Sasha, un fost manager devenit acum lunetist ucrainean vânează „băieții răi” ai Moscovei: „Urăsc rușii pentru că m-au transformat într-un criminal”

În prima zi a războiului, Sasha a fost trezit de sunetul bombardamentelor la 4.00 dimineața. „Aproximativ la aceeași oră și-a început și Hitler invazia în Uniunea Sovietică, în 1941”, a subliniat bărbatul în interviul pentru revista britanică. 

Judecând după direcția din care s-au auzit exploziile, Sasha a socotit că rușii ar putea ataca aeroportul din Hostomel, la câțiva kilometri de apartamentul său din centrul Kievului. A hotărât pe loc să-și scoată soția și cei doi fii din oraș. Au trecut granița în Polonia. 

„Dacă n-aș lupta, nu mi-aș mai putea privi fiii în ochi”

Sasha, care nu este numele lui real, este rezervist. A fost un an în armata ucraineană, în 2007-2008. Acum, odată ce și-a pus la adăpost familia, s-a întors în Kiev pentru a lupta. „Dacă nu aș fi făcut asta, nu mi-aș mai fi putut privi copiii în ochi”, a declarat pentru The Economist.

Când s-a înrolat în armata ucraineană, Sasha a primit un set de haine de camuflaj, un Kalașnikov și o curea cu chingi militare care conține muniție, dopuri de urechi, ochelari de protecție, o cagulă neagră, un briceag. I s-au mai oferit o vestă antiglonț și o mică trusă medicală cu bandaje sub presiune, calmante, agenți de coagulare, antiseptice, seringi și un garou. 

Recomandări

Castelul Peleș a ajuns o ruină în proptele. Casa Regală și Ministerul Culturii negociază molcom cine să rezolve problema care accelerează degradarea

Fiecare membru are propria specializare: Sasha este lunetistul. Arată ca orice unitate ucraineană obișnuită, dar nimeni nu știe ce fac cu adevărat. „Omorâm băieții răi”, răspunde scurt ucraineanul. E un amestec de mândrie și regret în vocea lui, sesizează jurnalista Wendell Steavenson. 

Fost manager devenit lunetist

Sasha are spre 40 de ani și, în vremurile de pace, lucra ca manager într-o companie de construcții. Acum e vizibil stresat. Războiul și-a pus amprenta. O știe și el. „Nu fumam înainte. M-am apucat de două săptămâni”, precizează bărbatul. 

Unitatea sa este responsabilă de interceptarea și găsirea sabotorilor ruși care încearcă să se infiltreze în liniile de apărare ucrainene. Aceste grupuri, explică Sasha, ar putea pune mine sau capcane, pentru a marca ținte pentru artileria rusă, ar putea plasa camere ascunse și alte tipuri de dispozitive de semnalizare sau ar putea ataca punctele de control ucrainene pentru a permite avansarea trupelor ruse.

Recomandări

Primele clipe ale dezastrului din Spania. Șoferii din Valencia așteptau liniștiți la semafor | VIDEO

Restricțiile de circulație impuse în timpul nopții în Kiev au fost concepute tocmai pentru a facilita identificarea activităților suspecte. Inevitabil, sunt și ucraineni care conduc după lăsarea nopții. „Sigur că nu putem trage în fiecare mașină pe care o vedem. Trebuie să le oprim, să le verificăm documentele, să le ascultăm explicațiile. Dacă au o urgență medicală, îi însoțim la spital.”

E o misiune periculoasă să te apropii de mașini noaptea. Este imposibil să vezi de la distanță dacă cineva se ascunde în spate sau dacă pasagerii sunt înarmați. 

„Ar fi mai ușor dacă am fi invadați de talibani”

Este o muncă stresantă. „Sabotorii sunt îmbrăcați în haine obișnuite și este greu să-ți dai seama cine este civil și cine este sabotor. Noi vorbim rusă, ei vorbesc rusă. Ar fi mai ușor dacă am fi invadați de talibani.” 

În plus, este cunoscut faptul că soldații ruși obișnuiesc să îmbrace uniforme ale armatei și poliției ucrainene. Recent, unitatea lui Sasha a fost avertizată că unii sabotori sunt femei. Pentru a contracara astfel de amenințări, există o parolă pentru armată și poliție care se schimbă în fiecare zi: „De obicei, sunt cuvinte în ucraineană care sunt greu de pronunțat de către ruși”.

Recomandări

Alexandr Stoianoglo, candidatul prorus la președinția Moldovei, sponsorizat cu bani din România. Afaceristul care i-a plătit o vacanță de lux

Imaginile din satelit permit forțelor armate ale Ucrainei să vadă mișcările inamicului în timp real. „Vedem totul. Știm unde sunt și încotro se îndreaptă”, spune Sasha. Unitatea sa află de obicei locul unde se află un grup rus și este trimisă să-l intercepteze. Uneori creează o ambuscadă. Ei asigură pozițiile de tragere, cercetează rutele de ieșire, trimit drona pe timp de noapte. Apoi urmează așteptarea. Uneori, poate dura și două sau trei ore.

