ComenteazăPsihiatrii spun că omul este singurul animal care se învinovățește de mai multe ori pentru aceeași eroare. Dacă un cerb se lovește, el evită locul din pădure, dar nu se culpabilizează, nu retrăiește sentimentul suferinței. Omul o face.
În pandemia COVID, frica, vinovăția, confuzia și neîncrederea au ajuns la o cotă fără precedent, cel puțin pentru generațiile născute după anii ‘60, cei care alcătuiesc majoritatea populației României. Și toate aceste sentimente vin în cerc, zi de zi, ca un mecanism al neuitării, afectându-ne psihicul.
Psihoterapeuții Gabriela Pop și Samuel Bud explică într-un interviu pentru publicul Libertatea cum își propun să ajute oamenii, pe partea de sănătate mintală.
Pe înțelesul tuturor
MentAid este un proiect, sub forma unui site, inițiat de psihoterapeuții Gabriela Pop și Samuel Bud, prin care își doresc să facă accesibilă tuturor discuția despre sănătate mintală.
Siteul, care funcționează prin autofinanțare, oferă o serie de tehnici și cunoștințe practice. Cu unele module în construcție, platforma pune la dispoziție informații despre principalele tulburări emoționale, precum depresia sau anxietatea. Autorii susțin că citind diversele module ale siteului putem învăța, de pildă, ce înseamnă ascultarea activă, adică să fim atenți la cel din fața noastră, fără să îl judecăm.
În plus, cei interesați își pot face un chestionar, recomandat de cei doi psihologi români și realizat de o echipă internațională, pentru ca doritorii să-și descopere principalele puncte forte ale personalității lor.
”Să fim atenți un pic și la sănătatea noastră mintală”
– Ați simțit că acest context al pandemiei este unul potrivit pentru a vorbi despre probleme de sănătate emoțională?
Gabriela: Proiectul a început dinainte de contextul pandemic și cumva dinainte aveam ideea că o să fie util comunității și ne gândeam că s-ar putea să aducă o plus valoare. S-a întâmplat să vedem că și în contextul pandemic este util și noi ne așteptăm să îi vedem utilitatea inclusiv după ce trece pandemia.
Dar ce cred într-adevăr este că în perioada asta pandemică, oamenii au devenit puțin mai conștienți de importanța serviciilor psihologice în general. Să fim atenți un pic și la sănătatea noastră mintală.
Pandemia a venit și a pus o vulnerabilitate externă nouă
– Cum credeți că i-a influențat pandemia pe cei care se confruntau deja cu probleme emoționale?
Samuel: Dacă am avut o tulburare emoțională, mintală, nu neapărat clinică, pandemia e încă un context, încă un eveniment, încă ceva extern care vine și clădește pe vulnerabilitatea mea psihologică.
Cred că a pus picătura peste pahar, care a dat naștere, poate, la a avea mai multe simptome, pentru depresie, anxietate, stres și așa mai departe.
Dacă nu am avut vulnerabilitatea asta psihologică sigur că a venit pandemia și a pus acolo o vulnerabilitate externă. Doar că dacă nu am avut parte de vulnerabilitatea asta psihologică, mai rămâne loc în pahar. Pandemia asta dacă am avut înainte o vulnerabilitate, mi-a accentuat-o.
Gabriela: Cu siguranță a fost un eveniment major, unul nou și neașteptat pentru mulți dintre noi. Unii și-au pierdut locul de muncă, unii care aveau deja o relație disfuncțională au văzut că devin tot mai evidente problemele din relație, pentru că petreceau mai mult timp împreună și nu mai puteau să fugă în munca de zi cu zi sau la job, unde aveau de mers înainte. Și atunci e destul de probabil ca cei care aveau deja dinainte dificultăți sau tulburări mintale, să fi trecut prin această perioadă accentuându-i-le.
Vedem și reversul medaliei, sunt și persoane care în urma contextului, au dezvoltat o reziliență, au dezvoltat proiecte personale pentru care nu au avut timp înainte.
– Dar cei care nu aveau vulnerabilități?
Samuel: Vulnerabilitatea asta toți o avem. Dar pentru unii dintre noi a fost încă o oportunitate, poate, să lucrăm la proiectele la care voiam. Chiar povesteam cu Gabriela că noi petreceam, avem biroul în același loc, cam o oră în drum spre biroul nostru. O oră dus și una întors. Dacă le reinterpretezi, sigur că e nasol că mă trezesc și aici îmi e patul, aici îmi e biroul, poate că nu e cel mai confortabil. Dar dacă reinterpretez puțin lucrul ăsta și mă gândesc că în loc să pierd ceva, câștig două ore din timpul meu, din alea două ore e ok să dorm o oră de amiază, de exemplu. Sunt un pic flexibil cu mine.
E important felul în care văd lucrurile, cât de flexibil pot să jonglez cu pierderile și câștigurile pe care mi le dă pandemia. Și asta cred că e aplicabil indiferent de vulnerabilitate.
Primul ajutor în sănătate mintală și ajutorul psihologic de urgență
– Ce înseamnă primul ajutor în sănătate mintală? Și ce e important de luat în calcul atunci când ne raportăm la el?
Gabriela: De regulă, când vrem să definim primul ajutor în sănătate mintală e potrivit să facem o distincție. Asta în ce înseamnă primul ajutor în sănătate mintală și ajutorul psihologic de urgență, cumva.
Mai exact: ajutorul psihologic este cel pe care îl oferim în situații de urgență, primul ajutor psihologic, și anume: calamități, inundații sau cum a fost Colectiv, de exemplu. Să intervenim rapid pe componenta asta mintală.
Și chiar la un moment dat am folosit analogia asta și poate o să ajute și acum: primul ajutor psihologic este un fel de SMURD, care intervine în situațiile de urgență, iar primul ajutor în sănătate mintală e ce face medicul de familie, poți merge oricând să apelezi când ai anumite simptome sau dificultăți și îți dă un pic de ajutor.
Samuel: La primul ajutor în sănătate mintală presupune două componente principale și mari: 1. a recunoaște simptomele și semnele specifice pentru diferite tulburări mintale (depresie, anxietate, burnout). Să recunosc dincolo de faptul că îl văd trist – ok, tristețea e o emoție. Însă tristețea nu e depresie.
Trebuie să înțeleg că depresia e un cumul de simptome, nu înseamnă o perioadă de tristețe. Să recunosc atunci când apar simptomele astea împreună.
Iar apoi, odată ce recunosc, odată ce-mi dau seama că merge în direcția asta, 2. cum pot, ca într-un mod autentic, într-un mod empatic, să îmi dezvolt niște abilități pe care le numim noi abilități terapeutice. În primul rând, trebuie să ne creăm un cadru sigur – transmițându-i acelui om, că suntem acolo, că suntem de aceeași parte a baricadei, că vedem lucrurile împreună, că îl ascultăm într-un mod activ, că înțelegem emoția pe care o trăiește, că înțelegem contextul în care trăiește.
– Care au fost problemele de natură emoțională cu care au venit oamenii către voi? Și cum i-ați ajutat?
Gabriela: Au venit atât oameni care voiau să învețe cum să-i ajute pe cei dragi, dar au fost și persoane care s-au adresat nouă, pentru probleme pe care ei, personal, le aveau. Dificultăți emoționale de care ei sufereau. Și au fost foarte variate.
O mare parte din stigmatizare vine din ignoranță, nu din nepăsare
– Legat de stigmatizare față de cei care se confruntă cu astfel de problme, cum ați vrea să contribuiți în a o reduce?
Gabriela: Ăsta este deja un mod prin care sperăm să ajungem la oameni în a-i influența pozitiv în a scădea partea de stigmatizare. De pildă, îmi e greu să înțeleg cum altul nu are chef să se ridice din pat, de exemplu.
Prin proiectul MentAid ne dorim reducerea stigmatizării, prin componenta aceasta de educație în mare măsură, vrem să educăm comunitatea, să le oferim informații validate științific despre ce înseamnă depresie, ce înseamnă anxietate, ce înseamnă să ai problemele astea. Prin exemple de caz pe care încercăm să le punem în module.
– Vă luați cumva exemple de bună practică și din alte țări?
Samuel: Ca și concept în sine ce ține de primul ajutor în sănătate mintală, Australia se descurcă foarte, foarte bine. Australia estimează că mai mult de 1% din populația lor au trecut printr-un program de genul ăsta, acum sunt studii care evaluează impactul lor.
În Australia ce e diferit este că a ajuns conceptul ăsta în politici naționale, se discută la nivel de guvern, de politici de sănătate națională, de implementare a programelor ăstora, de a fi consilieri în școală care trec prin programul ăsta, care să fie pregătiți. Medicii de familie să treacă prin programul ăsta, care să-i echipeze cu trăsăturile astea.
Țările nordice se descurcă destul de bine și UK mai are programe.
”Fă un pas în spate și încearcă să asculți”
– Ce am putea face ca prim pas pentru a înțelege mai bine problemele emoționale ale apropiaților noștri?
Samuel: Răspunsul meu e: fă un pas în spate și încearcă să asculți, să înțelegi cum, exact exersând abilitățile astea de bază.
Dacă mereu o să proiectez filtrul meu pe experiența celeilalte persoane, lucrul ăsta este foarte puțin probabil să funcționeze.
Pentru că imediat sar la soluții, imediat sar la experiența mea, imediat îi spun că asta nu e nimic, stai să vezi cum e pentru mine. Și de multe ori, lucrurile astea vin din faptul că nu știu, nu înțeleg exact cum e.
Un prim pas este să accept ideea și să aplic ideea că este în regulă să avem alte experiențe, alt univers interior, emoțional sau cognitiv și că este un univers la fel de valid pentru tine, la fel cum e al meu pentru mine. Și faptul că al tău e diferit nu înseamnă că e rău sau bun, ci că e diferit de al meu. Uneori s-ar putea să te ducă spre lucruri nasoale, alteori spre lucruri bune.
Gabriela: Partea de educare, să aibă informațiile, să vadă că există problemele astea emoționale, nu sunt prefăcute, sunt mulți oameni care trec prin situațiile astea, care suferă, nu e ceva greșit. Oricine poate trece prin ele. Și partea de abilități de comunicare, care e de bază, cum să ascult. Doar să ascult.
Fotografii: arhivă MentAid