O vreme, sătenii din comuna Albeşti, Ialomiţa, vor dormi liniştiţi. Apoi, dacă iar vor auzi noaptea zgomote prin ogradă, prin pod sau prin grădină, vor crede că Marinel a reuşit din nou să păcălească vigilenţa oamenilor legii.
Totuşi, sătenii nu se vor îngrijora foarte tare, că “ăsta-i Marinel al nostru, mereu a fost într-o ureche”. Se vor întoarce pe partea cealaltă şi vor adormi la loc.
Evadare în plină izolare
Pe 11 martie, Marinel Anghel, 32 de ani, a evadat de la punctul de lucru din Bragadiru. Îşi efectua pedeapsa în regim deschis. Primise doi ani şi o lună de închisoare, pentru conducere fără permis. Mai avea două luni până la eliberare. Evadarea se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani.
Precum Cănuță om sucit, el a fugit din închisoare taman când urma să se elibereze și când toată planeta se pregătea să fie închisă.
Peste lume punea stăpânire pandemia, pentru Marinel începea viaţa de fugar. Din Bragadiru, a luat-o, pâş, pâş, înapoi, spre satul natal, Borduşelu, aflat la 112 km distanţă, în Ialomiţa. În Borduşelu trăiesc mama lui, tatăl vitreg şi fratele.
Mama și-a pierdut slujba din pandemie, asta îi mai trebuia!
Dar poliţiştii, povesteşte mama evadatului, “au venit des pe aici pe la noi, cu percheziţia, că-i anunţau vecinii că îl ascundem pe băiat”. Femeia nu şi-a mai văzut fiul mai mic de la Revelion, când Marinel a primit permisiunea să iasă de la Rahova şi să petreacă Anul Nou în familie.
În vârstă de vreo 60 de ani, cu ochi albaştri-oţel şi trăsături încă frumoase, mama evadatului pare resemnată cu necazurile legale ale fiului său.
A fost un copil liniştit, dar, după ce i-a murit tatăl, a tot intrat în belele.
Doamna Anghel îşi exprimă îngrijorarea că tărăboiul din jurul lui Marinel îi va crea probleme la serviciu. Şi-a pierdut slujba în pandemie, abia şi-a găsit iar ceva de muncă.
“Ce muncea împrăştia. Degeaba a plecat în străinătate”
La mică distanţă de Borduşelu se află Orezu, sat unde locuiesc părinţii fostei logodnice a lui Marinel. Şi pe aici a trecut poliţia, când Marinel a fost zărit de cineva pe malul Ialomiţei. Râul curge prin spatele curţilor.
Când i-a văzut pe poliţişti, spune tatăl fostei logodnice, “Marinel a sărit în apă şi a dispărut repede prin tufişurile de pe malul celălalt. Poliţiştii nu s-au mai dus după el, că n-avea rost”.
Lângă casa părinţilor fostei iubite, Marinel a turnat, cu mulţi ani în urmă, fundaţia propriei sale case. Acum tentativa de şantier e năpădită de buruieni.
“Era băiat muncitor, liniştit, nu a bătut-o pe fiica mea cât au stat aici. În Anglia, am auzit că i-ar fi pus mâna în gât şi ea a chemat poliţia. Atunci s-au despărţit. Prin 2015 parcă”, explică tatăl fetei, adăugând că Marinel avea patima jocurilor de noroc. “Ce muncea împrăştia. Degeaba a plecat în străinătate”.
Intră în scenă Petre Roman
Marinel şi fosta logodnică au împreună o fetiţă, acum în vârstă de şapte ani. Copilul stă de peste un an împreună cu mama lui, în Marea Britanie. În satul vecin, Marsilieni, încă n-au ajuns aceste informaţii sau au ajuns amestecate.
Oamenii de la magazinul mixt elaboraseră două variante de scenariu pentru evadarea lui Marinel. O variantă romantică (a fugit pentru că nu dorea ca fosta iubită să ia copilul şi să plece pentru totdeauna în Anglia) și o variantă pragmatică (a fugit pentru că auzise că s-a întors fosta iubită din Anglia şi a vrut s-o bată).
