Șase luni de război, la granița României. Cum arată viitorul conflictului Rusia-Ucraina

Timp de șase luni, războiul din Ucraina a semănat groază în Europa. Este un război în care violența și normalitatea coexistă – moarte și distrugere pe frontul de 2.400 de kilometri și cafenele pline în Kiev, la doar câteva sute de kilometri spre vest.

Este un război purtat în tranșee și prin dueluri de artilerie, dar definit în mare parte de capriciile politice ale americanilor și europenilor, a căror capacitate de a face față inflației și crizei energetice ar putea modela următoarea etapă a conflictului.

Și este un război al imaginilor și al mesajelor, purtat între două țări ale căror legături profunde au contribuit la transformarea rețelelor sociale într-un câmp de luptă.

Nimeni nu știe cum se va sfârși conflictul. Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a redus orice opoziție internă la tăcere și a anunțat că Moscova „nici nu a început cu adevărat” războiul pe care ar putea să îl ducă în Ucraina.

De partea cealaltă, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, încurajat de o populație determinată și de un Occident în mare parte unit, a minimalizat șansele unei înțelegeri și și-a îndemnat poporul să nu cedeze.

După șase luni de război, există o serie de întrebări complicate. Va rămâne Occidentul unit în sprijinul său pentru Kiev, în condițiile unei ierni complicate?

Recomandări

Guvernul Ciolacu 2, învestit după audieri fulger. Puterea a tremurat până în ultimul moment. Ce nu s-a văzut la televizor

Va escalada Putin războiul, după loviturile din Crimeea și moartea Dariei Dughina? Și va fi Zelenski capabil să mențină determinarea națiunii sale împotriva unui inamic înarmat nuclear?

Ucraina așteaptă o escaladare a conflictului

În ajunul Zilei Independenței Ucrainei, Zelenski a oferit o viziune clară asupra amenințării cu care se confruntă țara sa. Moscova ar putea încerca să strice ziua care sărbătorește separarea țării de Uniunea Sovietică, în 1991, cu „ceva deosebit de urât, deosebit de crud”, a avertizat el.

Oficialii au avertizat că Rusia ar putea lovi Ucraina cu o salvă de rachete de croazieră sau ar putea organiza procese demonstrative ale prizonierilor de război ucraineni în orașul ocupat Mariupol.

Dar Zelenski a declarat că autoritățile ucrainene nu au planificat nicio măsură de precauție extraordinară în cazul în care Kievul ar fi lovit. Guvernul ucrainean va răspunde „la fel ca acum” sau în orice altă zi, a declarat el în cadrul unei conferințe de presă.

În orașele situate de-a lungul frontului, în zonele ocupate de Rusia și în locurile vizate de loviturile rachetelor cu rază lungă de acțiune, războiul continuă să se desfășoare cu o forță evidentă. Dar, adaptați la riscuri, ucrainenii se întorc cumva la un sentiment de normalitate, după șocul inițial al invaziei.

Recomandări

Vlad Pascu riscă o pedeapsă mai mare, după ce Judecătoria Mangalia a decis să îi schimbe încadrarea juridică în dosarul accidentului de la 2 Mai

După câteva reușite ale armatei ucrainene în respingerea asalturilor forțelor rusești asupra Kievului și a nordului Ucrainei, familiile de aici se pregătesc pentru începerea școlii. Clienții au umplut cafenelele.

Regiunile în care locuiesc majoritatea ucrainenilor sunt stabile și relativ sigure, guvernul este încă în picioare, iar armata, echipată cu armament occidental din ce în ce mai puternic, rămâne intactă.

„Amenințarea inițială a fost că armata rusă, fiind a doua ca mărime din lume, va stabili superioritatea și dominația aeriană”, a declarat Andrei Zagorodniuk, fost ministru ucrainean al apărării. „Am reușit să învățăm cum să îi oprim”, a asigurat el, potrivit New York Times.

Dar economia în prăbușire, riscul atacurilor aeriene și prețul războiului de uzură ar putea afecta capacitatea de rezistență a Ucrainei, a admis el. La împlinirea a șase luni de război, a spus fostul oficial, supraviețuirea nu este sinonimă cu victoria sau măcar cu o cale clară spre aceasta.

„Nu ne putem opri și nu putem trece la un război plictisitor, de intensitate scăzută”, a spus Zagorodniuk. „Trebuie să ne gândim cum îi putem respinge”, a adăugat el.

Un lucru bun este că în acest moment cel puțin, războiul se desfășoară departe de locul în care spera Moscova că se va desfășura.

Recomandări

Victor Atanasie Stănculescu, generalul care a predat Armata Română lui Ion Iliescu. A fost implicat activ în reprimarea Revoluției de la Timișoara

Ucrainenii au ironizat acest lucru, zilele trecute, cu o paradă batjocoritoare a aproximativ 80 de tancuri și vehicule militare rusești, arse și dezactivate, la Kiev. Copiii ucraineni s-au urcat pe vehiculele distruse, iar trecătorii s-au oprit pentru selfie-uri.

