Lupta cu morile de vânt. Salvamontiștii refac singuri, în locul primăriilor, marcajele montane, pe care turiștii le vandalizează apoi. Stâlpii sunt furați de localnici și vânduți la fier vechi

În toată ţara sunt 24 de servicii Salvamont judeţene şi 18 locale, care au în total 800 de salvatori, dintre care 500 sunt angajaţi permanent. Principala lor misiune este salvarea celor aflaţi în dificultate pe munte.

Întreţinerea marcajelor şi a traseelor montane nu intră în atribuţiile salvamontiştilor, dar vrând-nevrând, tot ei sunt cei care poartă grija potecilor de munte. Traseele ar trebui întreţinute de primării şi de consiliile locale din fonduri proprii şi cu echipe tocmite special pentru astfel de lucrări. Din cauza birocraţiei şi a legislaţiei, administraţiile locale nu intervin sau o fac doar în unele zone, aşa că totul cade în seama salvatorilor montani.

Primăriile şi consiliile locale ar trebui să cumpere materiale, să facă proiecte, să plătească oameni pentru lucrări, iar noi să supraveghem şi să îndrumăm. Lucrurile, din păcate, nu sunt aşa de simple. Sunt judeţe care au trasee montane unde nu există serviciu public Salvamont sau există trasee care străbat 2, 3, 4 unităţi administrativ-teritoriale diferite, şi atunci consiliile locale sau judeţene trebuie să se pună de acord ca să aloce cu toţii fonduri pentru refacerea traseelor, ceea ce e foarte greu. Nu poate plăti un consiliu refacerea întregului traseu şi atunci, fie că ne place, fie că nu, intervenim noi. 

Sabin Cornoiu, şeful Salvamont România:

Recomandări

Cauzele unui fapt statistic înfiorător: 41% dintre tinerii români ar accepta dictatura. Sociolog: „Totul este deja luat de generațiile precedente”

”Aici e altă problemă. Noi nu avem buget pentru astfel de intervenţii, aşa că apelăm la sponsorizări. Primim vopsea, ciment, unelte, stâlpi de metal de la diverse firme dispuse să ne ajute. Refacem traseele cu oamenii noştri, cu voluntari, cu cabanieri, cu pădurari, cu oricine vrea să ajute. Nu putem cumpăra pentru că nu putem deconta aşa ceva şi ne trezim cu belele apoi. După mine, traseele astea ar trebui declarate de interes naţional sau judeţean şi astfel s-ar elimina mare parte din birocraţia asta”, mai spune Cornoiu.

“Vin cu vopsea de acasă şi o aplică peste marcaj”

Având în vedere birocraţia, traseele şi marcajele sunt întreţinute de salvatorii montani sprijiniţi de asociaţii şi cluburi turistice. Anul acesta, din cauza interdicţiilor de deplasare, refacerea traseelor a căzut exclusiv pe umerii oamenilor de la Salvamont. Înarmaţi cu bidoane de vopsea, cu pensule şi bidinele, salvatorii montani din toată ţara au refăcut multe dintre traseele montane, astfel încât, la încheierea restricţiilor, turistul să poată merge pe munte în condiţii de siguranţă. 

Recomandări

„Trebuie să desființăm regimul Putin și dictatura sa”. Fragmente exclusive din cartea „Patriot. Memorii” de Aleksei Navalnîi, care va apărea în România pe 22 octombrie (V)

A fost o acţiune la nivel naţional în care s-au refăcut marcaje, s-au înlocuit stâlpii rupţi de avalanşe sau deterioraţi de intemperii, s-au îndepărtat copacii doborâţi de furtună pe poteci. 

Şi pentru că nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită, la foarte scurtă vreme după ce s-au refăcut marcaje şi trasee ne-am trezit cu ele vandalizate.

