani.
„Simțim pur și simplu că suntem călcați în picioare”
„Știți de ce refuză profesorii această ofertă? Pentru că am obosit să tot avem încredere în promisiunile guvernanților, niciodată nu s-au ținut de cuvânt. Și am impresia că ei ne privesc așa ca pe o categorie profesională de mâna a șaptea cărora le aruncă niște firimituri”, a explicat Marian Cîrlig.
„Însă discuția nu mai e doar una despre situația financiară, care e foarte importantă, într-adevăr, cât și una despre demnitate. Guvernanții nu ne privesc la adevărata valoare – aceea pe care trebuie s-o prezinte educația într-o societate normală”, a continuat profesorul.
Marea problemă a învățământului românesc este constanta subfinanțare a sistemului de învățământ, afirmă Cîrlig.
Ne-o arată și procentul din PIB alocat anul acesta Educației (n.r. – 3,2 %), cel mai mic din ultimii zeci de ani. Vedem un continuu dezinteres pentru educație. S-au adunat atâtea frustrări din partea comunității didactice încât era imposibil să nu explodeze acum.
Marian Cîrlig, învățător:
Dacă în anul 1995, în timpul Guvernului Văcăroiu (PDSR), procentul alocat era de 3,3% din PIB, în acest an, sistemul educațional primește 3,2% din PIB, conform datelor transmise de INS și Ministerul Educației, după cum a arătat Libertatea.
„Însă clasa politică nu a înțeles nimic din cele două săptămâni de grevă. Nu e vorba numai de bani. E vorba de restabilirea credibilității a unei categorii profesionale importante din România. Care, încet-încet, și din cauza politicienilor, și din cauza inconsecvenței în politicile educaționale, a ajuns unde a ajuns. Știți cum e, pădure fără uscăciuni nu există. Iar noi vedem acum efectele”, adaugă acesta.
Totul e făcut cu bună știință, afirmă Cîrlig. Asemenea mesajelor afișate în Piața Victoriei, la protestele din Capitală, „guvernanții se tem de un popor educat”, mai crede învățătorul.
„În momentul în care ai o societate și ai o educație care dă rateuri, ceea ce va ieși de pe «banda de producție» a Educației va fi mult mai ușor de manipulat după aceea. Aici este durerea mea. Pentru că nu se dorește ca societatea românească să se schimbe, iar schimbarea înseamnă educație. Ei bine, educația costă”, subliniază Cîrlig.
Și profesorul din Călărași a participat marți, 30 mai, în Capitală, la cea mai amplă manifestație de la declanșarea grevei generale din Educație, cu mii de participanți.
„Nu știu dacă am simțit vreodată ce am simțit la protestul din București. Mă uitam în ochii oamenilor veniți din toate colțurile țării, plecați la 2, 3 dimineața, cu câteva sandviciuri și două sticle de apă, și am citit multă dezamăgire, furie și tristețe. La final, toți erau rupți, obosiți, însetați. De ce au venit acești oameni în București? De bine?!”, a povestit dascălul.
Marian Cîrlig e convins că protestele vor continua marți, în ciuda presiunilor președintelui Iohannis și a Guvernului. „Noi vom continua greva. Toți colegii mei sunt pentru grevă. Și cred că e pentru prima dată de la Revoluție încoace în care se simte și se aude un urlet de durere cu privire la educația din România”.
Profesorul mărturisește că acum, după aproape 40 de ani de activitate, are un singur regret: că i-a dedicat timp prețios profesiei și simte că n-a primit înapoi singurul lucru pe care îl aștepta în schimb: respectul.
Mi-e silă. Pur și simplu. De tot ceea ce se întâmplă. Sunt unul dintre oamenii care și-au sacrificat viața personală, de multe ori, pentru profesie.
Marian Cîrlig, învățător:
„Dumnezeu a hotărât să o ia la El pe soția mea, acum trei ani, iar acum am ajuns în situația în care regret timpul pe care puteam să-l ofer, în schimb, familiei. Mă doare, pentru că n-am așteptat nicio recompensă, am vrut doar respect. Și asta ne dorim mulți dintre noi. Să vedem că suntem tratați cu respect din partea celor care sunt acolo și decid”, adaugă acesta.
Marian Cîrlig avea 14 ani când s-a hotărât că vrea să devină învățător. „Tata mă voia pădurar, iar eu am plâns o noapte întreagă pentru că nu mă lăsau părinții la liceul pedagogic. M-au lăsat, în cele din urmă, și-mi place în continuare ceea ce fac. Dacă ai vocație pentru profesie și dragoste pentru lucrul cu copiii, toate celelalte se construiesc”, povestește învățătorul.
De ce a rămas în învățământ
Mai spune că nu s-a gândit niciodată să plece din învățământ, sau măcar din învățământul public, deși a avut multe posibilități în acest sens. N-a plecat din țară, n-a plecat nici măcar din satul Radovanu, de la școala unde s-a format și unde a făcut primii pași în cariera didactică. „Am fost și director timp de 8 ani aici. Am posibilitatea să plec oricând. Dar nu vreau, pentru că aici este clasa mea, unde în fiecare dimineață mă uit în ochii unor copii care mă iubesc și la care țin, la rândul meu. Iată, așa am judecat mereu când a venit vorba de învățământ, cu emoție”.
Olimpicii României, peste hotare, nu în politică
Marian Cîrlig nu e foarte optimist cu privire la viitorul tinerilor în România și mărturisește că și fiul lui a ales să plece în străinătate, la fel ca mulți alți elevi cu rezultate foarte bune și ambiții profesionale. E stabilit în Londra, unde lucrează în domeniul securității cibernetice.
„Ne lăudăm cu olimpicii noștri, dar unde sunt ei în politica din România?! Pentru că ei nu sunt acolo. Se duc afară. Și fiul meu e plecat în Londra. N-am avut niciun argument să-i spun: rămâi în această țară. Pentru că România nu-mi oferă argumentele pe care să le ofer, la rându-mi, copiilor noștri sau copiilor pe care îi educ, pentru a rămâne aici. Totul este atât de stricat și e foarte dureros când rămâi fără speranță”, încheie Cîrlig.