„În februarie, rușii plănuiau o paradă”, a declarat Ministerul ucrainean al Apărării pe Twitter.

„După șase luni de război pe scară largă, această paradă rușinoasă a blindatelor rusești este un avertisment pentru toți dictatorii cum că planurile lor pot fi date peste cap de o națiune liberă și curajoasă”, a adăugat mesajul oficial.

Cu toate acestea, normalitatea fragilă maschează prețul uriaș pe care războiul l-a avut asupra Ucrainei. Înaltul Comisar al ONU pentru drepturile omului a raportat că 5.587 de civili au fost uciși și 7.890 răniți și a recunoscut că aceste cifre sunt cel mai probabil subestimări drastice.

Săptămâna aceasta, Valerii Zaluzhni, comandantul ucrainean al forțelor armate, a declarat că aproximativ 9.000 de soldați ucraineni au murit în cele șase luni de luptă.

În discursul său, Zelenski a sugerat că ucrainenii nu se pot aștepta la ceva mai rău din partea Rusiei decât loviturile deja primite. Dar ucrainenii se pregătesc totuși.

Harkovul a intrat într-un lockdown și a anunțat stare de asediu pentru miercuri. La punctele de control din Kiev, soldații care se relaxaseră în ultimele luni au început să percheziționeze cu atenție mașinile.

Și totuși, miercuri, de Ziua Independenței, Zelenski a avut un mesaj în care a vorbit din nou despre victorie.

„Ce înseamnă pentru noi sfârșitul războiului? Obișnuiam să spunem: pace. Acum spunem: victorie”, a spus liderul de la Kiev.

Rusia, profund schimbată și totuși la fel

Puțini ruși își puteau imagina în februarie că președintele Vladimir Putin va ordona o invazie de amploare în Ucraina. Chiar și comentatorii pro-Kremlin au respins ideea ca fiind nesăbuit de riscantă și inutil de crudă.

Iar Putin, care își ascundea planurile de toți, cu excepția celor mai apropiați consilieri, se aștepta, după toate aparențele, ca războiul să se încheie în câteva zile.

Invazia inițial prost gestionată a început. Au urmat: seriile de sancțiuni, fuga opozanților ruși din țară, o retragere umilitoare din capitala Ucrainei, imagini cu atrocitățile rusești și dovezi tot mai numeroase ale unui bilanț devastator în rândul trupelor rusești.

În loc să fie întâmpinat ca un eliberator, Putin a fost instigatorul celui mai mare conflict terestru din Europa de la cel de-Al Doilea Război Mondial încoace. Dar acum, la împlinirea a șase luni de război, Putin încă luptă – și alții i s-au alăturat.

„O singură țară, un singur președinte, o singură victorie”, a spus Leonid Sluțki, un deputat naționalist, la o slujbă dedicată Dariei Dughina, marți. Moartea acesteia într-un atac cu bombă, la sfârșitul săptămânii trecute, a părut a fi cel mai recent punct de inflexiune în război.

La șase luni de la debutul războiului, scrie New York Times, Rusia este uimitor de diferită, dar și șocant de neschimbată.

Ceea ce mai rămăsese din presa, politica și cultura independente – voci care au supraviețuit altor represiuni ale lui Putin – aproape că s-a evaporat, fiind înlocuite de un ultranaționalism militant canalizat prin televiziunea de stat.

Mitingurile împotriva războiului din primele săptămâni ale invaziei au dispărut, în condițiile în care o simplă postare disidentă pe rețelele de socializare poate aduce autorului până la 15 ani de închisoare, în conformitate cu o lege a cenzurii adoptată în martie.

Cu toate acestea, Putin a rezistat apelurilor celor mai înfocați susținători ai invaziei de a declanșa mobilizarea generală. Iar guvernul de la Moscova a reușit să atenueze impactul sancțiunilor economice asupra vieții de zi cu zi, evitând în același timp un proiect militar pe scară largă.

Acest lucru ar putea explica de ce Centrul Levada, un institut independent de sondaje, a constatat luna trecută că 43% dintre ruși spun că acordă puțină sau nicio atenție evenimentelor din Ucraina.

Cu forțele armate împotmolite pe front, Putin pare să fi acceptat ideea că războiul va fi unul de uzură și a rămas în același timp vag cu privire la ce fel de acord ar fi necesar pentru a pune capăt conflictului.

El acuză Occidentul pentru livrările de armament greu și din ce în ce mai complex către Kiev și spune că statele vestice luptă împotriva Rusiei „până la ultimul ucrainean”, în vreme ce sugerează că Rusia va rezista tuturor.

Iarna care se apropie și dependența Europei de aprovizionarea cu energie rusească îl încurajează pe liderul de la Kremlin să continue lupta, în speranța că Occidentul va fi divizat și că armata și guvernul Ucrainei se vor epuiza.

Dar susținătorii războiului pun din ce în ce mai mult sub semnul întrebării această abordare, citând exploziile din Crimeea ocupată și atacul care a ucis-o pe Daria Dughina drept dovezi că Kremlinul ar putea să-și subestimeze adversarii.