Sabin Cornoiu, şeful Salvamont România:

”Cine, de ce, când, cum, nu ştim. Cert e că am primit numeroase sesizări de la colegi că traseele de-abia refăcute au fost deteriorate. Motivele sunt de neînţeles pentru orice om cu scaun la cap. Nu putem decât să ne dăm cu presupusul. Poate sunt proprietarii de terenuri din zonele respective care vor să scape de turiştii care le străbat teritoriile, poate sunt indivizi care se îmbată şi se umflă muşchii pe ei, Dumnezeu ştie. Unii premeditează chestiile astea. Vin pregătiţi cu vopsea de acasă şi o aplică peste marcaje, fie eliminându-le, fie schimbându-le culoarea. Alţii taie cu toporul sau cuţitul coaja copacilor pe care sunt marcaje.

Recomandări

Deputatul AUR care a primit fraudulos locuință de la MApN și a vândut-o de 13 ori mai scump. Condamnat, generalul Mircia Chelaru a încercat să anuleze sentința

Avem şi indivizi inspiraţi probabil din filmele americane de acţiune, care trag cu arma în marcaje. Am găsit stâlpi găuriţi de gloanţe, transformaţi în ţinte. Altă categorie e cea a celor care se uită prea mult la filme cu arte marţiale. Ăştia sar cu picioarele pe stâlpi până îi doboară şi dacă reuşesc să pună jos 3-4 stâlpi la rând se poate întâmpla o nenorocire mai ales când vine ceaţa”, mai spune șeful Salvamont România.

Acesta a mai arătat, pentru Libertatea, că mulţi turişti i-au zis că au pierdut traseele din cauza marcajelor absente sau deteriorate. 

”În fiecare an ne confruntăm cu distrugeri în diferite zone. Nu ştim ce e în mintea lor. Poate e vorba de refulare, poate de educaţie. Chiar dacă prindem un individ d-ăsta care distruge marcaje, oricum nu avem ce-i face. Noi putem, cel mult, să-i batem obrazul, n-avem voie să-i cerem nici actele. Ca să se întâmple ceva trebuie să-l prindă o entitate care are dreptul să ia măsuri”, povesteşte Cornoiu.

La furat de marcaje cu căruţa

Claudiu Vasilescu, salvamontist din Buşteni, îşi aduce aminte de un episod, consumat cândva după 2010, care l-a lăsat mut de uimire. Echipa Salvamont Buşteni are o bază în platoul Bucegilor, mai sus de Sfinx, pe drumul către Vârful Omu. 

Într-un an am început să constatăm că tot dispar stâlpii de pe traseul care leagă Piatra Arsă de Vârful Omu. Azi îi înlocuiam, peste câteva zile dispăreau iarăşi. Era un mister total, parcă eram în Twin Peaks. Am anunţat jandarmeria montană şi poliţia, dar degeaba.

Claudiu Vasilescu, salvamontist în Bușteni:

Până într-o zi când hoţul şi-a pierdut un pic din vigilenţă şi a fost văzut de un turist care a dat imediat alarma.

”Era un individ din satul Glod, Dâmboviţa, care urca cu căruţa pe la sanatoriu şi înarmat cu diverse scule smulgea din pământ stâlpii care marcau traseul. Căruţa avea fund dublu şi acolo dosea stâlpii furaţi, pe care apoi îi vindea la fier vechi. Multă pagubă şi mult rău a făcut tipul ăsta”, spune Vasilescu, care arată cu degetul şi către unii ciobani.

”Am prins ciobani furând lanţurile şi cablurile puse în zonele de trecere mai periculoase ca să aibă omul sprijin şi de ce se agăţa. Le fură şi le folosesc la stână. În Bucşoiu s-au cărat stâlpi şi lanţuri cu elicopterul şi ne-am trezit că ciobanii îi furau cu măgarii. Pur şi simplu încărcau stâlpii pe măgari şi fugeau cu ei. Ani în şir s-au comis furturi d-astea. De prins ar trebui să-i prindă jandarmeria montană. Ei au putere să dea amenzi şi să ancheteze”, mai spune Vasilescu.

