ComenteazăDupă tentativa de suicid a angajatului TVR, Adrian Sobaru, o altă veste mi-a întristat sufletul de Sărbători. Şerban Huidu a avut un accident, la schi, în Austria, iar în primele minute după eveniment, veştile nu erau deloc bune. Mă veţi întreba de ce m-a întristat vestea. Mai ales că nu eram prieteni, ci dimpotrivă, iar contrele noastre au fost publice. Fiecare înţelege să-şi facă meseria cum vrea, iar sub denumirea de pamflet se pot ascunde multe. O încrucişare elegantă a condeielor sau rea-voinţă, jigniri, răfuieli, linşaje publice… Nu i-am răspuns niciodată. Deşi, vorba românului, o tot căuta.
Cu toate acestea, nu te poate lăsa indiferent un asemenea accident. Nu poţi dori aşa ceva nici măcar celui mai mare duşman al tău. Încerc să iert, să fiu mai bun, pentru că altfel Şerban Huidu ar merita un răspuns precum cel dat de Oana Zăvoranu. Dar nu vreau să-mi umplu inima de funingine. Şi mai cred în îndreptarea oamenilor! Martor îmi este bunul Dumnezeu că am fost sunat de un preot după accident. “De faţă cu martori, după ce am văzut blasfemiile la adresa lui Hristos şi a Sfinţilor Mucenici, am spus: «Băiatul ăsta va sfârşi rău dacă continuă aşa»”. Acum, preotul se ruga pentru el, ca Dumnezeu să-i mai dea o şansă. Asta pentru că Biserica vrea îndreptarea păcătoşilor, nu pedepsirea lor. Eu nu pot decât să-i urez sănătate lui Şerban. Să se facă bine şi să-i vină mintea la ca