“Astea-s filme”, râde Petre Roman, cioban din Marsilieni, dându-şi copilul jos de pe trotinetă.
“Cine ştie de ce-a fugit Marinel, ce era în capul lui… Staţi să-l duc în casă”, spune el, ducând piticul pe braţ, ca pe-o păpuşă, “şi vă arăt coliba”. Petre Roman, un bărbat solid, cu chipul rotund şi căciulă de schi pe vârful capului, e văr prin alianţă cu Marinel şi îl cunoaşte de mic copil.
“M-am dus seara să iau pentru copii nişte porumb de fiert, din lan. Am văzut nişte urme. M-am uitat din capul rândului şi am văzut coliba. Îşi făcuse din porumb o colibă, acolo, în porumb”, povesteşte ciobanul.
Petre n-a îndrăznit să-l înfrunte singur pe fugar. S-a întors în sat şi le-a povestit băieţilor de la bar. Asta era sâmbătă seară, pe 11 iulie.
Spargerea de la nea Albină
Cu două zile înainte, joi seară, dintr-o gospodărie din sat fuseseră furate alimente şi o damigeană cu vişinată. Nea Costică Albină, păgubitul, a sunat la 112 şi a anunţat furtul.
“Au venit poliţiştii, le-am arătat urmele din grădină, le-am spus ce-a luat. Bănuiam că e Marinel, că luase numai mâncare. Putea să ia lucruri de valoare, am patru butelii”.
Anica Albină, soţia lui nea Costică, îşi aminteşte că în seara furtului, stătuse târziu, la un serial, la televizor, şi se culcase tocmai la 11. “Nu-mi dau seama cum de-am dormit aşa adânc, mormânt, că n-am auzit nimic. Dacă poliţiştii aduceau un câine, îi luau urma şi îl prindeau de atunci”.
Pe tocurile uşilor, poliţiştii au presărat o substanţă misterioasă pentru luat amprente. Tanti Anica încă se chinuie să scoată petele negricioase de pe vopsea. “Nu ies cu nimic, am frecat şi-am tot frecat”.
Pe lângă inconvenientul că i-au murdărit casa, poliţiştii nici nu i-au înapoiat vişinata lui tanti Anica. “Trebuie proces-verbal, aşa ne-au spus, să facem cerere”.
Am reclamat la 112 furtul a zece pâini, cinci-şase kile de brânză, o sticlă de ulei, una de oţet, două pachete mari de cafea, două kile de zahăr, 20 de litri de vişinată, patru găini şi două gâşte. A venit poliţia de la Slobozia, vreo trei maşini, era plin de poliţie pe-aici.
Costică Albină, păgubit:
Nea Costică se miră cum de-a avut hoţul curaj să coboare în beci şi să toarne vişinata cu pâlnia din damigeana mare într-un bidon de 20 de litri. “Uite, pâlnia e aici, a pus-o la locul ei”.
Marinel fentase şi sistemul de pază şi protecţie al gospodăriei Albină, tăind sfoara care ţinea închisă portiţa de la grădină. Şi poarta cea mare de la drum tot cu sfoară o leagă nea Costică. Dar hoţul venise pe căile lui, lăturalnice.
Salamul de la pomană şi alte dispariţii
Felul acesta de furturi devenise fapt cotidian în Marsilieni, de vreo lună, de când Marinel se mutase în câmpurile de lângă sat. Unei femei care pregătea o pomană i-au dispărut salamul şi pâinea de pe masă.
Lui Petre Roman îi dispăreau roşii din solar şi laptele de la una dintre vaci, “i se albiseră ochii, nu ştiu ce avea, că a trebuit s-o vând”.
Marinel lua brânză, păsări, cafea. Nu se ştie cum şi unde gătea. “Probabil i le gătea cineva”, spune Petre Roman, arătând spre un morman de pene, în porumb. “Aici a jumulit o gâscă”.