La un pas de moarte

Unitatea lui Sasha nu a suferit încă pierderi. „Lucrăm foarte repede și suntem foarte preciși”, spune ucraineanul. Cel mai aproape de a fi ucis a fost la prima sa operațiune. Era întuneric și, când a scanat o zonă cu ajutorul ochelarilor night vision, a văzut un lunetist chiar la marginea unui câmp. Toată lumea a fugit să se adăpostească, moment în care s-a tras un foc. Lunetistul s-a dovedit a fi dintr-o altă divizie ucraineană care le-a eliminat dușmanul chiar în momentul în care se pregătea să-l elimine. 

Într-o noapte, unitatea lui Sasha a primit informații despre un grup de sabotori aflat într-o mașină. Știau numărul de înmatriculare, marca și culoarea, dar nu știau câți oameni erau în ea. Au oprit un vehicul pe un drum pustiu dintre două sate. Înăuntru erau trei bărbați tineri, în jur de 28-30 de ani. Un membru al unității s-a apropiat și a văzut o armă. „A strigat «Contact!». Am deschis focul și i-am ucis.” Știau că au găsit ținta potrivită – toți bărbații aveau arme și telefoane cu numere rusești. 

Operațiunea l-a afectat profund. „Este imposibil pentru mine să revin la starea mea normală de sănătate mintală”, a mărturisit Sasha. „Până la război, n-am ucis niciodată oameni.” 

Când nu mai simți nimic

Întrebat dacă îi este teamă, Sasha n-a stat pe gânduri: „De fiecare dată. Te sperii și când îi auzi pe toți încărcându-și armele.” Și-a scos Kalașnikovul și a făcut o demonstrație. Arma a scos un sunet dur, metalic, notează jurnalista The Economist. „Apoi își face loc adrenalina și nu mai simți nimic.” a continuat.

„Personal, nu mi-e frică să mor, fiecare om are propriul destin…”. Bărbatul a făcut o pauză și și-a pus capul în palme. „Le văd fețele”, a continuat, referindu-se la rușii pe care i-a ucis în acea mașină. „Am chipurile acelor oameni în minte tot timpul.”

„Urăsc rușii pentru că m-au transformat într-un criminal”

„Urăsc rușii pentru că m-au transformat într-un criminal”, a declarat Sasha. „Nu mi-am imaginat niciodată în viața mea că voi avea astfel de sentimente, iar aceste sentimente sunt dezgustătoare pentru mine.” 

Sunt o persoană religioasă. Știu că oamenii nu ar trebui să ucidă. Dar m-au forțat să o fac. Și din cauza lor va trebui să trăiesc cu acest sentiment pentru tot restul vieții.

Sasha, lunetist ucrainean:

„Îmi pare rău pentru ei. Dar cu fiecare rus pe care îl ucidem, înțelegem că sunt mai puțini dintre ei pe pământul nostru. Voi lupta până la capăt, până la victorie. Dacă rămân în viață, desigur.”

„Rușii luptă ca niște lași”

Sasha a fost recent în Irpin, o suburbie a Kievului despre care guvernul ucrainean spune că a eliberat-o recent, după săptămâni de lupte aprige. Echipa lui se adăpostea în spatele unui zid de beton, în timp ce rachete Grad, care sunt cunoscute pentru inexactitatea lor, a lovit o zonă rezidențială. 

Când bombardamentul a încetat, în jur de 120 de femei și copii au ieșit dintre dărâmături, amețiți și dezorientați. Unora, spune Sasha, le curgea sânge din timpanele sparte. Femeile i-au spus că rușii au promis că îi vor lăsa să plece, dar când s-au adunat, soldații au împușcat bărbații, au închis femeile și copiii într-o pivniță și apoi s-au retras în timp ce bombardau zona. 

„Sunt sigur că rușii folosesc deliberat politica pământului pârjolit (o tactică militară ce implică distrugerea a tot ce poate fi folositor inamicului, n.r.)”, a declarat Sasha. 

Nu pot face nimic tactic, așa că luptă ca niște lași împotriva femeilor și copiilor. Soldații ruși nu înțeleg de ce au venit aici. Dar noi știm că ne apărăm pământul. Știm ce facem.

Sasha, lunetist ucrainean: 

Lunetistul este convins 100% că vor câștiga războiul. Este recunoscător comunității internaționale pentru sprijinul armat oferit, însă, la fel ca toți ucrainenii, insistă că Occidentul trebuie să „închidă cerul”. „Pot să înțeleg că lumea este speriată. Nimeni nu vrea război în casa lui, dar dacă nu oprim războiul aici, va ajunge și ei.”

El crede că războiul va mai dura „cel puțin șase luni”. „Soldații ruși sunt niște zombi, care vor face orice le va spune Putin. Rușii încă au arme și sunt 150 de milioane. Putin poate trimite spre moarte oricât de mulți oameni dorește”.

Urmărește-ne pe Google News