Tatăl ei, teoreticianul ultranaționalist Aleksandr Dughin, a declarat marți, la slujba de comemorare a acesteia, care ar fi fost dorința ei acum: „Nu mă glorificați, ci luptați pentru marea noastră țară”.

Kievul a negat orice rol în moartea ei, dar Rusia a acuzat totuși Kievul, iar acest lucru pare să fi dat un nou impuls cererilor radicalilor ruși ca Putin să intensifice asaltul asupra Ucrainei.

Această aripă dură consideră că războiul nu este doar despre recâștigarea unui imperiu pierdut, ci și despre îndepărtarea ultimelor vestigii de liberalism din societatea rusă.

„Pentru aceștia, cu cât se adâncește mai mult țara în catastrofă, cu atât mai mici sunt șansele ca la un moment dat să existe o schimbare”, a declarat expertul politic rus Marat Guelman.

Europa rămâne unită. Deocamdată

După șase luni de război și fără un final clar la vedere, solidaritatea europeană se menține încă la un nivel ridicat, în ciuda tensiunilor semnificative cauzate de costul sancțiunilor economice.

Chiar și liderii țărilor mai mari și mai îndepărtate de război – precum Franța, Germania și Spania, care se află în pragul recesiunii după ce au fost afectate puternic de inflație – și-au menținut poziția.

Liderii europeni au lucrat îndeaproape cu oficialii americani pentru a menține presiunea asupra Moscovei, coordonând nu doar sancțiunile, ci și livrări de armament către Ucraina.

Invazia, care a dominat reuniunile NATO, a legat America de Europa mai strâns decât oricând de la Războiul Rece încoace. De fapt, pe măsură ce Ucraina rezistă și atrocitățile rusești se înmulțesc, țările europene și-au întețit condamnările la adresa Moscovei.

Ele nu mai caută acum o încetare rapidă a focului și nu mai încearcă să aducă Rusia într-o nouă arhitectură de securitate europeană, așa cum a încercat să facă președintele Franței, Emmanuel Macron, la începutul războiului.

„Chiar trebuie să privești partea bună a lucrurilor”, a declarat Bruno Tertrais, director adjunct al Fundației pentru Cercetare Strategică din Paris.

„Europa rămâne mult mai unită și mai eficientă decât s-ar fi așteptat majoritatea dintre noi acum șase luni. Capacitatea și dorința Europei de a menține și de a spori sancțiunile în ciuda dezacordurilor și tensiunilor ocazionale sunt realități tangibile”, a adăugat acesta.

Pentru Fabian Zuleeg, directorul European Policy Center, o instituție de cercetare din Bruxelles, războiul a adus deja schimbări profunde în Uniunea Europeană.

Această schimbare include pași fără precedent în ceea ce privește sancțiunile, ajutorul și cheltuielile militare, dar și extinderea – Ucraina și Moldova primind statutul de candidat.

Relațiile dintre Statele Unite și NATO s-au îmbunătățit considerabil, iar Europa și-a deschis brațele pentru refugiații ucraineni. „Este ușor de uitat cât de mari sunt aceste schimbări”, a spus Zuleeg.

Guntram Wolff, directorul Consiliului German pentru Relații Externe, a observat și el unitatea europeană.

Dar el s-a declarat dezamăgit de faptul că, având în vedere mizele, țări precum Germania și Franța nu trimit mai multe arme în Ucraina, din cauza anxietății că un succes prea mare al Ucrainei ar putea împinge Rusia să escaladeze războiul și să atragă NATO în conflict.

În orice caz, pe măsură ce războiul se întețește, acesta este văzut din ce în ce mai mult ca o luptă condusă de americani împotriva Rusiei. Asta în condițiile în care Statele Unite depășesc cu mult Europa în ceea ce privește ajutorul financiar și militar acordat Ucrainei.

În acest timp, numeroase țări au preferat să păstreze tăcerea în privința agresiunii Moscovei sau chiar să îi țină partea. De aici se remarcă China și India. Ambele se consideră puteri în ascensiune, pe nedrept constrânse de ordinea globală dominată de americani și consideră că SUA și Europa sunt în declin relativ.

În schimb, țările europene mai apropiate de conflict, cum ar fi Polonia și statele baltice, au rămas constant în avangarda luptei împotriva Moscovei, atrăgând atenția Europei asupra pericolelor pe care le reprezintă agresiunea rusă.

Dar chiar și în Polonia există o oboseală tot mai mare față de numărul masiv de refugiați ucraineni și există diviziuni clare, în special în ceea ce privește sancțiunile energetice.

Iar Ungaria și Serbia, în special, mențin legături strânse cu Rusia și au respins sancțiunile impuse de Bruxelles.

Ce urmează?

„Iarna ar putea fi momentul adevărului, proba de foc”, a spus Bruno Tertrais, expertul Fundației pentru Cercetare Strategică din Paris, „cu dificultăți economice, impact social și reacții ale forțelor populiste care vor încerca să dea vina pe sancțiuni pentru situația internă – o retorică încurajată de Kremlin”, a spus acesta.

Urmărește-ne pe Google News