Când hoţia ucide

Profesorul Doru Deaconescu a fost şeful Salvamont Dâmboviţa. A fost demis pe 31 martie 2020, în plină stare de urgenţă. Cu 43 de ani de munte în spate, Deaconescu îşi aminteşte cum lipsa marcajelor a ucis 2 oameni : 

”Era prin anii 80. Trei turişti au plecat la drum pe Valea Dorului, într-o zi de ianuarie, şi au pierdut marcajul. Când am cercetat, ne-am dat seama că pe o porţiune de 1 kilometru nu mai era niciun stâlp. Unul a scăpat, pe altul l-am găsit mort, îngheţat, după 3 zile, iar al treilea mi-a murit în braţe din cauza degerăturilor şi a hipotermiei. Nu ştiu să se fi descoperit hoţii de marcaje, dar eu cred că le-au furat nişte ciobani”, îşi aminteşte Deaconescu. 

Pseudoturistul român

Împătimit al muntelui şi pionier al turismului montan din România, scriitorul Nestor Urechia bătea traseele alături de Bucura Dumbravă şi de Mihai Haret, geograf şi nepot al lui Spiru Haret, cel care a înfiinţat cabana Vârful Omu. 

Urechia a scris mult despre munte, „Robinsonii Bucegilor” şi „Zânele din Valea Cerbului” fiind două cărţi celebre care poartă semnătura sa. Inginer de formaţie, Urechia a militat permanent pentru civilizaţia montană şi pentru respectul faţă de munte. Din scrierile sale rezultă că şi acum 90-100 de ani potecile de munte erau călcate de ceea ce el numea „pseudo-turistul român”, un personaj „dăunător”. În 1929, Urechia publica o broşură care avea exact acest titlu şi oferea câteva caracteristici ale acestui personaj:

Caracteristicile lui Pseudo-Turistus: Acest mamifer îşi petrece vremea dormind, bând, mâncând, flecărind şi clevetind. El este unul dintre animalele cele mai duşmane ale Operelor Naturii şi omului, fiind foarte stricăcios. Sfarmă, taie, rupe, sparge, sapă, dezrădăcinează, smulge, răstoarnă, dărâmă, într-un cuvânt distruge tot ce găşeste în cale-i, nu pentru vreun folos ci numai pentru plăcerea de a fi dăunător. Respectul bunului public şi al regulilor stabilite nu-l are. Străină de el este concepţia că făpturile şi aşezările Naturii trebuie cruţate. Cel mai adesea este neastâmpărat şi gălăgios.

Scriitorul Nestor Urechia:

Dincolo de pasionaţii de distrugeri, care, așa cum spun salvamontiștii, sunt prinşi extrem de rar, media accidentelor montane în ultimii 5 ani a ajuns la 7.500 pe an şi e în creştere, potrivit conducerii Salvamont România. Odată cu creşterea numărului de drumuri amenajate care permit accesul cu maşina în inima muntelui, a crescut şi numărul de turişti. 

Pe lângă montaniarzi, pleacă pe trasee – mai uşoare sau mai grele – oameni care nu ştiu cum să se comporte pe munte. Nu au cultura muntelui, nu ştiu cum să se încalţe sau cum să se îmbrace şi devin primii expuşi accidentelor. Fireşte, în aceste condiţii, până la o accidentare mai serioasă e doar un pas. Şi atunci, singura cale de a ieşi la liman e apelul la 112 sau la 0salvamont (numărul de telefon 0725.826.668 al Asociației Naționale a Salvatorilor Montani din România – n. r.). 

Noroc cu intrarea în UE

În România, meseria de salvator montan figurează în nomenclator. Primele forme de salvare au apărut prin 1904, dar abia în 1969 activitatea de salvamontist s-a legiferat. Salvatorul are abilităţi de ghid montan, e alpinist, a făcut cursuri de prim ajutor şi de orientare, e instruit să intervină pe pârtia de schi, dar şi în peşteri. În România sunt peste 150 de baze de salvare şi de refugii Salvamont.

“Odată cu intrarea în Uniunea Europeană, au dispărut şi problemele legate de echipament. Suntem obligaţi să luăm doar echipamente de ultimă generaţie. Ca organizare şi dotare ne comparăm cu oricare structură de salvare montană din Europa. Avem 5 elicoptere pentru salvare aeriană şi așteptăm încă 4. Salvamontul face parte din DSU. La fiecare 3 ani organizăm sesiuni de reatestare privind cunoştinţele şi capacitatea fizică a oamenilor noştri”, spune Cornoiu.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 9

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro