Șapte rectori și-au câștigat dreptul la al treilea mandat, interzis prin lege, folosind călătorii în Maldive, Thailanda, Bosnia și Burundi!

• 5 rectori s-au suspendat o lună din funcție, ca să plece în delegații MAE în destinaţii exotice ca Maldive, Burundi sau Capul Verde.
• Alți doi s-au suspendat, tot pentru o lună, ca să predea în China sau să facă activitate de consilier în Bosnia Herțegovina.
• Toți șapte încearcă să fenteze Legea Educației, care spune că o persoană poate candida doar pentru “două mandate succesive, complete”, deci de câte 4 ani.
• Cei mai mulți dintre rectorii pe cale să-și încheie cel de-al doilea mandat ar intenționa să candideze și pentru al treilea, inclusiv cei care s-au suspendat pentru o lună, potrivit surselor Libertatea.
• Asta ar însemna, în total, 12 ani la conducerea universităților. Mai mult decât stau rectorii la universități precum Harvard, Sorbona sau College of London.

În februarie 2018, șeful MAE, Teodor Meleşcanu, şi președintele Consiliului Naţional al Rectorilor (CNR), Sorin Cîmpeanu, au semnat un protocol prin care cele două instituții să colaboreze “în vederea promovării ofertei educaţionale, de cercetare şi a imaginii României”. 

Aşa s-a dat startul unui şir lung de delegații în afara României. Schimburile academice nu au avut loc cu ţări din spaţiul occidental, unde se află bună parte din universităţile de prestigiu. Un întreg turneu a avut loc în Asia de Sud, în zone exotice ca Thailanda, Myanmar, Bhutan, Nepal, Brunei, Singapore sau Maldive. 

Recomandări

Rufin Zamfir, expert în dezinformare rusească: „Este obligatoriu ca instituțiile competente să verifice dacă Rusia a interferat în procesul electoral din România”

O parte dintre cei înscrişi la aceste delegaţii, rectori aflaţi la al doilea mandat, au văzut în ele o portiţă de scăpare din legea limitativă. S-au suspendat câteva săptămâni din funcţie, astfel încât mandatul curent să nu mai poată fi considerat complet. Sursele ziarului spun că se pregătesc să se înscrie din nou la concursurile pentru şefia universităţilor. 

Toți ocupă fotoliul de rector din 2012 şi, în lipsa acestor artificii, ar trebui să-şi părăsească funcţiile în 2020. 

1. Marilen Pirtea, rectorul Universității din Timișoara

Marilen Pirtea, rectorul Universității de Vest din Timișoara, s-a suspendat din funcție în intervalul 27 octombrie – 20 noiembrie 2018, pentru a pleca într-o delegație MAE în Asia de Sud, arată datele Ministerului Educației obținute de Libertatea. 

În această perioadă, Pirtea pozează alături de Sorin Cîmpeanu, președintele CNR, în Maldive.

“N-am luat o decizie foarte clară, dar în trei săptămâni va trebui, în funcție de ce discuții voi avea cu colegii din Senat. Cum cuantificăm activitatea unui rector? În anii de mandat sau în obiectivele pe care le-a îndeplinit? Unii poate chiar n-au nevoie de două mandate, alții poate au proiecte de finalizat pentru comunitatea academică. În ceea ce mă privește sunt foarte multe obiective în derulare, dar asta nu înseamnă că sunt indispensabile de persoana mea”, a declarat Pirtea pentru Libertatea. 

Recomandări

Mircea Geoană, când ocupa funcția de ministru de externe, l-a angajat pe Călin Georgescu drept consilier personal

Toate deciziile de suspendare sunt aprobate de Ministerul Educației, a adăugat rectorul. “Dacă era ceva în neregulă, ministerul nu ar fi adoptat hotărârea. Eu am considerat că este mai benefic așa, pentru că în țările din Asia conexiunile de comunicare sunt slabe. În plus, nu mi s-ar fi părut etic să iau salariul pentru o lună în care n-am activat în interiorul instituției”.

Întrebat dacă protocolul a servit drept mijloc prin care rectorii să aibă motiv să se suspende astfel încât să poată candida pentru al treilea mandat, Pirtea a răspuns: “Nu. Exclus”.

Eu nu aveam nevoie de suspendarea asta, pentru că m-am suspendat deja în primul mandat din motive personale.

Marilen Pirtea, rectorul Universității din Timișoara:

Este adevărat că avea deja o suspendare. Pirtea, care a obţinut al doilea mandat din postura de candidat unic, s-a autosuspendat şi la finalul primului mandat, preţ de o săptămână, din funcţia de rector. Într-un fel, nici întâia tură la şefia universităţii nu a fost “întreagă”. 

La vremea aceea, jurnaliştii de la PressAlert l-au sunat pe rector să-l întrebe care sunt motivele din spatele deciziei sale. Răspunsul acestuia pare astăzi premonitoriu: 

Recomandări

Mulțumim, Klaus! Aroganța, lăcomia și servilismul au produs, în mod uimitor, speranță

Pur și simplu. Din motive personale. În mandatul al doilea se vor găsi, cu siguranţă, suficiente ocazii de a mă implica în alte activităţi care să necesite întreruperea periodică a mandatului.

