Festivalul de Film de la Veneția a debutat cu o controversă: cum se poate ca filmul „Jaccuse” al lui Roman Polanski să fie acceptat în cadrul festivalului și, prin urmare, și regizorul acceptat și validat de societate.
Libertatea a întrebat-o pe Samantha Geimer cum a luptat cu prejudecățile societății, după scandalul sexual din anii 70, dar și ce crede despre filmul cu care Polanski intră în cursa pentru Leul de Aur. Ne-a povestit cum a ajuns să ierte și de ce a cerut suspendarea procesului împotriva lui Roman Polanski acum doi ani.
Polanski nu a ispășit niciodată o pedeapsă pentru acel viol. La patru decenii distanță, această poveste încă face valuri.
Nu toate poveștile sunt despre încă un caz în care justiția nu reușește să îndreptățească o victimă, așa cum credem că numai la noi se întâmplă, nici despre cineaștii fără scrupule care se folosesc de orice pentru a vinde. Povestea asta este despre iertare.
Samantha Geimer, victima lui Roman Polanski, acum o scriitoare de 56 de ani, cu o familie frumoasă, spune din inimă că își dorește ca filmul agresorului ei să aibă succes.
L-a iertat demult pe regizor pentru ce i-a făcut când era doar o fetiță care visa să fie o mare actriță.
În timpul unei sesiuni foto pentru ediția franceză Vogue, Roman Polanski, atunci în vârstă de 43 de ani, a sedus-o, a drogat-o și a abuzat sexual de Samantha Geimer. A stat într-o pușcărie americană pentru evaluare psihologică doar 43 de zile și, înainte de a-și primi pedeapsa, a fugit în Franța. Nu a mai revenit niciodată în SUA, dar un proces civil s-a desfășurat între timp și familia victimei a primit despăgubiri de la celebrul regizor.
Pentru Roman Polanski au trecut patru decenii creative, în care a realizat filme și a primit numeroase premii.
Pentru Samantha Geimer a fost un proces lung de vindecare. A încercat ani la rând să se ascundă, apoi să lupte cu prejudecățile presei și societății. A decis să iasă din umbră, și-a spus povestea într-o carte și acum ține conferințe oriunde despre stigmatizarea victimelor sexuale.
Cel mai bun sfat pe care îl pot da victimei unui viol este să știe că nu ea este cea care a greșit
Samantha Geimer
„Sunt bucuroasă să văd că el încă face filme și sper ca «Jaccuse» să fie bine primit”
Libertatea: Zilele acestea, cel mai recent film al lui Roman Polanski are premiera la Festivalul de Film de la Veneția. Cum vă face acest lucru să vă simțiți?
Samantha Geimer: Sunt bucuroasă să văd că el încă face filme și sper ca „Jaccuse” să fie bine primit. Sunt însă deranjată de publicitatea negativă și supărătoare generată de cei care nu înțeleg pe deplin cazul și care, rău-intenționat, nu fac decât să folosească nefericirea altora în scopuri proprii.
– Cum ați reușit să depășiți faptul că Roman Polanski și-a continuat nestingherit activitatea în toți acești ani?
– Simt că el a suferit foarte mult. Deşi a comis o infracţiune, el a pledat vinovat, s-a întors în SUA, unde a făcut pușcărie, am ajuns la o înțelegere într-un process civil și mi-a cerut scuze mie și mamei mele. Ce putea face mai mult pentru a îndrepta lucrurile? El este victima unei curți corupte (n.r. Samantha Geimer se referă la faptul că un avocat ar fi arătat judecătorului poze cu Polanski lângă niște adolescente, în condițiile în care orice intervenție față de un judecător este interzisă de etica judiciară).
Ni s-a refuzat pentru mai bine de 40 de ani dreptul la justiție, așa că aș prefera să nu mai fie deranjat cu nimic
Samantha Geimer
„Ca să-mi protejez familia, m-am ascuns cât de bine am
putut pentru mulți ani”
– Acum doi ani ați cerut curții să renunțe la proces. Cum ați găsit puterea să faceți asta?
– A fost ușor să îl iert. Intenția sa nu a fost să-mi facă rău și viața mea a fost în mâinile unui judecător corupt și a unui sistem judiciar care nu doar că părea să nu-i pese de mine deloc, dar m-a și rănit în mod intenționat din capriciul unui judecător obsedat să-și facă publicitate.
– În biografia dumneavoastră povestiți despre durerea de a fi în mijlocul unui scandal sexual foarte mediatizat. Cum v-a afectat asta viața? Cum ați reușit să vă protejați familia de prejudecățile din presă și din societate?
– Când eram tânără, familia mea a făcut tot ce a putut să mă protejeze de presă. Chiar luându-mă în „vacanțe” sau trimițându-mă la tatăl meu pentru a mă ascunde de presă și de justiție. Ca să-mi protejez familia, m-am ascuns cât de bine am putut pentru mulți ani. Dar a devenit imposibil să tot fac asta și în final m-am decis să confrunt realitatea după ce fiii mei crescuseră deja.
– Ce ați învățat despre dumneavoastră în toți acești ani?
– Am învățat că ceea ce sunt nu are nicio legătură cu ce spun sau cred ceilalți despre mine.
– Acum vorbiți la conferințe despre victimele abuzurilor sexuale. Din păcate, cazurile de violență sexuale sunt la ordinea zilei și în România. Ce sfat le-ați da victimelor?
– Cel mai bun sfat pe care îl pot da victimei unei agresiuni este să știe că nu ea este cea care a greșit.
Vina și rușinea nu trebuie să fie asupra ta, așa că ține capul sus! Bazează-te pe propria ta putere interioară care te va ajuta să te vindeci și nu-i lăsa pe alții să-şi impună asupra ta propriile lor prejudecăți.
Samantha Geimer, scriitoare
„Poate fi greu să depăşeşti aceste momente grele, dar o vei face în ritmul tău. Nu lăsa stigmatul societății să te ţină în loc”, a mai spus Samantha Geimer.