Unii săteni sunt convinşi că l-au văzut pe Marinel furând două oi şi trecând Ialomiţa cu ele înot. Alţii spun că avea părul lung până la umeri şi prinsese o viteză neomenească, de aceea nu putea fi prins sau zărit cu ochiul liber.
“Am găsit şi nişte cânepă uscată lângă colibă. Probabil fuma cânepă şi băga şi vişinată şi asta-i dădea curaj să intre în casele oamenilor”, gândeşte cu voce tare Petre Roman.
Cânepa care creşte peste tot prin Marsilieni e cânepă sălbatică, din aceea care tratează Parkinsonul şi insomnia, nu din aceea cu substanţe psiho-active.
“Cine ştie ce fuma el…”, continuă Petre, ciobanul. “Ştiam că fumează. De băut, nu bea. Am găsit vadra de vişinată aproape plină. Băuse câteva degete. I-am legat picioarele cu sârmă, să nu fugă. Mi-a cerut o ţigară. I-am dat tot pachetul, na, mă, să ai la tine”.
“De la vişinată şi cânepă, tropăia”
După ce-a dat cu ochii de coliba din lanul lui de porumb, Petre a sunat la poliţie. “Poliţiştii au zis că îşi iau ţeapă, că le mai spuseseră unii că l-au văzut pe Marinel. Şi când se duceau nu găseau nimic. Au zis: venim dimineaţă! Aşa că ne-am dus cu băieţii, l-am înconjurat şi l-am prins noi. Şi poliţia a trebuit să vină, să-l ia”.
Marinel a fost surprins de săteni în momentul în care-şi făcea nevoile. Sătenii l-au aşteptat să termine ce avea de făcut, apoi l-au pus la pământ.
“Tot bubuia noaptea, zdrang, zbang, auzeam. De la vişinată şi cânepă, cred că făcea aşa. Sărea în sus, tropăia. N-a făcut nimic la nimeni, dar poţi să ştii? Dacă dădea una în cap la cineva? Dacă dădeai peste el la furat?”, meditează Petre.
Deranjul pe care-l producea Marinel era mai mult de ordin sonor, că o bucată de brânză şi-o roşie nu înseamnă mare pagubă, chiar şi într-un sat mic şi uitat din Bărăgan, precum Marsilieni.
Descinderea din porumb
Poliţiştii din Slobozia au venit sâmbătă noaptea, să preia deţinutul. “Se uitau la deal cam aşa, au zis că ei nu intră în porumb, să nu se murdărească. Doi dintre ei, tineri, se tot pupau la şosea. Ia uite, zic, ce de-a treabă au ei”, îşi aminteşte Petre.
Marinel era slab, povesteşte vărul lui cioban, care l-a săltat pe umăr şi l-a coborât până la duba poliţiei. “Avea vreo 40 de kile. Capul şi-l tunsese, pe ici n-avea păr deloc, pe colea avea, era numai ţâmpuri. Pe picioare era plin de noroi, ca o broască.
Mi-a zis Marinel: dacă nu eraţi voi, nu mă prindeau poliţiştii. Că după treaba cu vişinata au trecut de zece ori pe lângă mine şi nu m-au văzut în lan.
Petre Roman, cioban din Marsilieni:
În coliba lui, Marinel folosea o găină vie drept pernă. Ce altceva e o găină dacă nu o pernă cu fulgi care aşteaptă să fie asamblată? “Stătea aşa întins, pe nişte bluze, cu capul pe găină. Ăsta-i Marinel al nostru”, se miră Petre. Găina şi vişinata au fost confiscate de poliţişti.
La faţa locului, au rămas nişte bucăţi de telemea, tăvălite prin noroi, “brânza mea”, oftează nea Costică, o sticlă de plastic în care a fost bere şi apoi apă de la izvorul de lângă stână, de unde se aproviziona Marinel. Şi un borcan în care fusese gem şi despre care tanti Anica spune că nu-i aparţine. “Dulceţurile le ţin lângă mine, unde dorm, în casă”.
Citește și alte reportaje de Maria Andrieș din România reală:
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro