Legea salarizării unitare, Legea pensiei şi, în perspectivă imediată, Legea bugetului (inadmisibil de întârziată).
Legile de pe agendă sunt nu nepopulare, ci de-a dreptul antipopulare. Bâlbâite între gogoşile preşedintelui şi ale premierului privind recesiunea şi criza, pe de o parte, şi riscul încetării de plăţi enunţat de şeful FMI, Dominique Strauss-Kahn, Legea salarizării şi cea a pensiei vor afecta dur, în continuare, nivelul de trai. Direct legat de acestea şi supus dezbaterii, probabil peste vreo lună, Bugetul le va prelua viruşii, neconţinând nici politici solide de relansare a economiei private. Dimpotrivă, resursele bugetare provin preponderent tot din măsuri de austeritate insuportabilă şi prea puţin din fiscalizarea economiei gri şi din jugularea evaziunii fiscale.
Guvernul face tot posibilul să-şi impună politica refuzată net de populaţie, abuzând de legiferarea prin angajarea răspunderii, bazată pe o majoritate gregară. Deloc paradoxal, cheia e încă o lege, aceea a educaţiei – contestată structural – pe care, de asemenea, Boc vrea să o impună prin asumare. De voturile UDMR, direct interesat de această lege cu prevederi discriminatorii, depinde menţinerea la putere a unui guvern incapabil de o politică lucidă şi cţrentă. Dar versat în trocuri.