Marilen Pirtea, rectorul Universității din Timișoara:

Pentru Libertatea, rectorul Universității din Timișoara a adăugat că instituția CNR a fost reprezentată în mai multe țări din Africa, Asia, Orientul Mijlociu și America Latină. Pentru fiecare țară vizitată, CNR a oferit două locuri în universitățile românești – cu scutirea taxei de școlarizare, cămin gratuit și o bursă de 800 de lei.

2. Leonard Azamfirei, rectorul Universității din Târgu Mureș

În fotografiile ce documentează delegaţia din Maldive mai apar Leonard Azamfirei, rectorul UMF Târgu Mureș, și Ioan Vasile Abrudan, rectorul Universității Transilvania din Brașov.

Azamfirei s-a suspendat din funcția de rector între 27 aprilie 2018 și 2 iunie 2018, adică într-o perioadă diferită față de cea în care s-a desfășurat delegația din Maldive. Contactat de Libertatea, Azamfirei a declarat că nu știe dacă va candida pentru al treilea mandat de rector. Universitarul a explicat că s-a suspendat pentru a putea merge într-un turneu internațional, organizat de Ministerul de Externe.

Trebuia ca universitatea să poată fi administrată și în absența mea. Orice om care cunoaște administrație înțelege că o absență de o lună și jumătate nu poate să fie suplinită doar prin suplinitori.

Leonard Azamfirei, rectorul  Universității din Târgu Mureș

Azamfirei este controversat la UMF Târgu Mureş, deoarece a refuzat constant înfiinţarea unei facultăţi în limba maghiară şi totuşi a anunţat recent derularea unui program în limba engleză, gest considerat sfidător de linia maghiară a universităţii. 

3. Ioan Abrudan, rectorul Universității din Brașov

Ioan Abrudan, rectorul Universității Transilvania din Brașov, s-a suspendat între 28 octombrie 2018 și 20 noiembrie 2018, interval care se suprapune cu perioada delegației din Maldive, după cum arată Ministerul Educației și o hotărâre a Senatului Universității Transilvania. Nicăieri însă nu se precizează motivul suspendării.

Abrudan şi-ar fi anunţat intenţia de a candida pentru al treilea mandat, “pentru că al doilea n-a fost complet” –  chiar în aceeaşi şedinţă în care şi-a informat colegii că se suspendă temporar din funcţie.

Contactat de Libertatea, Abrudan a confirmat că va candida pentru un nou mandat. Cât despre motivul suspendării, rectorul a explicat că a fost plecat “într-un turneu diplomatic la invitația ministrului de externe pentru candidatura României la un loc în Consiliul de Securitate al ONU”.

Întrebat de ce s-a suspendat și nu și-a delegat atribuțiile, Abrudan a răspuns: “Credeți că ar fi fost normal să iau o lună salariu de la universitate, când eu sunt plecat din țară? Ar fi fost etic? Suspendarea a fost făcută cu votul unanim din partea Senatului, membrilor li s-a spus că, dacă mi se aprobă suspendarea, o consecință va fi inclusiv posibilitatea de a candida din nou”.

4. Ramona Lile, rectorul Universității din Arad

Ramona Lile, rectorul Universității Aurel Vlaicu din Arad, s-a suspendat din funcție tot pentru a merge într-o delegație MAE, dar în perioada 30.03-25.04.2019.

O regăsim în fotografiile făcute de delegație în Republica Burundi, pe 4 aprilie, alături de Sorin Cîmpeanu.

Ba mai mult, în 2012, Consiliul Naţional de Etică în Cercetarea Ştiinţifică a sancţionat-o pe Lile pentru o lucrare plagiată. Chiar şi-aşa au urmat aproape opt ani în fruntea Universităţii din Arad. 

Libertatea a contactat-o pe Ramona Lile, dar aceasta a refuzat dialogul.

5. Sorin Cîmpeanu, rectorul Universității de Științe Agronomice din București și președintele Consiliului Național al Rectorilor

Rectorul Sorin Cîmpeanu, cel care a încheiat protocolul cu MAE pentru desfășurarea acestor delegații, s-a suspendat doar o singură dată pentru a pleca în delegație: în perioada 01.11.2018- 21.11.2018. Din fotografiile de pe pagina sa oficială de Facebook rezultă că acesta a fost plecat în mai multe delegații. 

“Eu m-am suspendat doar pentru delegația cea mai lungă, deoarece așa am considerat că este etic, adică să nu-mi fie virat salariul de rector. 

Eu nu aveam nevoie de această suspendare ca să candidez din nou, pentru că în primul mandat m-am suspendat pentru perioada în care am fost ministrul educației (n.r.: între 2014 și 2015)

Sorin Cîmpeanu:

Întrebat dacă are de gând să candideze pentru un al treilea mandat, acesta a răspuns: “O să mă gândesc. Poate da, poate nu”.

