Samsarii care fac „buletine” de Bucuresti

solicitantul nu locuieste efectiv la adresa repectiva. „Nu ai buletin de Bucuresti si nu poti sa-ti faci? Cauta-ma si te rezolv imediat; 211.XX.XX /0726.XXX.XXX”, este anuntul care ne-a atras atentia. Mai erau si altele dar aceasta suna cel mai frumos. Era asemenea unui slogan publicitar care anunta un produs mi- nune. Curiosi sa vedem si noi cum sta treaba cu oferta din ziar, am sunat la numerele respective. M-am dat drept un student care vrea sa-si schimbe serviciul si de aceea am nevoie de buletin de Bucuresti, chipurile, o conditie pusa de angajator. „Da, nenica, iti fac buletin. Te costa cinci milioane de lei. Mergi cu mine la Politie si te iau in spatiu. Eu stau pe strada Polona”, mi-a spus interlocutorul meu, cu care am stabilit si o intalnire. De fapt, el mi-a spus sa vin in Piata Romana cu buletinul, livretul militar si certificatul de nastere. M-am dus acolo, insa fara a avea toate acestea asupra mea. Am ajuns la locul de intalnire inainte cu zece minute de ora stabilita. La fix a aparut si „omul cu buletinele”. Destul de suspicios, acesta m-a luat repede si mi-a spus sa mergem la un bar sa discutam. „Hai sa mergem aici sa vorbim. Da-mi buletinul tau sa ma uit la el”, mi-a zis acesta. I-am spus ca nu il am la mine ca am plecat repede sa ma intalnesc cu el. Cand i-am mai spus ca livretul militar este acasa la parinti, la Calarasi, acesta a devenit si mai suspicios. „Stau la camin si nu tin actele la mine”, am incercat eu sa-l linistesc. A inceput sa ma studieze cu privirea din cap pana in picioare si m-a intrebat unde lucrez. I-am spus ca sunt programator. Pana la urma i-am zis ca trimit pe cineva dupa toate astea si il sun in doua zile sa facem treaba. Ne-am despartit si eu am intrat la metrou. Nu trece un minut si ma pomenesc langa mine pe peron cu el. A urcat in metrou si s-a asezat langa mine. Am profitat de ocazie ca sa-l intreb de ce este asa de suspicios. „Mie mi se pare ca tu esti suspicios”, mi-a raspuns acesta. Eu i-am zis ca tot pun intrebari ca sa stiu cui platesc, ca sa nu-mi iau vreo teapa. El mi-a spus sa stau linistit ca nu-mi ia banii la colt de strada, ci mergem impreuna la sectia de politie si buletinul este valabil zece ani. La statia de metrou Piata Victoriei, „omul cu buletine” a coborat si mi-a zis din mers sa-l sun peste doua-trei zile.