Sfânta Macrina a fost educată de mama spre citirea din Psaltire și din Sfânta Scriptură. De o frumusețe neobișnuită, Sfânta a fost logodită de tatăl său cu un tânăr de neam foarte bun, care înainte de căsătorie a murit. Considerând această logodnă ca o cununie adevărată, Sfânta Macrina a dorit să nu se mai căsătorească.
A rămas în casa părintească și a avut grijă de frații săi, de părinți și de administrarea averii, destul de mare, a părinților. Ea a fost cea care le-a adus la cunoștință fraților, care își făceau educația în cele mai faimoase școli ale vremi, Sfânta Evanghelie.
După moartea mamei sale Emilia, Sfânta Macrina, care oricum ducea o viață aproape monahală în casa părinților, a întemeiat o obște de călugărițe pe o proprietate a familiei aflată în Pont. Aici a murit în anul 380, pe un pat de scânduri, într-o mare sărăcie, acoperită cu mantia de episcop a fratelui său Sfântul Grigore de Nysa.