ComenteazăArtizanul a 54 de filme și 27 de coproducții, singurul regizor român care s-a putut lăuda cu peste un miliard de spectatori, în total, la producțiile sale, Sergiu Nicolaescu a lucrat îndeaproape cu Vasile Popa, cascadorul său preferat și vreme îndelungată omul său de încredere.
“Numai în vreo două filme ale lui Sergiu n-am jucat. Țin minte că m-a distribuit inclusiv în «Mircea». Mi-a dat un rol în ultimele trei zile de filmări”, ne-a povestit Popa.
De ce așa de târziu? Pentru că atunci am ieșit din închisoare. Făcusem arest pentru că am încercat să fug din țară și m-au prins! Cum am ieșit, Sergiu m-a chemat și m-a și băgat în film, cu toate că pelicula era aproape gata.
Vasile Popa
Popa ne-a dezvăluit și cum
era să moară regizorul pe mare, în timpul unor filmări, după ce s-a răsturnat cu
barca, iarna, în valuri.
În timpul filmărilor, Sergiu
Nicolaescu ducea un regim spartan, pe care îl impunea și colaboratorilor săi.
Cadrele trase trebuiau să fie cât mai autentice, chiar dacă acest lucru însemna
de multe ori forțarea limitelor actorilor și cascadorilor.
Așa s-a întâmplat și la
filmările pentru pelicula “Întâlnirea”, care a avut premiera în 1982.
Filmări iarna, pe mare. Era să se înece!
O parte din cadre au fost turnate
la Marea Neagră, mai precis în localitatea 2 Mai. Într-o scenă, trebuia filmată
o barcă ieșind în larg pe vreme de iarnă, cu vânt puternic și valuri mari.
Barcagiu “de serviciu” a fost desemnat cascadorul și actorul Vasile Popa – în film,
pescarul Ifrim.
“Era noapte, valuri mari, vânt
puternic. În plus, începuse să ningă. M-am suit în barcă, ajutat de niște
pescari de-ai locului, apoi am încercat să vâslesc spre larg. Nimic! Eu dădeam
la rame cât puteam, dar barca era adusă înapoi de valuri. Enervat că nu-i iese
cadrul, Sergiu mi-a strigat: «Ce faci, băi, impotentule, nu poți să
miști barca aia?». Extenuat și udat până la piele de valurile care
se spărgeau de barcă, i-am răspuns pe același ton: «Ia urcă tu, mă, în barcă
să-mi arăți cum să fac!»”, și-a început povestirea Vasile Popa.
“Nici una, nici două, Sergiu a venit și mi-a luat locul în barcă. Pescarii i-au împins barca atât cât au putut, iar el s-a chinuit să iasă în larg. N-a apucat să dea însă de prea multe ori din vâsle, că o pală de vânt a întors barca, apoi un val a răsturnat-o, aruncându-l pe Sergiu în apă. Ca la comandă, am sărit și eu, și pescarii să-l salvăm”, a continuat Vasile Popa.
A fost o luptă contra cronometru, pentru că Sergiu se dusese la fund. A fost la un pas să se înece. L-am scos mai mult mort decât viu din apa aproape înghețată. Adus la mal pe brațe, regizorul a fost luat în primire de ceilalți membri ai echipei de filmare.
Vasile Popa
Când și-a revenit, în loc să le mulțumească celor din jur, regizorul, negru de supărare, a plecat val-vârtej, spune cascadorul: “Filmarea era compromisă în acea seară. Sergiu s-a schimbat și, supărat pe toți și toate, s-a urcat la volan și a plecat cu actrița Ioana Pavelescu la hotelul din Mangalia unde eram cazați. Nemaiavând ce face în 2 Mai, m-am urcat și eu în mașină – aveam pe atunci o bijuterie de Toyota – și am demarat spre Mangalia. Am depășit în viteză mașina lui Segiu și nu m-am oprit decât în momentul în care am ajuns în parcarea hotelului”.
A zăcut două săptămâni
Baia în marea rece ca gheața l-a îmbolnăvit grav pe regizor. Două săptămâni de stat la pat, cu febră.
“A doua zi dimineață, m-am dus la Sergiu să văd ce face. Mi-a ieșit în față Ioana, care s-a destăinuit: «Vasile, Sergiu se simte rău, a avut febră și n-a dormit toată noaptea. Și e supărat pe tine. Să vezi ce era la gura lui când l-ai depășit aseară în viteză! A zis așa, printre dinți: ia uite la ăsta cum fuge ca nebunuʼ! L-aș condamna»”. Atenționat, am intrat în cameră, unde Sergiu zăcea în pat. Se simțea rău, nici nu putea să se ridice în fund. Mi-a zis pe un ton categoric: «Popa, te rog să nu spui nimănui ce s-a întâmplat aseară și nici că m-ai găsit în starea asta». Am dat din cap și am ieșit. El însă a mai stat în pat două săptămâni! După această pățanie, Sergiu s-a lecuit să mă mai contreze”, și-a încheiat Vasile Popa povestirea.
În filmul “Întâlnirea”, care are acțiunea în plin război, în anul 1943, Sergiu Nicolaescu l-a interpretat pe colonelul Filip, de meserie polițist, iar Ioana Pavelescu a fost Ioana Dumbravă, agentă a Siguranței Statului.
Cinci lucruri mai puțin cunoscute
despre Sergiu Nicolaescu
1. A fost căsătorit de trei ori – ultima oară, cu Dana Nicolaescu, din 2005 până la moartea lui, în 2013 -, dar n-a avut urmași. Era însă convins că are un copil dintr-o relație extraconjugală cu o anumită Roxana. Idila s-a consumat “prin 1956”.
2. Era un tip extrem de strâns la pungă. “La Brașov, după filmări, noi, actorii și cascadorii, mergeam la restaurant, Sergiu, invariabil, la împinge tava”, a rememorat, pentru Libertatea, Vasile Popa.
3. Un cinematograf din orașul său natal, Târgu Jiu, poartă numele “Sergiu Nicolaescu”. Acesta a fost inaugurat în 2012, în prezența prolificului regizor.
4. Era aromân după tată, iar numele de familie, Nicolaescu, e o reinterpretare a prenumelui părintelui său, Nicola Pantilimon, care a ajuns în Oltenia venind din Macedonia.
5. În adolescență, și-a pus pistolul la tâmplă!
“Am vrut să mă împușc de trei ori. Era un revolver pe care îl aveam în casă. Chiar am apăsat pe trăgaci. De fiecare dată. Am avut noroc, se pare. De ce-am făcut-o? Nu știu. Mi-era lehamite de tot, mi-era indiferentă viața. Traumele războiului, probabil”.
Sergiu Nicolaescu