6. Călin Oros, rectorul Universității din Târgoviște

Fizicianul Călin Oros, rectorul Universității Valahia din Târgoviște,  s-a suspendat anul acesta, la sfârșitul lunii ianuarie, pentru o lună. La fel ca în cazul rectorului Universității din Brașov, motivația deciziei sale nu se regăsește nici în documentul trimis de Ministerul Educației, nici în Hotărârea de Senat a Universității. 

Contactat de Libertatea, Călin Oros a declarat că încă nu știe dacă va candida pentru al treilea mandat. “Alegerile sunt anul viitor în luna februarie. Mai am timp să mă gândesc până atunci”. Întrebat de ce s-a suspendat din funcție, Oros a spus că a fost plecat în străinătate la o universitate din Bosnia și Herțegovina în calitate de high academic advisor (n.r. consilier academic superior).

7. Ioan Bondrea, rectorul Universității din Sibiu

Ioan Bondrea, rectorul Universității Lucian Blaga din Sibiu, s-a suspendat chiar la sfârșitul anului universitar trecut, între 10 iunie și 15 iulie. Motivul invocat: susținerea de activități de predare la East China University of Science and Technology din Shanghai, China, în calitate de visiting professor.

Contactat de Libertatea, a spus că nu s-a hotărât dacă va candida pentru încă un mandat de rector.

Adjectivele care au creat portiţe legislative pentru „şefia” pe viaţă

Iniţial, Legea Educației din 2011 prevedea că un rector nu-şi poate înnoi mandatul decât o singură dată, în urma unui concurs. Astfel că un om putea conduce o universitate cel mult opt ani, indiferent de cum se succedau perioadele în care exercita această funcţie. 

Însă o ordonanţă de urgenţă dată de Guvernul Ponta a modificat legea introducând adjectivele “succesive” şi “complete” lângă termenul “mandate”. 

O persoană nu poate ocupa funcţia de rector la aceeaşi instituţie de învăţământ superior pentru mai mult de două mandate succesive, complete.

Fragment din ordonanța de urgență:

Cu alte cuvinte, s-a deschis calea fentării legii. 

Printre primii care au profitat de această chichiţă legislativă se află Cornel Panait, fost consilier local din partea PSD, care a obţinut un nou mandat la conducerea Universităţii Maritime din Constanţa, deşi fusese rectorul aceleiaşi Universităţi în perioada 2004-2012.

Când a fost emisă ordonanţa, în 2014, rectorii au salutat posibilitatea de a conduce pe viaţă aceste universităţi, dar şi alte schimbări, precum eliminarea incompatibilităţii rector-parlamentar. 

Consiliul Naţional al Rectorilor transmitea atunci un comunicat, în care spunea că “apreciază pozitiv aspectele introduse prin OUG nr. 49/2014”. Printre cei care-şi asumau această poziţie se află patru dintre cei şapte care astăzi se gândesc deja cum să se ţină mai strâns de fotoliul de rector: Abrudan, Bondrea, Pirtea, Cîmpeanu.

Modificarea legislativă a avut loc în timpul mandatului la Educaţie al lui Remus Pricopie, care la rândul lui se autosuspendase din funcţia de rector pentru a ocupa fotoliul de la minister. De altfel, în 2014, și Mihnea Costoiu avea mandatul de rector la Politehnică suspendat, ca să ocupe funcția de ministru al învățământului superior.

În iunie, USR a încercat să treacă un proiect de lege care să răstoarne efectul OUG din 2014 vizavi de mandatele rectorilor. Proiectul, care nu a reunit suficiente voturi în Camera Deputaţilor și Senat, prevedea, ca fosta lege Funeriu, că o persoană nu poate fi rector al aceleiaşi universităţi mai mult de 8 ani. Au supravieţuit aşadar chichiţele legislative introduse prin OUG.

O universitate este vinovată până nu demonstrează că este lipsită de corupție

profesorul universitar Stephen Heyneman:

“Etica în învățământul superior nu e precum cazul unui inculpat care este considerat nevinovat până la proba contrarie. Dimpotrivă: se presupune că o universitate este vinovată până nu demonstrează că este lipsită de corupție”, spune profesorul universitar Stephen Heyneman. 

Mai pe scurt, el și majoritatea reprezentanților lumii academice spun că universitățile ar trebui să fie un reper de moralitate și integritate. O funcţie greu de îndeplinit, atunci când legea este ocolită prin artificii. 

De ce ar profita însă cineva de o chichiţă legislativă? Tentaţia o oferă multiplele beneficii de care au parte ocupanții celor mai importante funcții din universități. 

Astăzi, salariul de bază al unui rector este de aproximativ 12.800 lei  (gradul I), respectiv 14.760 lei ((gradul II).  

La salariul de bază se adaugă banii proveniţi din proiectele de cercetare, sporuri, şi, în cazul unora dintre ei, indemnizaţia de parlamentar. 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro