Sărbătoarea unei iluzii | Liber la cuvânt

Am început să mă pregătesc de una dintre cele mai mari sărbători. Cum, nu ştiţi care este acesta? Valentines Day. Sărbătoarea îndrăgostiţilor. O zi ca nimeni alta, de parcă trebuie să fim îndrăgostiţi o singură dată în an. Aşa-zisa sărbătoare îmi provoacă greaţă. Am mai spus-o! Inimioare roşii, fundiţe roz, bomboane ambalate în ţiplă purpurie, amoraşi suspendaţi printre norişori pufoşi şi albaştri, declaraţii siropoase şi alte dulcegării dintre cele care fac bine sufletului dornic de întâmplări “micuţe şi drăguţe” – iată numai câteva din elementele lui Valentines Day. Nu sunt nici vreun defect care scuipă pe această zi importată şi susţine întoarcerea la nişte tradiţii absurde, gen Dragobete. Facem din acest colţ şi un pic de cultură, aşa că trebuie spus că Biserica Catolică recunoaşte cel puţin trei sfinţi diferiţi, care se numesc Valentin sau Valentinus şi care, cu toţii, au fost martirizaţi. Potrivit unei legende, Valentin este cel care a trimis prima felicitare “valentină“. În timp ce se afla în închisoare, s-a îndrăgostit de fiica paznicului. Înainte de a muri, se spune că a alcătuit o scrisoare, pe care a semnat- o “de la al tău Valentin“, expresie care se foloseşte şi astăzi. De aici a apărut “tradiţia“ de a trimite în ziua de 14 februarie scrisorele parfumate, desenate cu flori, inimioare şi amoraşi, cu cererea “be my Valentine“ (fii Valentinul meu). Acum, că am lămurit de unde vine pseudosărbătoarea, vă invit să vă chivernisiţi banii! Nu faceţi circ, dragostea nu stă în inimioare sau iepuraşi! Ci în suflet!

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro