ComenteazăCuprins:
Ignatul, o tradiție străveche în România
Sărbătoarea are loc în fiecare an pe 20 decembrie. Această zi marchează sacrificarea tradițională a porcilor pentru sărbătorile de Crăciun.
Această zi coincide cu sărbătoarea Sfântului Mucenic Ignatie Teoforul, deși nu există o legătură directă între cele două.
Origini și semnificații
Cuvântul „Ignat” provine din latinescul „Ignis”, care înseamnă foc. În trecut, această zi era considerată una dintre cele mai importante sărbători solare. Tradiția sacrificării porcului își are rădăcinile în Roma antică, fiind asociată cu Saturnaliile, sărbătorite între 17 și 30 decembrie în cinstea zeului Saturn.
Ritualuri și obiceiuri
Sacrificarea porcului se face după anumite reguli stricte. Tăiatul porcului se face pe lumină, pentru că se spune că doar lumina poate ține la distanță spiritele malefice care pot interveni în sacrificiu. Înainte de sacrificiu, locul trebuie purificat prin tămâiere și stropire cu apă sfințită. Există credința că dacă porcul nu este sacrificat de Ignat, acesta nu va mai mânca și va slăbi. În această zi, activitățile casnice sunt limitate: nu se spală, nu se coase, nu se toarce lâna și nici nu se mătură.
În mod tradițional, bărbații se ocupă de sacrificarea și tranșarea porcului, în timp ce femeile pregătesc bucatele specifice: cârnați, tobă, pomana porcului și caltaboș.
Superstiții și credințe
Unele credințe populare sugerează că sângele porcului negru, amestecat cu făină, poate fi folosit ca leac pentru bolile copilăriei. Copiii sunt „afumați” cu acest amestec pentru a fi protejați de răceli și alte afecțiuni.
Pregătiri și ritualuri presacrificiu
Cu o seară înainte de Ignat, cuțitele sunt ascuțite. Se crede că în noaptea dinaintea sacrificiului, porcii visează dacă vor fi sau nu tăiați. Pentru a da o aromă bună șoriciului, se aruncă ramuri de iasomie în focul pregătit pentru pârlit.
După ce porcul este pârlit, există obiceiul de a așeza o pătură pe el, pe care sunt apoi puși copiii mici, pentru a le aduce noroc. Primul preparat realizat după sacrificare este „pomana porcului”, servit celor care au participat la proces.
Pomana porcului
Acest obicei străvechi reprezintă un ospăț tradițional organizat în jurul datei de 20 decembrie. Pomana porcului este un ospăț tradițional de Ignat la care participă familia, vecinii și cei care au ajutat la procesul de sacrificare și tranșare. Aceștia sunt serviți cu primele bucăți de carne proaspăt preparată, însoțite de mămăligă caldă și vin.
Ignatul rămâne o zi importantă în calendarul tradițional românesc, îmbinând elemente de credință creștină cu obiceiuri străvechi legate de sacrificarea porcului. Această tradiție, transmisă din generație în generație, continuă să joace un rol semnificativ în pregătirile pentru sărbătorile de iarnă în multe gospodării românești.