ComenteazăÎntâi de toate trebuie menționat că nu toate rafinăriile din lume realizează aceleași produse și nu toate oferă același mix, adică ponderile lor diferă.
Cristian Bolohan, director de Procese și Inginerie în cadrul rafinăriei Petromidia, este cel care ne oferă mai multe detalii.
1. Bidoanele de lapte apar din… polimeri
În caz că nu știați, bidoanele de lapte Zuzu sau recipientele de plastic de la detergenții Ariel și Persil sunt produse din polimerii produși la rafinăria Petromidia.
Acești polimeri sunt polietilena și polipropilena. În esență, din acestea se produc granule de plastic.
Mai departe, sunt folosite în industria de mase plastice. Pe lângă bidoane și recipiente de plastic, din acestea se realizează și sacii de rafie, cutii pentru păstrarea alimentelor sau chiar țevi, ne spune Mădălina Cață, inginer tot la Rafinăria Petromidia.
Ca exemplu, retailerul suedez Ikea urmează să folosească un astfel de compus pentru a produce o sacoșă.
Pungile de plastic, foliile și chiar bordurile autoturismelor se produc din aceleași granule de plastic realizate în divizia de petrochimie a unei rafinării, mai spune și Cristian Bolohan.
2. Sulfiții din vin de aici provin!
Sulful este un alt produs de la rafinarea petrolului. Țițeiul sulfurat este prelucrat, iar sulful este extras. Acesta este folosit mai departe la prepararea de îngrășăminte sau la producerea de acid sulfuric în industria chimică.
Poate nu știați, dar sulfiții din vinurile moderne sunt realizați tot pe baza acestui sulf. Rafinăria Petromidia, la care statul este acționar minoritar cu 44,6% din titluri, a produs anul trecut circa 80.000 de tone de sulf.
Majoritatea sulfului produs la Petromidia este exportat în țări ca Egipt, unde se folosește la producția îngrășămintelor.
3. Combustibil aviatic
Pe numele său autentic de ”petrol reactor”, acesta este este combustibilul aviatic produs de către o rafinărie. În jargonul specialiștilor se mai numește și ”jet”.
Producția realizată de către Petromidia este livrată în total către consumul intern al României. Dacă ați zburat de curând cu avionul din România este foarte posibil ca acesta să fi folosit carburant românesc.
4. Cocs pentru ardere
Cocsul este un produs secundar rămas după realizarea combustibililor din petrol. Cristian Bolohan spune că acesta este ars în industria cimentului. De asemenea, cocsul ajunge și în industria siderurgică, cum este cazul combinatului Arcelor Mittal de la Galați.
Concomitent, tot mai mulți oameni încep să cumpere cocs pentru încălzire deoarece este mai ieftin decât gazele naturale sau chiar decât tona de lemn. Acesta degajă foarte multă căldură prin ardere, astfel că este un bun combustibil termic. Cocsul trebuie ars însă împreună cu altceva deoarece temperatura sa de ardere este foarte înaltă, astfel că există riscul să topească arzătoarele sau sobele.
5. Gaz petrolier lichefiat
Gazul petrolier lichefiat (GPL) este un combustibil alternativ produs tot din petrol. Acesta a avut mare căutare în țara noastră în urmă cu mai bine de zece ani datorită faptului că este mai ieftin cu 40-50% față de benzină sau motorină. Necesită însă rezervoare speciale.
6. Bitum pentru străzi
Bitumul folosit la asfaltări este la rândul său un produs realizat din țiței. În România, bitum se produce la rafinăria Vega Ploiești, deținută tot de către fostul grup Rompetrol, pe numele său actual KazMunaiGaz International (KMGI).
Oficialii companiei sunt foarte mândri că bitumul produs la Vega a fost utilizat la asfaltarea porțiunii dintre Arcul de Triumf și Piața Charles de Gaulle din Capitală și că până acum acest sector nu a avut nevoie de refacere.
Petromidia vrea să prelucreze 6 milioane de tone pe an
Oficialii rafinăriei Petromidia vor să crească în următorii ani capacitatea de prelucrare de la 5 milioane de tone pe an anul trecut la 6 milioane de tone pe an în anul 2021.
De la intrarea sa în producție, în anul 1979, rafinăria Petromidia a prelucrat 122 de milioane de tone, dintre care 50 de milioane în perioada 2007-2017.
Cantitatea de produse prelucrate într-un an înseamnă un tren cu vagon lângă vagon de la Năvodari până la Budapesta, spune Alexandru Nicolcioiu, fost director al rafinăriei Petromidia și actual consilier al directorului general al KazMunaiGaz International.
Realizată inițial pentru țiței iranian
În acest moment, Petromidia acontează 40% din capacitatea de rafinare a țării noastre și este singura cu ieșire la mare. Aceasta a fost realizată special de către regimul Ceaușescu pentru a prelucra petrol din Iran, dar acum rafinează țiței din Kazahstan.
Statul a ajuns acționar minoritar la Petromidia după ce societatea nu a răscumpărat toate cele 600 de milioane de dolari din obligațiunile companiei. Mai exact, statul a transformat în obligațiuni convertibile datorii totale de 600 de milioane de dolari în anul 2003. Acestea trebuiau răscumpărate în 2010, dar acest lucru nu s-a întâmplat decât parțial, pentru o sumă de 50 de milioane de dolari. De restul banilor, statul a primit acțiuni la rafinărie.
Acum, Petromidia este complet automatizată.
Capacitatea de rafinare a României a scăzut de la 30 la 11,6 milioane de tone
Celelalte rafinării funcționale ale României sunt Petrobrazi Ploiești (deținută de către OMV Petrom) și Petrotel Lukoil, tot de lângă Ploiești.
De asemenea, rafinăria Vega de lângă Ploiești este tot a Rompetrol. Petrom mai deține și rafinăria Arpechim Pitești, dar acesta este nefuncțională.
Tot nefuncțională este și RAFO Onești, deținută din 2016 de către un grup de oameni de afaceri din Republica Moldova condus de către Vitali Cebanu. Aceștia au preluat-o de la oligarhul rus Iacov Goldovski.
Alte rafinării, dar mai mici, din România sunt cea de la Suplacu de Barcău și încă două din județul Prahova, Astra Română și Steaua Română.
În 1989, România avea o capacitate totală de rafinare de 30 de milioane de tone. Acum, cele patru rafinării rămase în funcțiune mai pot rafina 11,6 milioane de tone.